85 de ani de la declanşarea grevei istorice din cadrul Atelierelor CFR Griviţa (I)

-


Greva muncitorilor cfr-işti de la Atelierele CFR Griviţa a început la jumătatea lunii ianuarie 1933 şi a atins punctul culminant pe 15-16 februarie 1933, când a fost înnăbuşită violent de către jandarmi. În urma intervenţiei în forţă a Jandarmeriei, la Atelierele Griviţa s-au înregistrat şapte morţi, printre care şi tânărul Vasile Roaită, în jurul căruia propaganda comunistă a construit o întreagă mitologie pentru cauza muncitorimii în lupta cu burghezia.

sursa foto: iasromania.wordpress.com

Guvernul naţional-ţărănist condus de Alexandru Vaida –Voevod, instaurat pe 14 ianuarie 1933, a luat o serie de măsuri nepopulare, pentru a plăti cuponul datoriei externe, în contextul acutizării crizei economice începute în 1929. Introducerea curbelor de sacrificiu a lovit în mod direct funcţionarii statului şi angajaţii din întreprinderile industriale, prin suspendarea indemnizaţiilor de chirie şi a „alocaţiilor de scumpete”, care au dus la scăderea salariilor muncitorilor cu circa 25 %.

“Guvernul a luat nechibzuita şi nedreapta măsură de a impune funcţionarilor publici un nou sacrificiu, reducându-le iarăşi salariile, din cauza situaţiei financiare. El nu a avut curajul să impună acelaşi sacrificiu tuturor şi nici să înceapă cu aplicarea unor severe economii şi simţitoare reduceri a cheltuielilor, acolo unde trebuie şi unde sunt imperios necesare: în aparatul superior al statului. Ministerul de Finanţe a declarat că nu a redus lefurile magistraţilor şi soldele ofiţerilor deoarece aceştia nu au alte venituri din ocupaţiuni auxiliare. Guvernul este lipsit de psihologie. El nu ia în considerare nici sfaturile ce i le dau oamenii înţelepţi, iubitori de ordine şi de legalitate, care cunosc greutăţile prin care trecem şi întrevăd pericolele ce le poate provoca un sistem de guvernământ nenorocit”, scria Constantin Bacalbaşa în cotidianul Universul, pe 22 ianuarie 1933.

sursa foto: Ştiri.Press

În acest context, pe 20 ianuarie  1933, conducerea Atelierelor CFR Griviţa din Bucureşti a anunţat că plata salariilor muncitorilor se efectua numai dacă angajaţii prezentau dovezi ale achitării impozitelor pe ultimii trei ani.  Pe de altă parte, gruparea comunistă din cadrul Atelierelor Griviţa s-a solidarizat cu greva muncitorilor fabricii Saturn din cauza scăderii salariilor cu 25%.

Sindicatul de la Griviţa a pornit în această primă etapă conflictul de muncă cu Executivul condus de Vaida Voevod cu o grevă demonstrativă, care în scurt timp a dus la solidarizarea muncitorilor cfr-işti de la Galaţi şi de la Atelierele Nicolina din Iaşi.

“Primind instrucţiuni de la Bucureşti, lucrătorii CFR de la Galaţi, de aici s-au întrunit ieri la orele 8 seara, la sediul din strada Eliade Rădulescu. Cu această ocazie s-a hotărât ca în caz când nu li se va satisface cererile să declare grevă. S-a hotărât în acelaşi timp ca să se delege unul dintre ei care să plece la Bucureşti, pentru a lua contact cu autorităţile şi lucrătorii din Capitală.  În acest scop a fost delegat chiar preşedintele lor, Lungu.

Azi dimineaţă, lucrătorii au intrat la orele 8 în ateliere însă nici unul nu s-a apucat de lucru. După aceea au ieşit afară şi au ţinut întruniri sub cerul liber. La orele 11, a venit de la Bucureşti delegatul trimis aseară, care le-a comunicat că lucrătorii din Bucureşti au început lucrul şi domnul ministru Mirto le-a ascultat doleanţele, promiţându-le că vor fi satisfăcuţi. La orele 11.30 dimineaţă, lucrătorii au reintrat în ateliere, începând lucrul. Pentru preîntâmpinarea oricăror evenimente, în faţa locului au fost aduşi 50 de gardieni, un detaşament de jandarmi din Regimentul 11 Siret în frunte cu domnul chestor Dumitrescu şi isnpectorul de siguranţă Popescu”, scriau jurnaliştii cotidianului Curentul.

