Povestea Unirii Basarabiei cu România

-


Astăzi, 27 martie, se împlinesc o sută de ani de când Sfatul Țării a decis Unirea Basarabiei cu România și a deschis calea făuririi Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 a tuturor românilor. Basarabia a rămas în cadrul României Mari timp de 22 ani până la 28 iunie 1940, când URSS a pus în practică înțelegerea secretă parafată cu Germania Nazistă(Pactul Ribbentrop-Molotov), printr-un ultimatum adresat Guvernului României, de a ceda teritoriul cuprins între Prut și Nistru Kremlinului.

sursa foto: Curierul de Iași

 

Primul Război Mondial  a dus la prăbuşirea imperiilor din Europa şi  a deschis calea nașterii  statelor naţionale, iar  revoluţia rusă din octombrie 1917 a  fost factorul determinant în lupta pentru emanciparea naţională a popoarelor din cadrul defunctului Imperiu Țarist.

În acest context, la  2/15 noiembrie 1917, guvernul bolțevic  a  publicat declaraţia drepturilor popoarelor Rusiei prin intermediul căreia se  recunoştea egalitatea şi suveranitatea popoarelor Rusiei, dreptul lor la autodeterminare liberă, până la separare şi formare de state independente.

Profitând de acest cadru legislativ, pe  25 octombrie 1917, Congresul Ostaşilor Moldoveni a proclamat autonomia teritorială şi politică a Basarabiei, iar pe 2 noiembrie 1917 a avut loc şedinţa biroului organizatoric pentru constituirea Sfatului Ţării, organul legislativ al provinciei.

sursa foto: descopera.ro

În Sfatul Țării erau reprezentate toate formațiunile politice din Basarabia, după cum urmează: Congresul ostaşilor moldoveni( 44 de deputaţi), Sovietul ţăranilor moldoveni( 30 de deputați),  administraţia oraşelor şi zemstvelor( 21 de deputați), partidele politice (10 deputați), sindicatele (16 deputați) și minoritățile naționale (29 de deputați). Din punct de vedere etnic, fuseseră reprezentate toate minoritățile naționale astfel: 70 % deputați moldoveni, 10 % ucraineni, 9% evrei, 4% ruși, 2% bulgari, 2% germani, 1,4% găgăuzi,0, 7% polonezi, armeni și greci.

Ion Inculeț, președinte al Sfatului Țării

Ion Inculeț a condus prima ședința a plenului din Basarabia la 21 noiembrie 1917 și a consemnat organizarea administrativă a provinciei deși evenimentele interne erau în defavoarea administrației centrale de la Chișinău. În Basarabia, domnea anarhia susținută de dezertorii bolșevici de pe frontul românesc.

În teritoriul Basarabiei domnea anarhia bolşevică, susţinută de dezertorii ruşi. Armata regulată rusă se transformase într-o armată de agenţi bolşevici. Pe de altă parte, Kievul considera Basarabia fostă provincie de la periferia Imperiului Țarist care trebuia să îi aparțină. Sfatul Țării a încercat să mențină situația sub control în contextul anarhiei create de bolșevici și a încercat să îi organizeze pentru a-i trimite organizat în Rusia. S-a creat o comisie specială cu privire la combaterea anarhiei.

sursa foto: Timpul.md

Pentru a scăpa de anarhia internă şi de pericolul bolșevic,  la 2 decembrie 1917 Sfatul Ţării a declarat Basarabia, Republică Democratică Moldovenească. Dar nu toate forţele politice au susţinut Declaraţia de independență. Reprezentantul evreilor, Ştern, a cerut să fie creată o „Republică Federativă Moldovenească”, iar deputatul bulgar, Misirkov, a declarat că, bulgarii nu doresc să trăiască în „Republica Poporană Moldovenească”, ci în „Republica Basarabeană”, căci „ei nu se vor face moldoveni”. Ucrainenii i-au susţinut pe bulgari.

La 8 decembrie 1917, s-a constituit Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei – guvernul Republicii Democratice Moldoveneşti, condus de P. Erhan şi apoi de D. Ciugureanu, alcătuit din 8 directorate, în care director general de Interne a fost numit provizoriu, fostul comisar gubernial V. S. Cristi. Director general de Război şi Marină a fost numit T. P. Cojocaru, iar de la 15 decembrie 1917, funcţia a fost ocupată de Gh. Pântea.

