SUA nu sunt pregătite să moară

- 1


Șeful diplomației europene, Josep Borrell, a afirmat ieri următoarele: „Analiștii vorbesc de multă vreme despre sfârșitul unui sistem (mondial) condus de Statele Unite și de emergența unui secol asiatic. Ceea ce este pe cale să se producă sub ochii noștri”. Mai mult, acesta a oferit publicului ideea că tocmai actuala pandemie este momentul zero al predării ștafetei de ,,cea mai mare putere a lumii’’ între SUA și China: ”Trăim într-o lume fără un lider clar, în care Asia ocupă din ce în ce mai mult spațiu din punct de vedere al economiei, securității și tehnologiei”.

 

Dacă secolul 21 ar fi să fie” secolul asiatic”, al XX-lea a fost „secolul american”, s-ar putea constata că pandemia va fi pivotul acestei schimbări’’. Consider că pentru a anihila rapid declarațiile lui Borrell este suficientă doar prezentarea unei fotografii nu mai vechi de zece zile, în care vedem un laser asemănător cu oricare din filmul Războiul Stelelor, lumina care pornește din partea din față a unei nave americane și iese din cadru. Este momentul în care US Navy anunță prima implementare sistemică la nivel mondial a laserului solid de înaltă energie.

Un moment la fel de important în istorie precum inventarea săgeții sau a prafului de pușcă. De acum înainte războaiele, dar și lumea, vor arăta altfel…

Evident însă că vom ajunge și a diseca mai pe larg afirmațiile liderului european, până atunci însă două circumstanțe care cântăresc greu în motivația acestuia pentru un astfel de discurs. Prima la mână, Josep Borrell este șeful diplomației europene, adică al UE dominată de Germania și Franța, SUA aflându-se cu aceste state de multă vreme în dispute de tot soiul, mai ales pe plan economic. Evident că în calitatea sa de șef al diplomației UE, Borrell încearcă să dea o copită șăgalnică Washingtonului, care de câțiva ani încoace crează atât de multe probleme Bruxellesului.

A doua la mână, Josep Borrell este un politician socialist catalan, adică susține o ideologie opusă conservatorismului republican de care aparține Trump. Fără îndoială că accentul pus de actualul președinte american pe întărirea puterii oamenilor de afaceri sună traumatizant pentru un socialist care știe că banii cresc în copaci și ,,patronii e răi’’.

Iată așadar că Borrell are legate de coadă două tininchele (socialismul și influența franco-germană) care l-ar fi determinat mai bine să tacă din gură, dacă ar fi avut conștiință.

Revenind la așa-zisul declin al SUA, trebuie menționat că acesta nu a fost profețit acum pentru prima oară. Când sovieticii au lansat satelitul Sputnik și l-au trimis pe Iuri Gagarin în spațiu, mulți din întreaga lume au fost convinși de superioritatea sovieticilor și de declinul iminent al SUA.

Când Statele Unite au fost învinse în Vietnam, mulți analiști, inclusiv americani, au ajuns la concluzia că SUA erau într-o retragere și degringoladă globală, credință ce s-a accelerat odată cu demisia lui Nixon. Cu toate acestea, SUA nu au decăzut. Dimpotrivă, au câștigat Războiul Rece.

De cealaltă parte, China este permanent lăudată în privința creșterii sale economice. Păi să avem pardon, din foametea și sărăcia în care te-a băgat Mao în anii 1950,1960 și 1970, oricât de prost sau leneș ai fi, nu ai cum decât să crești din anii 1980 încoace. Este suficient pentru asta să dai miliardului de oameni pe care îl ai câte ceva de făcut, și mai târziu să inunzi mapamondul cu toate ,,chinezăriile’’ incredibil de ieftine, tocmai pentru că sunt realizate de muncitori săraci, dar extrem de mulțumiți că au scăpat de sclavia maoistă.

Pe de altă parte, din punct de vedere militar observăm că SUA controlează oceanele Atlantic și Pacific: China nu controlează niciunul. Beijingul poate într-adevăr folosi rachete și declanșa un război nuclear, dar are o marină încă nedezvoltată și o capacitate de lansare a rachetelor balistice vulnerabilă. Prin urmare, China nu e aproape de a fi o putere globală.

Din punct de vedere economic, PIB-ul Statelor Unite în 2019 a fost de 21 de trilioane de dolari, pe lângă cel al Chinei de numai 14 trilioane. Iar deși ambele economii s-au contractat, dar nu există dovezi că aceste contracții vor transforma semnificativ diferența dintre cele două. În plus, China este dependentă de un lanț comercial care se bazează pe forța de muncă ieftină.

Coronavirusul însă a demonstrat că o dependență excesivă de materii din China poate vulnerabiliza o companie dintr-o altă țară ce folosește aceste materii. Iar aceasta nu este o veste bună pentru Beijing: întreprinderile americane și nu numai își mută fabricile departe de China, câteodată chiar pe tărâmul natal.

China este așadar, atât din punct de vedere economic, cât și militar, mult mai slabă decât SUA, faptul că este privită ca o viitoare putere dominantă a lumii datorându-se doar faptului că știe să manipuleze percepția publică. Ori percepția nu este realitate.

Citește și:

Bacalaureatul şi Evaluarea Naţională, între fake news şi pandemie. Marian Staş: „Este o decizie bună şi sănătoasă că se dau”


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 1 comment
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.