La Atelierele CFR Nicolina din Iaşi, 1300 de muncitori îşi exprimaseră solidaritatea cu cei de la Griviţa şi au încercat să declanşeze o greva spontană, care a fost anulată de către autorităţi.

“Nu s-a întâmplat însă nimic, atelierele CFR Nicolina în număr de 1300 de muncitori au ţinut o întrunire la Casa poporului unde au hotărât ca să declare grevă în semn de solidarizare cu cei din Bucureşti. În consecinţă, azi dimineaţă când au intrat în ateliere nu au voit deloc să se apuce de muncă. După o oră şi ceva de parlamentări, aceştia s-au lăsat convinşi să înceapă muncă şi să renunţe la grevă”, arătau  jurnaliştii cotidianului Curentul.

sursa foto: Ştiri.Express

La Bucureşti, situaţia de la Atelierele CFR Griviţa a fost permanent monitorizată de către Guvern întrucât muncitorii au dorit să îi comunice direct ministrului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, Eduart Mirto revendicările şi nemulţumirile acestora. De asemenea, muncitorii erau baricadaţi în incintă unde nu se mai putea intra sau ieşi, în timp ce jandarmii şi agenţii poliţiei de Siguranţă fuseseră masaţi în apropierea atelierelor de la CFR Griviţa.

“În tot cursul după amiezei  zilei de joi, până la ora 9 seara, situaţia de la atelierele CFR Griviţa a fost următoarea: În toată după amiaza autorităţile au avut în permanent consfătuiri, guvernul fiind ţinut în veşnic contact cu cele ce se petrec. Ceferiştii grevişti au continuat să stea pe poziţia lor, în curtea atelierelor, oratorii perindându-se mereu şi menţinând entuziasmul. Către seară în sfârşit au convenit să renunţe la pretenţia lor de a veni domnul ministru Mirto să trateze cu ei şi au hotărât ca delegaţii –comitetul lor de acţiune- să se ducă la ministerul de comunicaţii şi să înceapă tratativele. Ele au durat vreme îndelungată.

Nimeni nu poate ieşi şi nu poate intra în curtea atelierelor Griviţa. În această situaţie, aprovizionarea lor cu hrană se face de către familiile lor şi de organizaţia lor muncitorească”, sublinia reporterul trimis de cotidianul Curentul.

Din  estimările presei vremii, la Atelierele CFR Griviţă în această prima fază a grevei spontane fuseseră strânşi 3000 de muncitori, iar în faţa porţilor se strânsese o mulţime “egală cu muncitorii”, formată din familiile celor care lucrau la Griviţa şi din simpatizanţii cauzei acestora.

“Dacă în curte, numărul greviştilor se cifrează la vreo 3000 de muncitori, în stradă s-a adunat o mulţime egală, formată din copii şi femeile celor în grevă, cărora se adaugă muncitori ce simpatizează cu greviştii şi curioşi. Până la ora 9 dimineaţa, în preajma atelierelor nu erau alte forţe poliţieneşti sau militare, decât cele de dimineaţă. La această oră, însă au fost debarcate vreo patru camioane cu jandarmi la vreo 200 de metri depărtare”, sublinia reporterul ziarului Curentul.

Guvernul Vaida Voevod era decis să intervină pentru anihilarea grevei de la Griviţa, dar se temea că aceştia ar fi devastat atelierele.

“Unul din conducătorii muncitorilor a declarat că, în cazul în care s-ar încerca vreo represiune, atunci vor răspunde cu devastarea atelierelor”, arăta Curentul.

sursa foto: Evz.ro

Pe 5 februarie 1933, ministrul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor, Eduart Mirto s-a întâlnit la direcţia generală a CFR cu o delegaţie a muncitorilor pentru a le rezolva revedendicările. Din delegaţia prezentă la întâlnirea cu Mirto au făcut parte: Bogatoiu, Panaite, Gh.Petru, Hugo Brany, Luca Constantin, şi inginerii Atanasiu şi Nicolau, şefii secţiei I şi a II-a de la atelierele Griviţa şi Triaj.

