Şi FEMEILE sunt oameni!

12 septembrie 2017 - 10:59 -


Sunt puţine momente când reuşesc să rămân cu adevărat mută. Mi se întâmplă rar şi pentru că, prin natura meseriei, am învăţat să am păreri. Indiferent că sunt mai vocală au ba, în general am câte ceva de zis.

Mi-am adus aminte aseară, uitându-mă prin pozele lui Idris, de cuvintele lui magice. Când spun magice, nu mă refer la siropisme care ar putea să ne ducă la diabet, mă refer la cuvinte care arată, mai mult sau mai puţin ce gândeşte el. Idris are trei ani şi, mulţumesc lui Dumnezeu, vorbeşte bine pentru vârsta lui, chiar foarte bine. Am şi avut noroc de pedagogi faini în familie, aşa că tot el a fost în avantaj.

Nu vă faceţi iluzii, nu a fost vorbăreţ de la început, ba chiar la un an şi patru luni pediatrul ne informa că e posibil să fie nevoie de logoped. L-am lăsat în pace, dar i-am vorbit mereu, aproape ca unui om mare. Abia de la doi ani şi vreo două luni a început să turuie. Binenţeles că ne-a rupt inima în bucăţi când ne-a zis clar mama şi tata şi, evident, că prima numărătoare mi s-a părut un miracol al ştiinţei. Ha!

Fiecare cuvânt al lui aş fi vrut să îl iau să îl înregistrez, fiecare frază să o ţin pentru vecie şi fiecare poezioară, să o înregistrez video… doar aşa cât să îmi aduc aminte ce faină a fost perioada asta. Cu toate cuvintele pocite şi mai ales cu descoperirea celor noi.
A trecut timpul şi am putut în sfârşit să ne intelegem bine, adică eu să înţeleg ce spune. Am mers mai departe şi într-o seară am avut veşnica discuţie despre faptul că mami trebuie să plece dimineaţă la muncă şi că mi-ar plăcea să nu mai plângă la ora 6.00.

Citește continuarea pe: www.perfectimperfecte.ro


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *