Interviu cu nutriționistul echipei naționale de fotbal: «Proteinele de origine animală nu sunt otravă»

13 septembrie 2016 - 8:43 - 4


Interviu cu dr. Șerban Damian. De câteva săptămâni face parte din staff-ul medical al tricolorilor, în calitate de medic nutriționist, a alergat 33 de maratoane în 10 ani și cunoaște cel mai bine mecanismele slăbitului. Este vorba despre dr. Șerban Damian, de la Centrul de nutriție Superfit din București. Într-un scurt interviu, pentru Jurnalistii.ro, dr. Șerban Damian ne-a declarat că, pentru a face alegeri alimentare corecte, mai ales într-o societate bazată pe consumerism, este nevoie de puţină voinţă şi de orientare către un stil de viaţă sănătos. În plus, medicul ne recomandă să nu facem o obsesie din a mânca sănătos, întrucât, dacă măcar 80% din alimentaţia noastră este echilibrată, vom reuşi să ne menţinem sănătoşi, să nu luăm în greutate şi să reducem riscurile pentru o mulţime de boli. Despre slăbitul pe termen lung, despre importanța mișcării, despre stilul de viață raw vegan, dar și despre multe alte lucruri interesante puteți citi în interviul de mai jos.

Jurnalistii.ro: Felicitări pentru noua provocare. Cât de importantă este alimentația în cazul unui sportiv?

Dr. Șerban Damian: Mulţumesc, este într-adevăr o provocare, însă sunt bucuros ca din când în când să ies din “zona de confort”, pentru că asta ne ajută să progresăm. Alimentaţia este extrem de importantă pentru oricare dintre noi, însă cu atât mai mult pentru o persoană care face efort fizic susţinut şi concurează la nivel înalt. În primul rând, o alimentaţie optimă îi asigură sportivului energia necesară, ceea ce poate însemna dublu faţă de o persoană sedentară sau chiar de 5 ori mai mult în anumite sporturi, aşa cum sunt cursele de ultraanduranţă (de exemplu, un ciclist poate avea nevoie de 8000 kcal/zi, spre deosebire de un om obişnuit care are un necesar de aproximativ 2000 kcal/zi). Un aport optim de energie înseamnă o bună capacitate de a face faţă cerinţelor specifice sportului practicat, dar şi posibilitatea de refacere rapidă postefort. Dintr-o altă perspectivă, o alimentaţie optimă trebuie să îi asigure sportivului suficienţi nutrienţi, într-un raport optim. Nevoile de proteine ale unora dintre sportivi pot fi mai mari decât în populaţia generală, de asemenea, necesarul de minerale şi vitamine este mai crescut datorită pierderilor prin transpiraţie şi urină. Nu în ultimul rând, necesarul de lichide este mult mai crescut la sportivi. Un alt aspect este temporizarea alimentaţiei, astfel încât sportivul să primească hrana adecvată în preajma antrenamentelor şi concursurilor, pentru a-i asigura energie şi nutrienţi.

Enumerați-ne câteva alimente de bază din dieta tricolorilor.

Fructe, legume, carne, peşte, paste, orez, seminţe, pâine, cereale de mic dejun. La o primă vedere sunt alimentele pe care le consumăm fiecare dintre noi, aşadar nimic spectaculos.

Ceea ce contează este cantitatea din fiecare aliment, proporţiile între ele, modul cum sunt pregătite. Aceste elemente stau la baza unui regim alimentar adecvat, hrănitor, satisfăcător din punct de vedere al gustului (şi gusturilor).

La intervale regulate de timp apare câte o statistică care ne spune că suntem printre cei mai grași europeni. E numai vina noastră că mâncăm mult sau are și industria alimentară partea ei de vină?

Decizia de a mânca mult sau puţin, prost sau bine ne aparţine în totalitate. În afară de perioada copilăriei (şi a unor situaţii particulare), în restul vieţii ar trebui să avem controlul asupra ceea ce mâncăm. Nimeni nu ne forţează să alegem junk food, dulciuri, alcool, grăsime în exces, alimente excesiv procesate, să mâncăm porţii duble sau să avem o singură masă pe zi. Doar că lucrurile nu sunt aşa simple. Suntem înconjuraţi de o mulţime de tentaţii, de hrană proastă şi ieftină, de publicitate excesivă, de o lipsă cronică de educaţie, de exemple proaste, de lipsă de timp, de stres.

Nu putem învinui industria alimentară, dar nici nu putem nega faptul că poate avea o contribuţie negativă la sănătatea noastră.

Totuşi experienţa cu atâţia pacienţi mi-a arătat că e nevoie doar de puţină voinţă şi orientare către un stil de viaţă sănătos pentru a reuşi să faci alegeri corecte. Nu e nevoie să mănânci 100% corect (de altfel e destul de greu de definit această “corectitudine”), însă măcar 80% din alimentaţia noastră dacă e echilibrată reuşim să ne menţinem sănătoşi, să nu luăm în greutate şi să reducem riscurile pentru o mulţime de boli serioase.