“Comitetul de acţiune pe fabrică îşi ia întreaga răspundere că va fi complectă linişte până în momentul când armata şi poliţia nu vor intervene. În cazul intervenţiei acestor forţe, noi nu mai putem garanta liniştea. De altfel, spiritele sunt foarte agitate în rândurile muncitorilor, blocaţi astăzi în Atelierele CFR Griviţa. Delegaţii au comunicat d-lui ministru că au un mandat limitat din partea muncitorilor pe care îi reprezintă. Ei trebuie să ducă îndărăt muncitorilor răspunsul ferm al d-lui ministru, arătând că în caz de neacceptare a revendicărilor  muncitoreşti, nu vor mai veni la minister, cu nici o altă misiune din partea lucrătorilor CFR”, sublinia reporterul trimis de redacţia ziarului Curentul în mijlocul greviştilor de la Griviţa.

Constrâns de situaţie, Eduart Mirto le promisese rezolvarea situaţiei, convenind cu membrii delegaţiei acestora plata salariilor restante şi a cotelor pentru chirii. În urma acestui răspuns, angajaţii de la Griviţa au încetat greva, iar trupele de jandarmi au fost retrase.

În acest context, ministrul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor, Eduart Mirto împreună cu oficialii Direcţiei Căilor Ferate au trimis  următoarea circulară muncitorilor de la Griviţa:

“În urma discuţiunilor ce au avut loc la ministerul lucrărilor publice şi comunicaţiilor în ziua de 1 februarie 1933, ascultându-se şi doleanţele mecanicilor şi lucrătorilor, dăm următoarele dispoziţiuni în ce priveşte aranjarea salarizării personalului participant la Casa de ajutor tabela B (meseriaşi şi lucrători) din   ateliere şi anume:

  1. Salariul minim este echivalentul salariul calculat la orele lucrate, majorat cu o compensaţie de acord de 20 la sută.
  2. Orele de lucru vor fi 40 de ore pe săptămâna şi anume în zilele de Luni până Vineri inclusive câte 7 ore, iar sâmbăta numai 5 ore de lucru.
  3. Indemnizaţia de chirie va fi de 15 % asupra valorii buletinului de lucru pentru cei care lucrează în acord.

    sursa foto: Ştiri.Press

La rândul său, Pamfil Şeicaru a scris în Curentul pe 4 februarie 1933 un editorial intitulat “Imbecilii nu văd nimic”, prin intermediul căruia atragea atenţia Guvernului naţional-ţărănist că îşi cedase autoritatea în faţa agitatorilor comunişti, din rândul muncitorilor cfr-işti, care doreau să impună o revoluţie a proletariatului.

“Dezordinea s-a tot întins, incapacitatea de afirmare a autorităţii a încurajat-o.  Chiar şi cei sfioşi au prins curaj, iar în locul lăbărţării de fleoarţă anarhică a burgheziei, a apărut forţa organizată a comunismului. Este vorba de puternice realieri, de prea isbutita implementare în centrele muncitoreşti. Eri la Ploeşti, azi la Atelierele CFR Griviţa, mâine la Galaţi sau la Câmpina; am putea spune că asistăm la manevre pe garnizoane, la exerciţii de antrenament revoluţionar după un plan bine conceput executat cu o promptitudine ce merita toate elogiile.

Este o tatonare a limitei de cedare  a autorităţii: o luare de puls, o înregistrare a tremuriciului puterii executive. Iată ce nu pricep oblijiţii care ne conduc, imbecilii nu vâd nimic şi înţeleg şi mai puţin: organizaţia comunistă apare cu toate atributele forţei, cu organizarea şi îndrăzneală. Ce I se opune? Din ce se compune stăvilarul puhoiului revoluţionar?

Din perctrantanţii de azi ai intrasigenţelor constituţionale, sau, mâine, din foştilarii misticei de bodega? Şi comunismul înaintează, acoperit de avangarda isteriei burgheze”, scria Pamfil Şeicaru, despre greva spontană de la Atelierele CFR Griviţa.

sursa foto: reptilianul.blogspot.com

Mai puteţi citi şi: A doua Chină pe înțelesul tuturor – episodul 1

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.