FOTO.VIDEO. 31 de ani de la declanșarea ”Revoluției de Catifea”. Vaclav Havel și prăbușirea regimului comunist din Cehoslovacia

-


Revoluţia de Catifea a început cu o reprimare violentă a unui protest studenţesc paşnic, pe 17 noiembrie 1989, care a dus la demonstraţii masive pentru democrație al căror rezultat direct a fost prăbușirea regimului comunist cehoslovac. De asemenea, Vaclav Havel, cunoscutul activist ceh pentru drepturile omului, a fost numit o lună şi jumătate mai târziu preşedinte al fostei Cehoslovacii.

 

sursa foto: DW

Reformele declanșate în URSS de Mihail Gorbaciov, perestroika și glasnot, începând cu anul 1985 au creat premisele căderii regimurilor comuniste din statele Cortinei de Fier în anul 1989. În Cehoslovacia, curentul anticomunist a avut mai multe episoade în istoria de după anul 1965. Astfel, în noaptea de 21 august 1968, armatele ţărilor din Pactul de la Varşovia (OTV) au invadat Cehoslovacia pentru a opri temutul proces de liberalizare a ţării.

Între 21 şi 27 august, cehoslovacii au fost martorii intervenției militare a statelor membre OTV, iar pe 27 august o parte din liderii Partidului Comunist au revenit de la Moscova.  În schimb, oamenii de rând i-a considerat pe comuniştii lui Alexander Dubcek, care s-au opus invaziei, eroi ai libertăţii şi ai suveranităţii țării.

De asemenea, perioada martie – august 1968 a fost denumită în istoriografie drept „Primăvara de la Praga”, iar în acest interval Alexander Dubcek a încercat să liberalizeze economia în numele „socialismului cu față umană”. În schimb, au urmat 21 de ani de comunism, de restricţii şi dictatură în Cehoslovacia. Pe 16 ianuarie şi 25 februarie 1969, Jan Palach şi Jan Zajic, doi studenţi, şi-au dat foc în semn de protest faţă de regimul comunist de la Praga.

În anul 1977 a fost înfiinţată „Carta 77”, în jurul unui grup de intelectuali, între care filozoful Jan Patočka sau dramaturgul şi eseistul Václav Havel, organizaţie care a publicat un manifest numit „Scrisoarea 77”, cu un puternic caracter anticomunist. Documentul milita pentru respectarea drepturilor omului în estul Europei, rezultate în urma Acordurilor Conferinţei de la Helsinki şi făcea referiri şi la România, menţionându-se solidaritatea cu populaţia ţării noastre, care trăia în condiţii inumane, şi protestul împotriva lichidării satelor.

A urmat o demonstraţie împotriva regimului comunist, pe 21 august 1988, înăbuşită brutal de către autorităţi. O altă demonstraţie anti-regim a avut loc în săptămâna omagierii lui Jan Palach – 15-21 ianuarie 1989. Pe 17 noiembrie 1989, la o săptămână de la căderea Zidului Berlinului, la Praga, poliția a atacat cu brutalitate mii de studenți care protestau împotriva regimului comunist.

În acest context, revolta a pornit din rândurile studenţilor de la facultăţile umaniste, Facultatea de Litere a Universităţii Caroline din Praga fiind unul dintre centrele unde se organiza nu numai greva studenţilor, începând de vineri, 17 noiembrie, dar se formulau şi cerinţele şi programul de acţiune al opozanţilor regimului comunist. Protestelor studenţeşti li s-au alăturat în scurt timp şi artiştii teatrelor pragheze, care şi-au deschis sălile pentru organizarea de întâlniri şi discuţii ale manifestanţilor.

sursa foto: EVZ.ro

De asemenea, și slovacii au început demonstrații studențești la 16 noiembrie 1989 în Bratislava, iar cehii i-au urmat în ziua următoare când marcau şi ocupaţia nazistă, închiderea liceelor cehe şi protestele studenţeşti din anul 1939. Informaţia falsă privind moartea unui student, la o zi după reprimarea brutală de către poliţia comunistă a manifestaţiei, la 17 noiembrie 1989 de la Praga, a fost elementul care a generat declanşarea „Revoluţiei de catifea”. Astfel, sâmbătă, 18 noiembrie, o femeie susţine în faţa unui grup de disidenţi din jurul lui Petr Uhl, şeful unei agenţii de presă clandestine, că un prieten, Martin Smid, a fost ucis de poliţie.

