28.06.2017

Gorbaciovizarea PSD

  •    
  • Pin It

Încep prin a spune că, indiferent de rezultatul moțiunii, salariile nu vor crește. Sau cel puțin nu vor crește cât s-a promis la începutul guvernării PSD. Asta ca să ne calmăm toți. Mai ales cei care au votat sperând ca la sfârșitul fiecărei luni să primescă bani fără număr.

Nu, economia reală nu permite o creștere majoră a salariilor din sectorul bugetar. Punct. Nu producem deocamdată suficienți bani pentru aceasta și da, cineva din PSD e probabil bucuros că poate găsi un țap ispășitor pentru neîndeplinirea promisiunilor din campanie. Și poate că o să caute câte unul în mod periodic, până la următoarele alegeri parlamentare.

Pentru că e greu să le spui oamenilor că pur și simplu ai promis prea mult. Și acum, să revenim la subiect.

În aceste zile s-au aruncat o mulțime de cuvinte grele despre lupta de putere din interiorul PSD. S-a vorbit despre ,,găști’’, ,,ruși’’, ,,puci’’, ,,mafii’’, ,,americani’’,  ,,șantaje’’, ,,servicii’’ și multe altele.

Eu dimpotrivă, spun că tot ce se întâmplă acum în PSD, o adevărată premieră în istoria de 27 de ani a acestui partid, este, în mod paradoxal și ironic, începutul unei democrații în interiorul unui partid de nereformat.

Desigur, de-a lungul timpului au existat numeroase lupte pentru putere în PSD, lupte de o violență obișnuită pentru un partid perceput de mulți, glumind sau nu, drept continuator al PCR. Întotdeauna s-a avut însă grijă ca aceste bătălii să nu transpire în spațiul public sau măcar, atunci când acest lucru nu a fost posibil, alegătorii să nu observe intreg măcelul. Ici-colo, câte un jurnalist ,,conectat’’ vedea imensitatea luptei din adâncuri, dar cine l-ar fi crezut? Mai presus de toate însă, se făceau eforturi inimaginabile ca, indiferent de sângele curs pe jos, partidul să rămână unit.

Astfel, la sfârșitul fiecărei lupte, combatanții fie își dădeau mâinile mârâind, fie se retrăgeau într-un colț în tăcere.

Toată această stare de echilibru, toată această liniște din interiorul PSD din 1989 încoace era rezultatul muncii asidue a câtorva oameni cu ADN de tip hrebenciucian, indivizi care știau cum să facă pe cineva să primească un contract de la stat sau o funcție mănoasă, cum să sune pe cine trebuie și când trebuie, cum să lanseze un șantaj învelit în cel mai frumos salut de bună ziua și multe, multe altele de nespus.

În ultimii ani însă, DNA-ul a băgat la răcoare pe majoritatea acestor ,,veghetori’’ ai partidului, i-a cumințit, PSD rămânând azi o sumă de interese fluide care, ca orice fluid urma cândva să se verse. Și să păteze spațiul public.

Liviu Dragnea a încercat să conducă PSD, dar nu a fost suficient de puternic pentru asta. A mimat puterea. Un lucru suficient pentru Teleorman, dar insuficient pentru cel mai mare partid al unei țări cu 41 de județe.

Doar prin simpla lăsare a apariției în spațiul public, pentru prima data în ultimii 27 de ani, a unui cutremur în PSD, Liviu Dragnea a pierdut puterea de facto a acestui partid. În curând o va pierde și pe cea de jure.

Această stare de fapt actuală, asociată și cu momentele recente de tip  ,,Ordonanța 13’’ și ,,Colectiv’’, va duce într-un  viitor mediu la apariția unui PSD reformat în stil gorbaciovist, un PSD care va fi forțat să includă în sânul său oameni și idei de neînchipuit azi. Altfel, va muri.

Pentru că, vorba lui Abraham Lincoln – poți să prostești unii oameni tot timpul și toți oamenii un timp, dar nu poți să prostești toți oamenii tot timpul.

Știu, pentru unii, 27 de ani poate însemna ,,tot timpul’’. Firește însă că nu e adevărat. În plus, să fim realiști.  Mare parte a electoratului PSD se îndreaptă cu pași repezi spre lumea de dincolo, iar tinerii fără studii superioare se întorc din Spania, Italia, Anglia și Germania marcați de realizările partidelor politice de acolo. Și cu suficienți bani pentru a mai fi cumpărați cu o găleată de ulei.

Rămâne de văzut însă dacă masa critică a PSD va permite simbioza cu oameni și idei specifice unui partid din Europa secolului 21, apoi chiar transformarea acestui partid, într-un viitor îndepărtat, într-un partid de stânga modern.

Căci altfel, să nu uităm, reforma de tip Gorbaciov a dus până la urmă la distrugerea Uniunii Sovietice.

Citeşte şi: Săptămâna Morților

Guvernul Țigleanu

Acoperiții din presă pe înțelesul copiilor

Futilitatea jurnalistului de țară mică

De ce China nu va domina lumea

Moartea ca prim-ministru


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

Flavius Maxim
Flavius Maxim s-a născut în Bucureşti, în 1981. A absolvit Jurnalistică și a lucrat în advertising, marketing și presă. În timpul liber, poet.


Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *