„Copiii” Moscovei la București

-


În anul 1990, cunoscutul sovietolog american Jerry Hough nu admitea ideea unei „Uniuni Sovietice care devine neguvernabilă”. Acesta afirma că acest crez este doar „o judecată care reflectă noutatea evoluțiilor politice din 1989, nu o evaluare serioasă a dovezilor […] Dintr-o perspectiva comparatistă, Uniunea Sovietică seamănă cu una dintre cele mai stabile țări multinaționale… Agitația din 1989 i-a folosit lui Gorbaciov… Agitația l-a ajutat și din punct de vedere economic.” Cu câteva luni înainte, însuși președintele Franței, Francois Mitterrand explica: „cei care vorbesc despre reunificarea germană nu înțeleg nimic. Uniunea Sovietică n-ar accepta-o niciodată”. Peste numai o lună, cancelarul Germaniei Federale, Helmuth Kohl, vorbea deja despre reunificare. Iar tocmai în vara anului 1991, cu doar câteva luni înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, președintele SUA George Bush ținea un discurs în fața Sovietului Suprem al Ucrainei, referindu-se, spre perpelxitatea ucrainenilor, la „națiunea sovietică” și pronunțându-se împotriva „naționalismului suicidal”, adică împotriva ieșirii statelor de sub tutela Moscovei. Tot în aceeași perioadă, prim-ministrul Italiei, Giulio Andreotti, susținea scoaterea tancurilor rusești pe străzile din Vilinius, afirmând că „uneori acestea sunt necesare”, pentru a zdrobi demonstrațiile lituanienilor care cereau independența față de Moscova.

Am adus la cunoștința publicului din România punctele de vedere ale celor mai informați oameni din lume, cu puțin timp înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, pentru a demonstra că aceast fapt istoric, în ciuda a ceea ce se crede astăzi, a fost nu doar nedorit, ci și o surpriză enormă pentru toți liderii de pe Terra. Nimeni nu credea, nici măcar în vara lui 1991, că la sfârșitul acelui an, URSS nu va mai exista.

Important nu este însă acest lucru. Important este faptul că în acele vremuri conducătorii sovietici cu atât mai puțin credeau că URSS se va destrăma. Şi mai puţin credeau acest lucru șefii KGB – această instituție acționând din plin atât în 1990, cât şi în 1991.

Adevăratul eveniment important al anului 1989

În fine, toate lucrurile păreau să se desfășoare normal, iar ceea ce era esențial, evenimentele din anul 1989 din estul Europei s-au desfășurat exact cum S-A PLANIFICAT. În toate țările din această parte a Europei, „revoluțiile” de catifea sau de sânge au adus la putere președinți, guverne și partide politice împănate cu oamenii fideli Moscovei, mai precis agenți ai serviciilor ei de informații. URSS împușcase astfel în 1989 doi iepuri: își menţinuse capacitatea de infuență în aceste state, și totodată se eliberase de povara susținerii politice, dar mai ales economice a acestor state.

Căci, dacă este să discutăm vreodată serios despre ceea ce s-a întâmplat în Europa anului 1989, suntem obligați să facem ce zic englezii atunci când ne îndeamnă să „follow the money”: statele din CAER  (RDG, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și România) erau subvenționate cu energie ieftină și importuri de materie primă din URSS – să nu ne luăm, deci, după fenta că principalul eveniment al anului 1989 a fost căderea regimurilor comuniste din Europa de Est.

Adevăratul eveniment important al anului 1989 a fost decizia din iulie a liderilor sovietici de a forța înlocuirea rublei cu dolarul ca valută în relațiile dintre membrii CAER! Și să nu uităm, CAER s-a destrămat abia în decembrie 1991, când o sumă de complicații impredictibile au hotărât că URSS trebuie să moară.

O împărțire stranie: România și restul statelor comuniste

Dar să revenim la oamenii așezați în perioada 1989 – decembrie 1991 de Moscova în fruntea fostelor state socialiste. Iar din acest punct de vedere, observăm o împărțire stranie: România și restul statelor comuniste. Despre ce vorbim?

