Ar trebui să ne intereseze sau nu soarta kurzilor?

-


Retragerea SUA din Siria și Afganistan reprezintă dovada cea mai clară că lumea intră într-o nouă epocă în care hegemonia SUA este înlocuită treptat cu o politică a echilibrului de putere. Rămâne de văzut dacă această nouă stare reprezintă sau nu o tranziție spre hegemonia altei puteri.

Acestea reprezintă însă amănunte de un interes minor pentru majoritatea cititorilor din România. Nu la fel de puțin important este însă modul în care trebuie să înțelegem criza kurzilor din aceste zile. Asta pentru că opinia publică poate influența anumite decizii ale politicului ce pot fi foarte dăunătoare României.

S-a pornit așadar în spațiul public, pe diverse rețele sociale, o avalanșă a compătimirii pentru kurzi. Ce-i drept, acesta poate fi considerat un popor martir. Pentru că vorbim totuși despre o populație de câteva zeci de milioane de indivizi, care nu au în secolul XXI o țară lor. Și care sunt în permanență persecutați de turci și trădați de către comunitatea internațională. De la aceste adevăruri încolo însă trebuie să ne oprim. Dintr-un motiv simplu: dreptatea și relațiile internaționale nu fac casă bună împreună. Ori, atâta vreme cât Marea Neagră trece prin Strâmtorile Bosfor și Dardanele, tot ceea ce trebuie România să facă este să nu se amestece în problemele interne ale Turciei. Sună cinic, dar, repet, chestiunile de interes național ale României trebuie să primeze în fața intereselor altor popoare.

În plus, mai există chestiunea Rusiei, veșnic dușman al României, acum posesoare și a Peninsulei Crimeea, cu ajutorul căreia controlează întreaga Marea Neagră. Or, de bine, de rău, Turcia a fost de secole concurentul strategic al Rusiei în regiune. Merită, din punct de vedere diplomatic desigur, să arătăm cu degetul spre un dușman al dușmanului nostru? Desigur că nu.

Una peste alta, drama poporului kurd mai are pentru noi o chestiune personală, apoape nebăgată de seamă. Ei reprezintă într-adevăr un popor care suferă de secole, întrebarea este însă, pe poporul român, care până la 1 decembrie 1918 a suferit mai bine de un mileniu, cine l-a compătimit? Nimeni! Am suferit secole peste secole, neajutaţi de nimeni, până când o fereastră de oportunitate ni s-a arătat. Ne-au plâns pe umăr kurzii în secolul XIX? Sau dacă situația din ziua de azi ar fi inversă, ne-ar da ei o mână de ajutor pentru a ne face și noi, românii, un rost? Greu de crezut! Cu atât mai mult cu cât România mai are o rană deschisă pe nume Basarabia. Cine ne ajută pe noi în această problemă? Și, într-un final, de ce trebuie să ne aflăm în treabă cu o chestiune care nu ne privește pe noi, atâta vreme cât problema teritoriului românesc de dincolo de Prut e pe zi ce trece parcă mai uitată de toţi?

Până în prezent, se pare că obiectivul inițial al Turciei este divizarea teritoriului deținut de de kurzi în apropierea graniței turco-siriene, apoi formarea unei zone-tampon, de securitate, în apropierea graniței.

Referitor – strict din punct de vedere tehnic – la ofensiva turcă, putem spune cititorilor câteva lucruri, pe scurt.

  • Este clar că forțele terestre turcești au trecut granița în nord-estul Siriei, într-o acțiune prin care încearcă să profite de capacitățile lor pentru a-și atinge cât mai repede obiectivele. Iar capacitățile lor sunt într-adevăr impresionante, armata turcă fiind, precum se știe, a doua ca mărime din NATO.
  • Până în prezent, se pare că obiectivul inițial al Turciei este divizarea teritoriului deținut de de kurzi în apropierea graniței turco-siriene, apoi formarea unei zone-tampon, de securitate, în apropierea graniței.
  • Componentele armatei turce constau în infanterie mecanizată, tancuri, geniu și forțe de operații speciale. Un număr mare de baterii de artilerie și un suport aerian semnificativ susțin aceste forțele de la sol.
  • Față de această armată puternică, cei aproximativ 40.000 de luptători kurzi sunt organizați în principal în forțe de infanterie ușoară, cu puține echipamente grele, artilerie sau vehicule blindate. Lipsa armamentului lor greu va împiedica fortele kurde să se ridice împotriva ofensivei turce puternic echipate pe terenul plat din zonă, determinându-i să-și concentreze apărarea în orașele mici. Această strategie va pune însă trupele kurde în pericol de a fi înconjurate de unitățile mobile turce.
  • Dezavantajul militar al kurzilor crește și probabilitatea ca acestea să caute o înțelegere cu Rusia sau cu guvernul sirian în schimbul oricărui fel de sprijin.
  • În tot acest timp însă, turcii vor încerca să-și termine ofensiva cât mai repede, posibil pentru a evita prelungirea protestelor internaționale.
  • Iar Trump, presat de politica internă, îl ceartă de ochii lumii pe Erdogan, când de fapt cei doi se înțeleseseră în general asupra chestiunii.
    Asta pentru că, aşa cum am mai spus, în politica internațională scopul scuză mijloacele. Lucru pe care ar trebui sa-l înțeleagă toți românii…

citește și:

Liviu Dragnea nu renunţă la planul său de dizolvare a PSD. Emoţii pentru Viorica Dăncilă?

Premierul desemnat a prezentat o primă schemă a noului Executiv


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.