Basarabia și gazul rusesc

-


Recent, gigantul energetic al Rusei, Gazprom, a înaintat o cerere la Curtea Internațională de Arbitraj Comercial pentru recuperarea a peste 300 de milioane de dolari de la Moldovagaz, compania moldovenească de distribuție gaze.

Suma este cerută pentru gazul livrat Moldovei în 2016. De menționat că acțiunea nu este unică, același lucru petrecându-se acum trei ani pentru datorii de peste 400 de milioane de dolari, aferente consumului de gaz pentru anul 2015. Desigur, acestea sunt chestiuni de ordin financiar și se înțelege că o datorie trebuie plătită. Întrebarea este dacă și ce poate face România în toată această chestiune.

Până atunci însă, să analizăm cazul concret al șantajului energetic față de românii din dreapta Prutului.

De la bun început, mișcarea Moscovei pentru plata datoriilor subliniază dovada dependenței Republicii Moldova față de Rusia. Aprovizionarea cu gaze este fără doar și poate tactica pe care Moscova a folosit-o în mod repetat ca șantaj în fosta republică sovietică, atunci când aceasta dădea semne că se orienta spre Vest. Ce-i drept, Moldova tot spera că va fi racordată la sistemul energetic european prin România, însă livrările de gaz prin celebra conductă Iași-Ungheni-Chișinău par foarte puțin probabil să vină mai devreme de anul 2020. De ce întârziem atât, asta-i altă problemă.

Pe de altă parte, la sfârșitul acestui an expiră contractul cu Gazprom al Chișinăului, iar perspectiva de a negocia prețuri mai favorabile este improbabilă. Tot la fel de improbabil este ca Moldova să primească un acord pentru noi rate în care să-și plătească datoria existentă. Având în vedere cele de mai sus, n-ar fi exclus ca până la sfârșitul anului, presată economic, Moldova să aibă tot soiul de ieșiri mai puțin diplomatice la adresa României, pentru a-și ,,îmbuna’’ partenerul de la Moscova. De menționat că Moldova nu mai poate arunca la masa negocierii cu Rusia nici așii tranzitării gazului rusesc spre Turcia prin gazoductul Trans Balcanic, inaugaurat în 1990, care trece prin Moldova și Ucraina, asta pentru că până la sfârșitul lui 2019 se va finaliza construcția conductei TurkStream, care aduce gaze către Turcia și Balcani pe sub Marea Neagră.

Chișinăul se pare că va trebui să accepte condițiile impuse de Rusia, dar ceea ce este mai grav e că mai mult de 90% din datoria istorică a Moldovei, despre care Moscova zice că ajunge la peste 6 miliarde de dolari, este pentru gazul livrat în Transnistria cea sprijinită de Rusia. Transnistria nu a plătit pentru gazele de la Moscova din anul 2006. Chiar și în privința companiei MoldovaGaz lucrurile sunt complicate: ea este deținută de Gazprom în proporție de 50% și de guvernul Moldovei 35%, alte 13% fiind deținute de regimul de la Tiraspol.

În mod îngrijorător și consumul de gaz din Moldova crește, țara importând mai mult în 2018 – o creștere cu aproximativ 9,3% față de 2017. Iar gazul rusesc este permanent invocat în alegerile din Moldova, toți politicienii pro-ruși mizând pe potențialul lor de a câștiga concesii de la Moscova sub formă de prețuri cât mai scăzute la gaze.

În ultimele alegeri, membrii Partidul Socialist pro-rus, PSRM, au jucat enorm această carte a gazului, promițând că dacă vor fi aleși vor reduce rapid prețurile la gaze pentru moldoveni. Acest lucru a rămas însă o promisiune de campanie: Gazprom a ridicat prețul în primele trei luni ale anului 2019 cu 25% față de aceeași perioadă a anului trecut, Moldova ajungând să plătească astfel 237,46 dolari pe mia de metri cubi.

În acest moment în scenă ar trebui să intre România, însă nu puține lucruri s-au mișcat în acest sens de la câștigarea independenței Moldovei încoace. De ce întârzie atât de mult însă s-ar putea să nu fie doar din cauza Bucureștiului, ci mai ales a Chișinăului. Este evident că influența pe care Moscova încă o mai are prin anumiți interpuși la București este infimă pe lângă presiunea imensă pe care o poate exercita la Chișinău. Și chiar dacă Moldova va fi interconectată energetic cu România, lucrurile nu se vor opri aici.

Sunt necesare anumite reguli de piață pentru ca furnizorii din România să poată vinde gaze în Moldova, trebuie să se poată face achiziții de gaze în mod transparent, cu alte cuvinte piața energetică de dincolo de Prut trebuie să aibă anumite caracteristici ale economiei care pot fi dificil de obținut într-un fost stat sovietic. Astfel, deși este posibil ca România să poată fi capabilă din punct de vedere al infrastructurii să poată da gaze Moldovei în anul 2020, s-ar putea să avem surpriza să nu putem vinde nimic din cauza legislației.

Orium ar fi, problema independenței energetice a Moldovei sau mai bine zis a Basarabiei trebuie să fie și o chestiune de prim interes pentru România. Nu prea s-a auzit însă deseori discutându-se acest aspect de către politicienii noștri. Oare de ce?

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.