Cele mai mari epidemii ale secolului XXI. Bolile infecţioase, o mare ameninţare la adresa umanităţii

-


În plin secol al bolilor cronice şi cancerului, bolile infecţioase încă mai reprezintă o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii semenilor noştri, în contextul schimbărilor climatice, a războaielor regionale şi a creşterii demografice din statele Lumii a treia. În 2012, specialiştii de la Institutul de Medicină al SUA au prezentat o sinteză în care atrageau atenţia asupra bolilor transmise de agenţii infecţioşi noi, reprezentaţi: de virusurile Ebola, Marburg, West Nile, SARS şi encefalopatia spongiformă bovină (boala vacii nebune).

 

Atunci, cercetătorii epidemiologi americani au recomandat liderilor lumii că pentru a face faţă sau mai bine spus a evita propagarea accidentală a unor agenţi infecţioşi  cooperarea la nivel global, finanţarea adecvată a sistemului de sănătate publică, comunicarea rapidă de informatii şi cunoştiinţe privind bolile, precum şi angajamentele sociale şi politice. În acest secol, cele mai mari epidemii până la apariţia coronavirusului care au afectat direct lumea, au fost: SARS (Sindromul Acut Respirator Sever) şi Ebola (Africa de Vest şi Centrală).

Sindromul Acut Respirator Sever (SARS):

Sindromul acut respirator sever a fost prima maladie gravă trasmisibilă din secolul XXI. Epidemia de SARS s-a declanşat în China la sfârşitul anului 2002, iar în 2003 s-a răspândit global, înregistrându-se peste 8000 de infectări şi peste 800 de morţi.

sursa foto: amazon

Graţie unei mobilizări internaţionale fără precedent, motivată de alertă mondială declanşată de OMS la 12 martie 2003, când a cerut măsuri radicale de izolare şi carantină. De asemenea, agentul care a cauzat epidemia de SARS, un coronavirus necunoscut atunci cercetătorilor, a putut să fie identificat rapid ca aparţinând familiei coronavirusurilor, SARS-CoV. Acesta s-a transmis cu repeziciune de la animale la oameni, într-o piaţă de carne din sudul Chinei

De asemenea, acest virus a determinat o pneumonie atipică, caracterizată prin febră mare (peste 38 de grade) asociată cu tuse severă şi probleme respiratorii. De asemenea, au fost pacienţi care au acuzat dureri de cap, musculare, diaree şi o stare generală febrilă. Durată de incubaţie a acestui virus a fost de circa 10 zile, fiind în proporţie de 50% mortal pentru persoanele de peste 65 de ani.

SARS s-a transmis foarte repede de la om la om prin aer şi salivă contaminată. A afectat într-un timp foarte scurt mai multe zone de pe Glob unde era o densitate foarte mare de locuitori. Epidemia de SARS a avut epicentrul într-un ansamblu de imobile, Amoy Gardens din Hong Kong. Cercetătorii Institutului Pasteur din Paris a descoperit că virusul SARS era diferit şi necunoscut în raport cu celălalte virusuri respiratorii, având o genetică moleculară diferită.

Deşi au trecut 16 ani de la declanşarea acestei epidemii, cercetătorii încă mai testează diferite vaccinuri şi încă mai caută răspunsuri în ceea ce priveşte modul de transmitere de la animal la om. În România s-au înregistrat atunci peste 20 de cazuri de infecție cu SARS (Sindromul respirator acut sever) în timpul epidemiei din China, din anul 2003. Bolnavii au fost izolaţi şi trataţi atunci la Institutul Matei Balș, cel mai mare spital de boli infecțioase din țara noastră, și nu s-a înregistrat niciun deces.

În lume s-au înregistrat atunci 8.000 de cazuri de infecții cu SARS și 774 de decese. Epidemia s-a manifestat în perioada noiembrie 2002 – iulie 2003.

Ebola

Virusul Ebola are o perioadă lungă de incubație, între 8 și 21 de zile, și se transmite prin contactul cu sângele sau secrețiile unei persoane infectate, fie direct, fie prin suprafețele contaminate, prin ace sau echipamente medicale. Virusul s-a transmis la oameni prin contactul cu animalele sălbatice, iar apoi s-a răspândit rapid de la o persoană la alta în toată Africa centrală și de vest în 2014.

sursa foto: wikipedia

Deşi mai fuseseră şi alte manifestări regionale ale acestui virus, în 2014 s-a înregistrat cea mai severă epidemie de pe continentul negru. Ebola s-a răspândit cu repeziciune în mediul rural unde lipseşte infrastructura medicală şi apa. Rata mortalităţii a fost atunci de circa 50%, deşi oficial statele africane afectate de acest virus nu au instaurat oficial starea de epidemie.

Până în noiembrie 2015, Ebola a determinat moartea a 11314 de persoane infectate. Deşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a cerut statelor africane măsuri ferme pentru menţinerea sub controlul a virusului, cea de-a doua epidemie mortală de Ebola a izbucnit în 2018 cu peste 600 de cazuri în numai cinci luni.

Pe 1 august 2018, epidemia de Ebola a cuprins Republica Democrată Congo, unde  649 de persoane din provinciile Kivu de Nord și Ituri au avut simptome de febră hemoragică. Dintre acestea, 600 au fost confirmate ca fiind infectate cu virusul Ebola, care este fatal în multe cazuri, având o rată a mortalității de 61%.

Până în ianuarie 2019, 396 de persoane muriseră, dintre care 347 fuseseră infectaţi cu Ebola. Celelalte morți au fost cauzate, cel mai probabil, tot de acest virus, însă pacienții nu au fost diagnosticați la timp.  Aceasta este a doua cea mai gravă epidemie de Ebola din istorie, fiind depășită doar de cea dintre anii 2014-2016, atunci când mai multe cazuri au fost raportate în țări din vestul Africii

28.652 de persoane au fost infectate atunci cu Ebola, dintre care 11.325 au murit. În momentul de faţă, există un vaccin anti-Ebola şi peste 60.000 de persoane din zonele de risc au fost vaccinate din august 2018 până în ianuarie 2019, iar oficialii africani estimau că numărul cazurilor de Ebola ar fi depăși 10.000 dacă nu ar fi fost efectuate vaccinări.

Liberia, Guineea şi Sierra Leone au înregistrat 14.383 de cazuri de infecţii cu Ebola, din care 5165 de decese. În schimb, focare cu Ebola se mai înregistrează în Mali, Nigeria, Senegal, Maroc şi Rwanda. Ebola rămâne în continuare cel mai periculos virus din Africa de Vest de la descoperirea sa în 1976 în Republica Democrată Congo.

Virusul Ebola este endemic în Africa Centrală şi de Vest şi se crede că s-ar transmite de la animalele bolnave când omul intră în contact cu fluidele corporale ale acestora. Probele strânse de oamenii de știință de-a lungul timpului dovedesc că rezervorul gazdă al virusului Ebola ar fi reprezentat de lilieci.

 

Citeşte şi:

Cele trei crize ale Uniunii Europene

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.