În toate celelalte state comuniste din estul Europei, au existat în tot timpul Războiului Rece baze militare ale URSS. În România însă, armata sovietică s-a retras complet în 1958. În toate celelalte state comuniste din estul Europei, serviciile autohtone de informații au păstrat relații strânse cu serviciile de informații ale Moscovei (KGB și GRU – serviciul de informații al Armatei Roșii). În România însă, Securitatea pur și simplu îi vâna încă din anii ’60 pe agenții serviciilor de informații sovietice. Modul de relaționare al tuturor celorlalte state comuniste cu serviciile de informații sovietice a ușurat în mod evident munca ofițerilor de informații ai Moscovei în cazul recrutării de agenți în RDG, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria. În cazul României, unde Securitatea limita drastic posibilitățile de acțiune ale ofițerilor sovietici, Moscova s-a văzut nevoită a acționa cu o deosebită grijă, fapt ce s-a manifestat printr-un rafinament accentuat în punctarea și recrutarea cetățenilor români.

De ce sunt greu de depistat agenții Rusiei în România

Cu alte cuvinte, ca efect al realităților de până în 1989, agenții pe care Rusia i-a lăsat în România sunt mult mai dificil de depistat decât cei prezenți în Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria, fapt care ar trebui cel puțin să dubleze bătăile de cap ale serviciilor de informații ale partenerului strategic al României, SUA.

Logica ne îndeamnă să bănuim că în partidele politice românești, în corpul tehnocraţilor din ministere, armată și servicii de informații au rămas un număr de agenți ai Moscovei de mare calibru, care nu au putut fi identificați și care lucrează în continuare atât împotriva intereselor României, cât și celor ale SUA.

Să ne coborâm însă cu logica spre lucruri ce ne pot duce la concluzii mai puțin vagi. Acest lucru îl putem realiza dacă ne aplecăm asupra celor despre care putem bănui că dacă nu au fost recrutați de Moscova, cel puțin au fost agreați din anumite motive la conducerea diferitor instituții din România, în perioada decembrie 1989 – decembrie 1991.

Să luăm de exemplu – vom vedea apoi de ce – Ministerul Afacerilor Externe…

Acest minister susținea pe plan internațional politica lui Ceaușescu de independență față de Moscova și deținea, evident, o imensitate de informații de interes pentru serviciile de informații sovietice. Este oare deplasat să suspectăm că în anii 1990-1991, în perioada în care Moscova avea la București nenumărate pârghii pentru a-și impune voința, ea a propus/acceptat în funcția de Ministru de Externe al României o persoană pe care cel puțin o agrea?

Uitându-ne cine a deținut această funcție în perioada 28 iunie 1990 – 16 octombrie 1991 (n.r. Adrian Năstase), observăm că respectivul personaj nu a făcut nimic mai spre partea a doua a vieții sale pentru a-și ascunde ura față de SUA și simpatiile sale profunde față de Rusia, blogul dumnealui putând fi astăzi socotit aproape o mostră de propagandă a Moscovei. Iar lucrurile nu se opresc aici.

Românii au un proverb care ne învață că „așchia nu sare departe de trunchi”, iar istoria serviciilor de informații ne învață și mai mult, anume că deseori „cel mai bun ofițer recrutor este părintele”. Să fie oare doar o coincidență faptul că fiul personajului amintit mai sus a fost numit recent consilier al vicepremierului României pentru parteneriate strategice – adică într-un loc ce ar trebui să mustească de informații numai bune de livrat celor interesați? Fără îndoială că numirea fiului unui politician extrem de prost văzut de opinia publică ar fi stârnit rumoare în rândul presei (cum s-a și întâmplat), iar „vicepremierul României pentru parteneriate strategice”, un individ de altfel extrem de atent la imaginea sa, s-ar fi ferit de un asemenea scandal, respingând rugămintea ex-ministrului de externe, lucru de altfel ușor de realizat având în vedere că fostul ministru nu mai este de ani mulți un greu al politicii românești. Vicepremierul, însă, nu a refuzat „oferta de nerefuzat”.

Ce fel de presiune s-a pus asupra lui? Și ce fel de contra-presiune poate pune Ambasada SUA la București, astfel încât, dacă nu ne-ar putea scăpa de un posibil copil al Moscovei, să ne scape măcar de o beizadea?

Citește și:

Se apropie o nouă criză economică globală? Marile economii dau semne de recesiune, iar România creşte pe datorie

Centrala Atomo-nucleară de la Cernavodă va produce un izotop folosit în tratamentul cancerului

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.