Când Arafat e aproape zero

-


Ieri, șeful Inspectoratului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat, a vorbit pentru prima dată despre filmul intervenției din seara incendiului din clubul Colectiv, publicat în presa centrală în timpul campaniei electorale. Arafat a afirmat că „relevanța filmului este aproape zero” și că ar fi fost vorba doar de „un subiect în timpul campaniei electorale”.

 

Șeful ISU a mai spus și că „undeva a fost ținut acest film și s-a decis „acum e momentul să îl scot”, scopul acestei apariţii fiind „să fim terfeliți în timpul unei campanii electorale”. Raed Arafat are și n-are dreptate. Dreptate are când afirmă că apariția filmului are o motivație electorală, însă nu asupra sa sau ISU, așa cum simplist, ca să nu zic mincinos, spune. Pentru că la urma-urmei, nu Arafat sau ISU au participat în alegerile prezidențiale ce s-au încheiat recent.

Filmul a apărut pentru a lovi atât într-un anumit partid politic, cât și într-un anumit lider politic, ambele ținte fiind în momentul tragediei de la Colectiv la guvernare. A fost într-adevăr o lovitură de imagine în timpul campaniei electorale, dar așa-i în tenis… Nu aceasta este însă problema! Cum nu este problema domnului Arafat că oamenii trebuie să judece, așa cum afirma în recenta ieșire publică, ,,cu capul, nu cu emoțiile’’.

Nu trebuie să ne explice dl. Arafat cum trebuie să judecăm noi. El trebuie să ne explice de ce cu banii noștri, ai celor care judecă emoțional, Inspectoratul pentru Situații de Urgență este o glumă sinistră. Pentru că aceasta este problema ce apare odată cu dezvăluirea filmulețului, chit că acesta a apărut sau nu într-o campanie electorală.

În film, observăm pur și simplu incompetența crasă a celor care trebuie să ne salveze. Vedem victime lăsate de izbeliște zeci de minute fără ca cineva să catadicsească să le întrebe ce s-a întâmplat sau să le verifice semnalele vitale. Vedem o lipsă acută de coordonare. Vedem victime care părăsesc locația pe propriile picioare într-o stare jalnică, fără ca cineva să le bage în seamă. Și nu în ultimul rând, îl vedem pe Arafat vorbind la telefon și atât. Asta când în bulibășeala de acolo ar fi fost necesar un șef care să înceapă să coordoneze acei oameni parcă veniți de pe altă planetă.

Domnul Arafat nu face însă acest lucru, demonstrând că nu este de fapt un șef adevărat. Și să nu uităm: tot domnia sa a fost mai apoi preocupat să iasă în fața camerelor de luat vederi și să mintă atunci întreaga Românie, spunându-ne că intervenția de salvare a decurs perfect, ba mai mult, atenție mare, că infecțiile nosocomiale există și în spitalele din Occident.

Rateurile lui Arafat nu se opresc însă aici. Filmul de la Colectiv a fost ascuns ani de zile. Pentru că, după ce Centrul Național Operațional din IGSU a văzut haosul și lipsa de organizare de acolo, oamenii din această organizație s-au temut ca nu cumva dovada iresponsabilităţii lor să ajungă la publicul larg. Ok, a ajuns ceva mai târziu, cu ocazia alegerilor. Acest lucru ne arată un singur lucru: acești indivizi care ar trebui să ne salveze viețile nu sunt interesați să învețe și astfel să progreseze, pentru că din greșeli înveți cei mai mult. Nu! Ei sunt preocupați să își ascundă incompetența, să se acopere unii pe alții, să acopere minciuna și neprofesionalismul pe care și-au clădit carierele.

Or, acest lucru seamănă perfect cu ceea ce se întâmplă în cele mai nedemocratice regimuri din istoria lumii.

Ce mare diferență este la urma urmei între dezastrul de la Cernobîl și cel de la Colectiv? În ambele situații persoanele cu funcții de conducere au ascuns adevăruri importante despre tragedie. Numai că un dezastru s-a întâmplat în URSS-ul anilor 80, celalalt în România mileniului 3, membră a UE și NATO. Or, Raed Arafat este coordonatorul acestor structuri de salvare de fațadă, care ascund adevărul. Iar dacă el nu a reușit să afle de patru ani că există o filmare de la Colectiv ascunsă tocmai de structura pe care o comandă, înseamnă că el nu este șef peste această structura. Iar dacă știa și nu a folosit-o, înseamnă că este și el părtaș la ascunderea acestui adevăr.

Așadar, oare așa să fie, cum afirma Arafat ieri, că ,,relevanţa filmului e zero’’? Nu, dimpotrivă: relevanța lui este fundamentală pentru România. Acest film ne arată că, pur și simplu, fiecare dintre noi este singur, teribil de singur în această țară, în fața oricărei primejdii: incendiu, inundație, cutremur, război, șamd.

Numai noi putem să ne ajutăm pe noi în toate aceste situații. Oamenii pe care cheltuim bani grei să ne apere sunt haotici, habar n-au ce să facă atunci când au ceva de făcut și pur și simplu nu doresc să învețe din greșelile pe care le fac. Adică rămân la un nivel jos, apropiat de incompetență.

 

Carevasăzică structuri fără fond, în țara tuturor formelor fără fond!

 

Citeşte şi:

Iohannis, decorat de ministrul Apărării: „Primesc această distincție cu mare respect și mulțumire”


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.