Şef al garnizoanei oraşului Chişinău a fost numit Ilie Cătărău, care s-a ocupat de formarea unităţilor militare moldoveneşti. Căpitanul Kaşkariov a avut misiunea să organizeze la Bender divizionul moldovenesc de artilerie. Grupul de ostaşi moldoveni veniţi din Herson, a fost reorganizat în 8 companii. Unitatea nr. 479 din Bălţi a format alte 8 companii moldoveneşti. La Chişinău au fost aduși  husarii basarabeni din Bolgrad și Novo-Gheorghievsk.

sursa foto: blasting news

Armata Română a intervenit pentru apărarea Basarabiei de bolșevici

În contextul sporirii amenințărilor bolșevice și ucrainene, directorii generali de Externe şi Interne, I. Pelivan şi V. Cristi, au plecat la Iași pentru a aduce la cunoştinţa Guvernului român, că situaţia din Basarabia era dificilă. În Chişinău  se introdusese starea de asediu, iar soluţia  salvatoare era chemarea unităţilor Armatei române.

Pe  27-28 decembrie, Cartierul General de pe Frontul Român „şi-a luat sarcina apărării ţinutului” basarabean. În urma demersului Consiliului Directorilor de la Chişinău, Şcerbaciov a cerut Guvernului român să asigure ordinea în Basarabia, dispunând trimiterea unor trupe în spaţiul dintre Prut şi Nistru. Consiliul de Miniştri al României, având acordul Aliaţilor, după îndelungate consultări, a decis la 30 decembrie 1917/12 ianuarie 1918, trimiterea armatei române  în Basarabia.

La 13 ianuarie 1918, armatele române de sub conducerea generalului Broşteanu, au intrat în Basarabia. Campania trupelor române de la est de Prut a durat  1,5 luni de zile, desfăşurându-se între 10/23 ianuarie şi 27 februarie/12 martie 1918. În confruntările armate cu forţele ruse bolşevizate, Armata română a pierdut 3 ofiţeri şi 122 de soldaţi, iar 12 ofiţeri şi 309 ostaşi au fost răniţi.

După proclamarea independenţei de stat a Ucrainei (13/26 ianuarie 1918), autorităţile de la Chişinău au examinat situaţia creată, ajungând la concluzia că, decretarea independenţei Republicii Moldoveneşti a devenit o necesitate vitală, „pentru a nu deveni obiectul unor pretenţii anexioniste”. În consecinţă, la 24 ianuarie 1918, „în virtutea situaţiei care s-a creat şi în corespundere cu voinţa poporului”, Sfatul Ţării a adoptat cu unanimitate de voturi Declaraţia care proclama Republica Democratică Moldovenească independentă. Pe  24 martie, I. Inculeţ, D. Ciugureanu şi P. Halippa au adus la cunoştinţa deputaţilor Sfatului Ţării poziţia Guvernului român în privinţa unirii, care s-a bucurat de susţinere.

Sfatul Țării a votat pentru unirea cu România

sursa foto: Radio Iași

După dezbaterea chestiunii unirii, la 27 martie/9 aprilie 1918, în şedinţa Sfatului Ţării s-a votat unirea Basarabiei cu România. În  favoarea Unirii cu România au votat 83 de deputaţi moldoveni şi 3 reprezentanţi ai minorităților naționale: un ucrainean, un rus şi un polonez. Împotrivă au votat: 2 deputaţi ucraineni şi un deputat bulgar, iar 11 deputaţi moldoveni, 8 ucraineni, 6 ruşi, 5 bulgari, 4 evrei şi 2 germani s-au abținut.

După Marea Unire din 1918, teritoriul Basarabiei avea o suprafaţă de 44.442 km pătrați, care a constituit 15,1% din totalul teritoriului României. Populaţia era de peste 2.725.000 de locuitori, dintre care 75% erau români. Din punct de vedere administrativ, Basarabia a fost organizată în 9 judeţe (Hotin, Bălţi, Soroca, Orhei, Tighina, Lăpuşna (Chişinău), Cetatea Albă, Ismail, Cahul), 37 de plăşi, 17 oraşe şi 1.847 de sate. În medie, fiecare judeţ avea 318.157 de locuitori, plasa – 67.386, oraşul – 21.771 şi satul 1.382 de locuitori.

sursa foto: Istoria.md

Citește și:

Reunirea Republicii Moldova cu România şi jocul isteric a lui Igor Dodon

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.