Ce opțiuni avem în fața abundenței de alimente la îndemână și foarte ieftine?

Aş merge către simplitate, către natural, către tradiţional.

N-ar trebui totuşi să considerăm tot ce e la îndemână şi ieftin ca fiind automat prost sau nociv. Până la urmă, dacă un aliment este de calitate, ne vom bucura cu toţi dacă e şi la îndemână şi mai este şi ieftin. Combinaţia ideală.

Ceea ce nu trebuie să uităm este că nimic nu poate înlocui valoarea nutriţională a unui fruct sau a unei legume cultivate corect, într-un mediu nepoluat. Acelaşi lucru este valabil şi pentru produsele de origine animală pe care le consumăm.

Foarte puține cure de slăbire au rezultate pe termen lung, însă devin o povară. Iar persoanele abonate la curele de slăbire duc o luptă crâncenă cu kilogramele toată viața cu impact negativ asupra sănătății. Ce le recomandați celor care se chinuie de ani buni să slăbească?

Într-adevăr, rata de recădere după o cură de slăbire este foarte mare la interval de 2-3 ani de la oprirea ei. Statisticile arată că peste 80% dintre cei care au slăbit la un moment dat, revin la greutatea de dinainte în decurs de 3 ani. Nu sună prea încurajator… Totuşi trebuie să privim către acea fracţiune de 20%, formată din oameni care reuşesc să slăbească, însă se şi menţin pe termen lung. Ce îi face pe aceştia mai speciali? Cum reuşesc ceea ce altora ajunge să li se pară imposibil? În principiu e vorba de modificarea unor obiceiuri ce ţin de stil de viaţă, care rămân constante pe termen nedefinit. Cel mai important aspect este controlul permanent al alimentaţiei.

Aceşti oameni care au predispoziţie la creştere în greutate nu au altă şansă decât să monitorizeze permanent ceea ce mănâncă şi să păstreze mereu activă auto-cenzura.

Aşa cum în perioada de scădere în greutate te abţii de la dulciuri şi alcool, tot aşa va fi necesar să limitezi consumul alimentelor cu concentraţie energetică mare pe tot restul vieţii. Atenţie, am spus “limitare”, nu “eliminare”. Asta înseamnă că poţi să mănânci o bucăţică de ciocolată din când în când, însă nu o ciocolată întreagă. Trebuie să înveţi să te saturi consumând alimente hrănitoare, dar cu densitate calorică moderată şi să nu cedezi poftelor care te pot duce în direcţia unor alimente şi preparate foarte concentrate, care în general înseamnă grăsime şi zahăr.

Un alt aspect este cel al mişcării. N-am spus “sport”, deşi nici acesta nu ar trebui să lipsească din viaţa noastră, însă mişcarea zilnică este o necesitate. Cele câteva sute de calorii consumate prin mers pe jos sau activităţi casnice ne ajută să putem ţine regimul într-o zonă satisfăcătoare (din punct de vedere energetic), ca să nu mai vorbim despre multitudinea de efecte benefice asupra organismului, pe toate planurile.

Netul abundă de sfaturi privind combaterea mâncatului pe fond emoțional. Însă stresul este o constantă în viața noastră, aproape imposibil de gestionat, iar mâncarea este un aliat în orice clipă grea. Putem ieși din acest cerc vicios?

Stresul există, n-avem ce face. Hans Selye, cel care a definit noțiunea de “stres” afirma că nu este important stresul în sine, ci modul cum îi facem față. Este foarte adevărat că multe persoane încearcă să țină piept stresului prin intermediul mâncatului. Iar de aici și până la excesul ponderal mai este doar un singur pas. Mă întâlnesc foarte frecvent cu astfel de cazuri. Din păcate nu există o soluție unică, rapidă, eficientă. De cele mai multe ori nu putem elimina cauza, stresul și atunci ne mai rămâne să găsim căi de a face față acestuia prin alte metode decât mâncatul în exces.

Pentru unii asta poate însemna sport, pentru alții meditație, pentru alții un hobby, pentru alții activități sociale. Îmi trimit pacienții la psiholog și la coach, pentru că aceștia îi pot ajuta mai mult decât o pot face eu, în anumite situații. Din nefericire prea puțini acceptă astfel de ajutor.

Rezolvări există, cu siguranță. Am văzut pacienți care și-au rezolvat problemele emoționale sau au învățat să le țină sub control și totodată au reușit să controleze și mâncatul compulsiv.

Eu am crescut cu lapte, carne și ouă, despre care faimoasa carte Studiul China îmi spune că sunt otravă pentru corp. Ce s-a schimbat față de acum 30 de ani?

