79 de ani de la masacrul hortyst de la Treznea. 86 de persoane, executate de militarii Batalionului 22 Debreţin, pentru vina de a fi români

-


În urmă cu 79 ani, după ce Ardealul de Nord a fost ocupat de Ungaria hortystă în baza Dictatului de la Viena, trupele Batalionului 22 Debreţin sub comanda colonelului Akosi au executat 86 de români în satul Treznea, iar pe 12 septembrie alţi 157 în localitatea Ip din cauza faptului că erau români.

 

sursa foto: Antena 1

În toamna anului 1940, imediat după intrarea în vigoare a Dictatului de la Viena, care prevedea cedarea Ardealului de Nord către Ungaria horthystă, în mai multe localităţi din această parte a României, trupele maghiare au ucis sute de români, din răzbunare.

Cele mai cunoscute în istoria celui de-al doilea război mondial au rămas masacrele de la Treznea, unde au fost ucise 86 de persoane, şi Ip, cu 157 de morţi.

Trupele maghiare au intrat în Zalău pe 8 septembrie 1940, iar a doua zi dimineaţă, câţiva soldaţi unguri rămaşi neidentificaţi să înceapă măcelul în localitatea Treznea (Zalău).

„În colţul casei lui Vicaş ei au mai împuşcat pe Nicolae Pop din Treznea, care venise cu lapte la Zalău, apoi pe soţia lui Grigore Vicaş. Mai târziu, un militar călare a scos-o din casă pe soţia lui Prunea Gheorghe, Marietta, însărcinată în ultima lună, a lovit-o şi a târât-o trăgând-o de păr până în pădure, unde a împuşcat-o. Pentru că nu a murit imediat, un alt soldat maghiar a lovit-o cu călcâiul. Cei doi făceau parte din Batalionul 22 frontieră Debreţin aflat sub comanda locotenentului-colonel Akoşi”, a explicat istoricul sălăjean Marin Pop, pentru Adevărul.

Deşi localitatea Treznea nu se aflase iniţial în vizorul trupelor ungare care ocupau Ardealul de Nord, colonelul Akosi la cererea moşierului Baji a exterminat populaţia românească din această localitate. În prima fază, au fost vizaţi toţi ţăranii ardeleni care au primit pământ în timpul reformei agrare din 1921 din cadrul fostei moşii a lui Baji, expropiate de statul român.

Încă de la intrarea în localitate a soldaţilor comandaţi de Akosi au început incidentele împotriva românilor: un tânăr a fost bătut cu patul armei, o femeie, împusă cu baioneta, alţii au fost înjuraţi şi ameninţaţi. De asemenea, grupuri de soldaţi horthyşti au mitraliat diferite gospodării ale românilor din localitate şi i-au ridicat pe toţi cei care mai erau în viaţă.

Circa 200 de locuitori, bărbaţi, femei, bătrâni şi copii adunaţi pentru a fi executaţi la Pârâul Morii au scăpat cu viaţă datorită intervenţiei a unui general maghiar, care l-a mustrat aspru pe comandantul Akosi:

„Cum aceşti moşnegi, aceste femei şi aceşti copii din braţele mamelor au putut ataca armata? Trebuie să vă fie ruşine pentru cele ce a-ţi făcut. Aceasta este o ruşine care va rămâne înscrisă pe obrazul armatei maghiare”.

În timp ce trupele lui Akosi părăseau localitatea, alţi trei ţărani au fost arestaţi, legaţi cu funia şi duşi până la Hida. Aici, doi dintre ei au fost împuşcaţi, iar un altul, bătut crunt şi eliberat.

sursa foto: cerşipământromânesc wordpress.com

Ucişi şi maltrataţi din vina că era „ROMÂNI”….

La Ip, sub pretextul răzbunării a doi militari unguri morţi într-o explozie înainte cu o săptămână, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Vasvari Zoltan din armata horthystă părăseşte în ziua de 13 septembrie 1940 localitatea Nuşfalău unde se afla cantonat, îndreptându-se cu compania sa spre comuna Ip. Motivarea uciderii celor 157 de localnici este una fictivă, explozia producându-se din cauza unui defect de ambalaj al muniţiei, dovadă fiind faptul că cei patru români arestaţi au fost eliberaţi după aproximativ o lună.

Împărţiţi în mai multe echipe, din care făceau parte şi localnici maghiari care ştiau unde locuiesc românii, soldaţii maghiari şi-au început misiunea de exterminare în jurul orei 3 noaptea.  Incidentul s-a lăsat cu arestarea a patru persoane, care au fost duse şi cercetate de către comandamentul militar din Şimleu Silvaniei, de sub comanda locotent-colonelului Lehötczky Carol.

Patru săptămâni mai târziu, cercetările au stabilit că explozia s-a produs din cauza unui defect de ambalare a muniţiei, cele patru persoane arestate fiind eliberate.

Invocând, în mod fals, că românii din Ip i-au atacat compania „pe la spate”, Vaşvari şi-a format şase echipe ale morţii cu care au pornit pe străzile localităţii, omorându-i la întâmplare pe toţi care i-au găsit prin gospodării.

„Una din echipele morţii a făcut nu mai puţin de 65 de victime, împuşcând copii, femei, bătrâni. O alta a împuşcat 21 de români cu vârste cuprinse între 1 şi 65 de ani, alta, 13 persoane, a patra echipă a ucis nouă oameni, a cincea, 40”, sublinia istoricul Marin Pop, la radioromâniactualităţi.ro.

După terminarea celui de-al doilea război mondial, în perioada 10-13 martie 1946, la Cluj, a avut loc primul şi cel mai important proces al criminalilor de război. Din nefericire, vinovaţii fugiseră în Ungaria şi au fost judecaţi în contumacie şi condamnaţi la moarte.

Citeşte şi:

Mesajul cu tâlc al președintelui la început de an școlar: „Contribuţia familiei este critică pentru succesul educaţional al copiilor”

 

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.