Uhl, fost prizonier politic, transmite informaţia, pe care o consideră de bună credinţă, posturilor de radio străine, Europa Liberă şi Vocea Americii, ascultate de milioane de cehi şi slovaci.

Vaclav Havel și Forumul Civic…

Duminică, 19 noiembrie, televiziunea comunistă îl constrânge pe Martin Smid să dezmintă informaţia privind uciderea sa, însă evenimentele căpătaseră deja o turnură ireversibilă, manifestaţiile extinzîndu-se în întreaga ţară. Disidentul Vaclav Havel şi colaboratorii săi înfiinţau Forumul Civic, mişcare care a preluat conducerea revoluţiei ce a culminat cu instaurarea unui „Guvern de înţelegere naţională”, la 10 decembrie. Mişcarea din Cehia era susţinută de partea slovacă de organizaţia Publicul Împotriva Violenței (VPN), cele două mişcări civice reprezentând vocea protestatarilor în încercarea de dialog cu autorităţile comuniste.

Manifestanţii au formulat cereri foarte limpezi: demiterea oficialilor aflaţi în spatele tentativei de reprimare violentă a manifestaţiilor şi eliberarea tuturor deţinutilor politici, apoi cererile lor au mers până la demiterea guvernului. Pe 20 noiembrie, premierul Vladislav Adamec s-a întâlnit cu o delegaţie a Forumului căreia i-a promis că guvernul nu va mai folosi violenţa împotriva manifestanţilor, apoi un alt rol important l-a avut cardinalul Frantisek Tomasek, primatul catolic al Cehiei, ca a luat cuvântul în favoarea manifestanţilor.

sursa foto: Antena 3

Înainte de a pierde puterea, comuniştii l-au condamnat pe Petr Uhl la o săptămână de închisoare pentru „propagare de informaţii false”. De asemenea, pierderea puterii de către comunişti a fost pusă şi pe seama luptelor interne pentru putere între conservatorii lui Gustav Husak și reformiștii lui Ladislav Adamec, iar pe 24 noiembrie 1989, secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, Milos Jakes, demisionează.

Astfel că după greva generală începută în 27 noiembrie 1989 și în lipsa sprijinului aliatului sovietic, Partidul Comunist cehoslovac a abandonat puterea, pe 28 noiembrie, anunţând în mod oficial că acceptă principiul multipartitismului.

Pe 10 decembrie, la conducerea guvernului federal este ales Marian Calfa, iar președintele comunist Gustav Husak se retrage din funcţie, apoi pe 28 decembrie 1989, Alexander Dubcek este ales președinte al Parlamentului, iar pe 29 decembrie 1989, Vaclav Havel devine Președintele Cehoslovaciei.

Noul preşedinte era un nou tip de lider: un disident presecutat, dar nicidată redus la tăcere, un om modest, un intelectual fără mofturi de politician experimentat, gata să îşi recunoască temerile pentru viitor şi uimirea pentru succesul său. Încă din primele luni a reuşit să realizeze multe. A reuşit să rămână extrem de popular atât în ţară, cât şi în străinătate: a fost primit cu mult entuziasm în Germania şi a fost respectat şi de Moscova, Gorbaciov fiind de acord cu retragerea trupelor sovietice din Cehoslovacia. A fost aplaudat în Statele Unite, unde s-a adresat Congresului SUA, s-a întâlnit cu preşedintele şi cu numeroase celebrităţi.

sursa foto: kafkadesk

Guvernul său a intrat pe calea reformelor democratice în domeniul social şi economic, încercând să se adapteze cât mai rapid cerinţelor unei pieţe libere. În iunie 1990, au avut loc alegerile libere promise – primele din 1946 – iar Forumul Civic al lui Havel a câştigat majoritatea voturilor. Pe 5 iulie 1990, Parlamentul l-a reales preşedinte pentru un mandat de doi ani pe Vaclav Havel.

Evoluțiile politice și sciziunile ulterioare ale acestor partide au clătinat federația în anii 1991 și 1992, iar în anul 1993, Cehoslovacia dispărea de pe harta Europei, făcând loc Cehiei şi Slovaciei ca state independente – astăzi ţări membre ale NATO şi Uniunii Europene – mişcare care în timp a căpătat denumirea de „Divorţul de catifea”.

Citește și:

VIDEO. FOTO. Un sfert de veac de la moartea Seniorului Coposu. ”Politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare a propriilor interese”


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.