“Studiul China” este o carte cu o calitate științifică îndoielnică, pe care ar trebui să o tratăm cu reținere. Mulți oameni de știință respectabili au afirmat despre acest presupus “studiu” că are un fundament științific slab, că privește într-un mod părtinitor rezultatele, că manipulează.

Și eu am crescut cu lapte, carne și ouă și așa îmi cresc și copiii. Proteinele de origine animală nu sunt “otravă”, ci din contră reprezintă resurse valoroase pentru dezvoltarea noastră normală și menținerea sănătății.

Curentul raw vegan a prins foarte bine și la noi dovadă fiind numărul mare de siteuri de profil și al firmelor care fac catering cu hrană crudă. Ne recomandați să ne hrănim astfel?

Consumul de alimente de origine vegetală, netratate termic are beneficiile sale, nimic de spus. Nu degeaba pledăm pentru consumul de fructe și legume proaspete.

Totuși până la a mânca doar vegetale crude e distanță mare. În opinia mea, o astfel de abordare reprezintă o exagerare și o deviere serioasă de la ceea ce înseamnă alimentație echilibrată și sănătoasă.

Deși aparent această modă pare să prindă, la nivel global cei care merg în direcția raw vegan reprezintă doar un mic procent din populația generală. Pe lângă faptul că se poate ajunge foarte ușor la dezechilibre nutriționale, mi se pare și foarte consumator de timp să mănânci în acest fel.

Cum v-a schimbat viața joggingul și ce planuri aveți în acest sens pe viitor?

Alergarea mi-a influenţat mult cursul vieţii. N-aş putea spune chiar că mi-a schimbat-o. Chiar în toamna aceasta se împlinesc 10 ani de când alerg constant. Eu consider că fac mai mult decât jogging, pentru că particip la concursuri (pentru amatori) şi mă antrenez destul de mult, undeva la jumătatea distanţei între alergare de întreţinere şi antrenament de performanţă.

Alergarea (sportul în general, pentru că mai am şi alte activităţi) mi-a adus echilibru şi o mai bună capacitate de organizare. Atunci când începi să te antrenezi pentru un maraton trebuie să urmezi un program, să respecţi rigorile acestuia şi să ai răbdare. Acelaşi lucru ar trebui aplicat în toate domeniile vieţii, eu aşa cred.

Fapul că mă antrenez constant m-a ajutat să îmi menţin o sănătate bună şi să controlez mai uşor greutatea. În plus, am cunoscut o mulţime de oameni cu preocupări similare, mi-am făcut foarte mulţi prieteni, am călătorit la diverse concursuri în zone în care poate altfel nu aş fi ajuns.

Am participat până acum la 33 de maratoane și cel puțin tot atâtea concursuri de semimaraton. Pentru viitor nu îmi propun altceva decât să mă antrenez constant și dacă voi avea timp, aș fi foarte bucuros să alerg 2-3 maratoane pe an. În ritmul acesta, până la 100 de ani voi avea între 150 și 200 de maratoane alergate :).

(FOTO: Marian Mocanu)

Citește și: INTERVIU CU MEDICUL ADRIAN COPCEA: «Îngrăşatul şi slăbitul se pot întâmpla şi cu fructe, şi fără fructe, şi cu cartofi, şi fără cartofi »

 

 

 

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 4 comments
bookmark icon

4 thoughts on “Interviu cu nutriționistul echipei naționale de fotbal: «Proteinele de origine animală nu sunt otravă»

  • Felicitari, privind controlul kilogramelor – asa este. Persoanele care au fost cu supragreutate de copii, cam trebuie sa isi monitorizeze alimentatia toata viata. Totusi, viitorul nu e atat de sumbru: tot studiile spun ca mentinerea greutatii la 1 an dupa atingerea kg dorite e mai putin dificila si, probabil, devine tot mai putin dificila odata cu timpul. Ca ex-purtatoare de suprapondere toata viata, pot confirma ca asa e. E mai usor (in cazul meu, dupa aproape 3 ani), dar iti si intra o anumita rutina care sa faca lucrurile sa nu mai para dificile. E o a doua natura. Felicitari, dr Serban Damian si pt articol, si pt treaba cu echipa! Succes in continuare!!

    2
  • Aportul de calorii pentru un om obisnuit variaza intre 1200 si 2000 calorii/zi.
    Ma intreb cum am arata la un aport de 2000 kcalorii/zi!? (asa cum gresit se mentioneaza in articol.
    Nu crede tot ceea ce citesti 🙂
    In rest numai de bine!

    3
    • Un barbat de 90 kg si 1,90 m, cu o activitate fizica moderata are un necesar zilnic care depaseste 2500 kcal. Limitele variaza larg in functie de varsta, greutate, inaltime, nivel de activitate fizica.
      Pentru multi oameni un regim de 2000 kcal ar fi prea putin.

      2

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *