85 de ani de la declanşarea grevei istorice din cadrul Atelierelor CFR Griviţa (II). “Vrem pâine şi muncă”

-


Guvernul naţional-ţărănist condus de Alexandru Vaida -Voevod a anulat înţelegerile parafate cu reprezentanţii greviştilor (de la Atelierele CFR Griviţa, la începutul lunii februarie 1933) şi a blocat plăţile convenite cu delegaţia greviştilor de la Griviţa, sub pretextul crizei economice şi a curbelor de sacrificiu. De asemenea, Executivul a cerut sprijinul armatei şi a introdus starea de asediu, pentru arestarea şi anihilarea comuniştilor implicaţi în mişcarea grevistă de la Griviţa.

Pe fondul tensiunilor existente cu Guvernul, liderii nucleului dur al comuniştilor implicaţi în acţiunea grevistă de la atelierele Griviţa  au preluat controlul şi i-au luat ostateci pe inginerii: Cibeleanu, Gherman, Schuster, Pitea, David şi Grofşoreanu. Teama că vor fi arestaţi şi împuşcaţi de autorităţi i-a determinat pe comunişti să refuze evacuarea din ateliere, sub sloganul: “Vrem pâine şi muncă”.

sursa foto: ştiri.press

În schimb, Guvernul a luat măsuri dure şi a decretat starea de asediu. Poliţia de Siguranţă a descoperit numeroase ordine ale centralei comuniste din Capitală, prin care muncitorii din fabrici erau îndemnaţi la  grevă şi acte de sabotaj.

“Nu este exclus ca Guvernul să extindă starea de asediu şi asupra altor oraşe”, anunţau jurnaliştii ziarului Curentul, pe 12 februarie 1933.

Pe 13 februarie 1933, muncitorii de la atelierele CFR Nicolina din Iaşi şi de la Cluj s-au baricadat în incinta atelierelor şi au oprit lucrul. La Cluj, peste 2000 de cfr-işti au dat drumul la sirene şi au ocupat birourile Direcţiunii  CFR, dar nu s-a intervenit în forţă.

Odată cu instaurarea stării de asediu, Comandamentul Corpului II de armată a procedat la dizolvarea tuturor organizaţiilor comuniste din Capitală şi din provincie. Cu ocazia dizolvării organizaţiei comuniste de la Atelierele CFR Griviţa  s-au procedat la arestarea câtorva lideri comunişti care deveniseră agresivi.

“În fruntea acestora se aflase tovarăşul Bogăţoiu, şeful delegaţiei care tratase cu dl. ministru Mirto revendicările lucrătorilor CFR.  Au fost arestaţi următorii lideri comunişti de la Griviţa: Doncea Constantin, Bogătoiu Panait, Petre Gheorghe, N. Bucurescu, Hugo Barany, Naum Florea, Sandu Ovidiu, Bălţoiu Constantin, Vasilescu Ionescu, Ioniţă Ion şi Mişu Grigoroiu”, sublinia pe prima pagină jurnaliştii cotidianului Curentul.

După decretarea stării de asediu, „toate trupele din garnizoană au fost consemnate în cazarmă pentru preîntâmpinarea eventualelor răzvrătiri din partea muncitorilor”. În plus, au fost chemaţi de la vatră pe timp de 45 de zile un număr de 300 de soldaţi din contingentul anului 1930 din zonele Bucureşti, Ilfov, Dâmboviţa şi Vlaşca, toţi fiind alocaţi Corpului de Grăniceri.

sursa foto: ştiri.press

Dorind să profite de starea de nemulţumire a muncitorilor, nucleul comuniştilor de la Atelierele CFR Griviţa în frunte cu Gheorghe Stoica, Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Dumitru Petrescu, Constantin Doncea şi Hugo Barany deciseseră printr-o serie de întâlniri conspirative să continue acţiunile subversive contra autorităţilor statului, scria istoricul Neagoe Elis Pleşa în Caietele CNSAS.

Pe 15 februarie 1933, comuniştii urmau să declanşeze marea grevă a tuturor atelierelor CFR din ţară, dar Siguranţa a reuşit să le afle din timp planurile conspirative. După ce au arestat întreg comitetul comunist de criză de la Griviţa, muncitorii cfr-işti au declanşat greva generală. Întrucât exista un real pericol de extindere în Capitală al dezordinii şi  agitaţiilor comuniste de la Griviţa,  Regimentul 8 Grăniceri a primit ordin din partea Direcţiei a IV-a, de a organiza un batalion de alarmă, al cărui efectiv însuma  20 de ofiţeri, 12 subofiţeri şi 326 trupă, care a fost deplasat la sediul Prefecturii Poliţiei Capitalei, fiind pus în subordinea Parchetului Militar.

sursa foto: ştiri.press

Astfel că, după-amiaza zilei de 15 februarie 1933, agitaţiile muncitorilor cfr-işti de la Griviţa  s-au amplificat şi au fost trimise două companii din batalionul de alarmă şi alte unităţi din Regimentul 8 Grăniceri, care între orele 18-19 au dispersat mulţimea adunată în jurul atelierelor.

Potrivit istoricului Neagoe Elis Pleşa, în jurul orelor 22.00 – 22.30, s-au declanşat schimburi de focuri între cfr-işti şi forţele de ordine, iar gardianul public, Ion Chiriţă a fost ucis.

La ora 6.15, dispozitivul  militar era pregătit să intervină în forţă la Griviţa. Cinci companii erau dispuse în linie în faţa atelierelor în timp ce –n spatele acestora se aflau masate trei companii de jandarmi alături de gardieni publici.

“Muncitorii au ripostat, trăgând chiar focuri de armă înspre autorităţi, ceea ce l-a determinat pe comisarul regal Romulus Hotineanu să ordone trupelor să tragă în plin. În Darea de seamă întocmită de col. Grigore Cornicioiu, acesta preciza faptul că: „Focul a fost destul de intens, dar, dacă nu a avut efect prea mare, se datoreşte faptului că era încă prea întuneric şi nu puteau ochi, iar greviştii se puteau adăposti printre localurile atelierelor. Unităţile au înaintat în interiorul atelierelor, urmărind pe grevişti, care se retrăseseră prin diferite ateliere”, scria istoricului Neagoe Elis Pleşa.

sursa foto: alchetron

În urma represiunii violente a armatei de la Atelierele Griviţa, s-au înregistrat patru morţi şi doisprezece răniţi grav care fuseseră transportaţi la Serviciul de Chirurgie al Spitalului Casei Autonome C.F.R. „Witing”38, dintre care trei au murit în spital, printre care şi muncitorul ucenic, Vasile Roaită.

Peste 1500 de muncitori au fost arestaţi de autorităţi care ulterior au fost arestaţi.

sursa foto: cinemagia

Mai puteţi citi şi: 85 de ani de la declanşarea grevei istorice din cadrul Atelierelor CFR Griviţa (I)

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.