Când rachetele fac blat

-


SUA, Marea Britanie și Franța au lansat asupra Siriei peste o sută de rachete de croazieră. Rușii au fost aproape să susțină că au doborât două sute. Cu cât e minciuna mai sfruntată, cu atât prinde mai repede, zicea Goebbels și, pare-se, mai recent, Lavrov.

Toate rachetele au fost lansate într-o singură noapte, spre numai trei ținte. Acest fapt denotă în primul rând faptul că aliații se așteptau la pierderi semnificative, având în vedere apărarea antiaeriană a Siriei, care, chiar neîntărită de forțele Kremlinului, este totuși una redutabilă, dotată cu echipament rusesc de ultimă generație: să nu uităm că, pe data de 10 februarie anul curent, antiaeriana siriană a doborât un avion de vânătoare-bombardament israelian, lucru nemaîntâlnit din anul 1982.

Cu toate acestea, efectele apărării antiaeriene a Siriei asupra rachetelor lansate de SUA, Marea Britanie și Franța, în ciuda propagandei, au fost reduse. Altfel, dacă ar fi  interceptat – cum s-au lăudat – zeci de rachete de croazieră ale occidentului, fără îndoială că teritoriul sirian ar fi fost plin de sute de resturi provenite de la aceste rachete, iar până astăzi ar fi avut răgaz să le adune și să le prezinte lumii ca pe o adevărată lovitură de presă. Trump s-a ținut, deci, de cuvânt: a trimis rachete ,,mai deștepte’’.

A doua chestiune a acestui atac relevă însă un adevăr dureros: un blat. Pentru că, da, au fost distruse trei ținte din Siria. Și ce-i cu asta? Cui folosește? Poate doar marilor puteri ale lumii care au mimat în fața propriilor popoare că le pasă – și că au forța să le pese – de soarta altui popor. Să luăm protagoniștii, pe rând:

SUA s-a văzut forțată să facă ceva în urma atacului chimic din Douma. Noblesse oblige pentru (încă) jandarmul lumii, noblesse oblige și pentru Trump – obligat de scandalul implicării rușilor în alegerea sa – de a se da cât mai cocoș în fața lui Putin. Atenție, însă: ultima dată când și Occidentul, și Orientul au avut cocoși atât de fanfaroni a fost când Vestul l-a avut pe  Wilhelm al II-lea și Estul pe Nicolae al II-lea. Și a izbucnit primul război mondial. 

Englezii au intrat în joc pentru a expulza peste graniță nu doar personal diplomatic, ci și nițel exploziv. Tot într-un cont pentru arme chimice, dar de data aceasta pentru Novichok.

Franța a intrat pentru că e Franța și are un președinte tânăr.

Rusia joacă în această piesă rolul de ultragiată, dă drumul la propagandă – cum numai ea știe să facă – împotriva imperialiștilor atacatori, și… rămâne în Siria. Pe motiv de continuarea luptei împotriva teroriștilor, firește.

Assad câștigă și el: rămâne conducătorul Siriei, ba cu mai mult talent: orice atac din exterior face un popor să se strângă în jurul conducătorului, iertându-i multe ,,nefăcute’’.

Da, acum toată lumea e mulțumită. Să luăm aminte deci: 14 aprilie 2018 – ziua în care rachetele au făcut blat.


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *