VIDEO. 30 de ani de la Revoluţie. 22 decembrie 1989, ziua libertăţii şi demnităţii naţionale

-


Pe 22 decembrie 1989, bucureştenii au ieşit în stradă şi l-au forţat pe Nicolae Ceauşescu să fugă cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central (CC) al PCR. Câteva ore mai târziu, în vidul de putere creat odată cu fuga Dictatorului au apărut în scenă „teroriştii”, care au deschis focul din plin asupra manifestanţilor din stradă în zilele ce au urmat. Focul a încetat odată cu execuţia lui Nicolae şi Elena Ceauşescu la Târgovişte, în ziua de Crăciun pe 25 DECEMBRIE 1989.

 

În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, zeci de mii de muncitori de pe marile platforme industriale se îndreptau spre sediul Comitetului Central al PCR şi Piaţa Universităţii, locul în care cu o zi înainte se trăgea în manifestanţi. Oamenii, plecaţi de la ora 7.00 mergeau în coloane, din Militari, Pipera, de la Uzinele „23 August” şi Republica, spre centru oraşului, purtând steaguri fără stema Republicii Socialiste România. Barajele instalate pentru a împiedica accesul în Piaţa Universităţii şi în Piaţa Palatului s-au dovedit inutile. Două ore mai târziu, Piaţa Universităţii era plină de demonstranţi care cereau Armatei şi Miliţiei să treacă de partea poporului.

Cu puţin înainte de ora 10.00, Nicolae Ceauşescu, în sediul Comitetului Central al PCR, prezida ultima şedinţă, în care anunţa că, din cauza situaţiei extrem de grave, a preluat conducerea armatei şi a instituit starea de necesitate în întreaga ţară, care interzicea întrunirea în grupuri mai mari de cinci persoane. La acea oră, în centrul Bucureştiului se aflau sute de mii de oameni. Manifestanţii, care au ocupat piaţa din faţa Comitetului Central, au forţat uşile masive ale clădirii şi au escaladat balconul.

Nicolae şi Elena Ceausescu s-au refugiat pe acoperişul clădirii, unde erau aşteptaţi de un elicopter. După fuga Dictatorului, manifestanţii au ocupat atât Comitetul Central, cât şi sediul televiziunii publice, în jurul orei 12.30, acesta fiind considerat momentul victoriei Revoluţiei.

Din seara zilei de 22 decembrie, starea de euforie generală a fost înlocuită de haos, odată cu atacarea cu focuri de armă a unor instituţii publice de către indivizi necunoscuţi, numiti generic „terorişti”. În Bucureşti, de la izbucnirea protestelor, s-au tras focuri de armă în Piaţa Universităţii, la sediul CC şi la sediul Televiziunii, dar şi-n alte zone ale oraşului.

În acele zile erau frecvente informaţiile privind atacuri asupra unor instituţii importante. Psihoza creată a dus şi la situaţii în care cei care aveau arma au deschis focul tocmai asupra celor veniţi să-i ajute.

Am învins!!! Victorie!!!….

La ora 12:51, Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu, în mijlocul mai multor revoluţionari, se adresează telespectatorilor, anunţând fuga Dictatorului, formând cu degetele litera V (semnul victoriei). „Am învins!”. Este momentul limită în care Revoluţia română prin care regimul comunist urma să cadă a fost, practic, televizată. Revoluţia română începea transmisia în direct

Atunci poetul Mircea Dinescu anunţă că revoluţionarii lucrau la un program şi o proclamaţie către ţară. Dinescu făcea un apel la calm şi înţelepciune. În cursul după-amiezii zilei de 22 decembrie 1989, deja se conturaseră circa trei centre de putere. Unul era la Televiziunea Naţională, unde se aflau o parte dintre revoluţionari în frunte cu Mircea Dinescu, Ion Caramitru, şi personajul cel mai important, sosit după ora 14:00, Ion Iliescu.

Apoi, la sediul Comitetului Central al PCR, unde erau pe de o parte revoluţionarii pătrunşi, şi pe de altă parte grupul lui Ilie Verdeţ, care a încercat să formeze un nou guvern, dar după numai 20 de minute a căzut, fiind huiduit de mulţime: „Fără comunism!”. Un alt pol de putere era cel în fruntea căruia se afla generalul Victor Stănculescu, din Ministerul Apărării.

Spre miezul nopţii, grupul lui Iliescu se deplasează la sediul Comitetului Central unde sunt rostite cuvântări, apoi se întorc la Televiziune, iau legătura cu generalul Stănculescu, şi, în jurul 23:00, se anunţa constituirea Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Era momentul în care se năştea primul organ al puterii, din care urmau să facă parte 39 de oameni. După 22 decembrie, starea de euforie generală a fost înlocuită de haos odată cu atacarea cu focuri de armă a unor instituţii publice de către indivizi necunoscuţi, numiţi „teorişti”.

În zilele ce au urmat, sute de oameni au căzut pradă focurilor trase timp de câteva zile atât pe străzile din Bucureşti, dar şi în multe oraşe din ţară. Pe străzi au patrulat militari şi voluntari. Confruntările de stradă cu inamici a căror identitate rămâne şi astăzi, cel puţin în parte, necunoscută s-au încheiat abia în prima zi de Crăciun, atunci când cuplul Ceauşescu, prins la Târgovişte, a fost executat în urma unui proces sumar judecat de un tribunal militar.

Citeşte şi:

Cum a reuşit să paraziteze „fabrika de certificate” revoluţia română din decembrie 1989? INTERVIU cu revoluţionarul SORIN MEŞTER (II)

De ce trebuie respinsă teza loviturii de stat din decembrie 1989? INTERVIU cu revoluţionarul SORIN MEŞTER (I)

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.