Care pot fi efectele pandemiei de COVID -19 asupra economiei?

-


Următoarele săptămâni vor puncta istoria recentă a României. Evident, veștile care ne așteaptă poate nu vor fi dintre cele mai bune. Poate vom observa că latinitatea care ne unește cu Italia ne face să semănăm cumva cu Roma și în această încercare. Este posibil însă și ca lejeritatea și pălăvrăgeala mediteraneană să se combine la noi și cu primejdia apucăturilor balcanice, cum ar fi spălatul pe mâini din an în Paște.

Iar ca și cum toate acestea nu ar putea fi îndeajuns, din ce în ce mai multe voci afirmă că după pandemie ne va aștepta și o tensiune economică împotriva căreia trebuie să ne pregătim încă de pe acum. Cum așa?

Economia României, atât cât este ea, este parte a economiei mondiale. Nu suntem Coreea de Nord. Ori economia lumii, pe lângă oprirea rapidă datorată coronavirusului, mai are de făcut față și șocului petrolier alimentat de războiul prețurilor dintre Rusia și Arabia Saudită. Dincolo de acestea însă, este evident că avem azi de-a face cu o retragere a marilor investitori de pretutindeni. Improbabil, ar spune mulți: dacă ai la dispoziție miliarde de dolari, ai și informații de valoare.

Da, însă în timp de criză totul se învârte în jurul deciziilor maselor de oameni. Iar aici intervine teama, poate panica, zvonul, șamd, adică lucruri negestionabile și care transformă cele mai rafinate informații economice într-o amețitoare loterie. Cine își asumă deci să investească în asemenea vremuri pe termen lung, nu doar în aur sau grâu?

Există de asemenea voci ce aseamănă criza ce va urma cu cea din 2008. Nimic mai neadevărat! În 2008, criza economică s-a dezvoltat dintr-o criză financiară izbucnită în SUA. De ce este important acest amănunt? Pentru că în cadrul unei crize financiare pot exista măsuri monetare sau fiscale care să amelioreze tensiunea, cu atât mai mult cu cât s-au învățat cât de cât niște lucruri după criza din 2008.

Viitoarea criză economică însă nu va fi generată de o problemă financiară, ci de una de sănătate publică, greu de gestionat. Iar tot ceea ce se poate face acum pe plan mondial este să se încerce să se țină economia într-un echilibru relativ, până când medicii și oamenii de știință pot rezolva problema medicală, distrugând coronavirusul.

Dacă însă acest lucru va dura foarte mult? Cât este dispusă economia lumii să investească în ea însăși, în loc să ,,prefere’’ să se prăbușească și s-o ia de la 0? Întrebarea nu este nici retorică, nici apocaliptică. Tensiunea economică de azi este de fapt suficient de mare încât să genereze ipoteze abracadabrante de a face ca cererea populației pe piață să existe și mâine. Pentru că și mâine cineva trebuie să cumpere câteva milioane de mașini de spălat cu bule, telefoane cu ecran de opt inci și înghețată cu mentă.

Desigur, mulți dinte cei care acum sunt doar cu gândul la viețile părinților și bunicilor lor nu prea mai au chef să-și piardă timp cu chestiunea cererii și ofertei de pe piață, însă acestea sunt cât se poate de importante. Atât o amenințare la adresa cererii sau, dimpotrivă, una la adresa ofertei, pot arunca economia într-o spirală continuă a haosului, din care orice țară iese greu și întotdeauna cu sechele.

Ce repercusiuni are pandemia la adresa cererii? Simplu: situația de nesiguranță poate forța angajatorii la măsuri disperate, sabia lui Damocles sau mai bine zis cea a șomajului agitându-se pe deasupra capului fiecărui angajat. Carevasăzică nesiguranța angajatorului se va transmite și angajatului, care o va transforma în nesiguranța zilei de mâine. Iar acest lucru îl va forța să cheltuie cu teamă, cu măsură. Căci, dacă va rămâne șomer mâine?

Asta înseamnă că el va cheltui banii doar pe lucrurile strict necesare, adică mașina de spălat cu bule, telefonul de opt inci și înghețata de mentă vor trebui să mai aștepte. Problema este însă că mașina, telefonul și îngheţata sunt produse în fabrici unde, pentru că nu mai există cerere, angajații cu siguranță vor ajunge șomeri, chiar dacă angajatul a folosit până atunci toate trucurile posibile, inclusiv scăderea prețului mașinii, telefonului, înghețatei, etc.

Ori acești șomeri, pe lângă faptul că vor rostogoli și mai mult panica, vor face cheltuieli și mai mici. Adică nu vor mai cumpăra nici măcar o mașină de spălat simplă, fără bule. Ori această mașină se face și ea, în altă fabrică… Ați înțeles, până la urmă se ajunge la un cerc vicios ce duce spre recesiune economică, adică scăderea PIB-ului statului.

Pe de altă parte, dimpotrivă, situația poate degenera și printr-o amenințare la adresa ofertei. Numeroase fabrici de mașini de spălat cu bule se pot închide sau își pot diminua drastic activitatea, acest fapt ducând de fapt la creșterea prețului unei mașini de acest tip, care devine o raritate, deci un lucru scump. Problema este că mașina buclucașă va deveni treptat atât de scumpă, încât puțini și-o vor permite, cu alte cuvinte după ce se va trage linie se va observa că există tot o scădere a cererii din parte consumatorilor, care se va transforma tot în mai puțini bani pe care firma îi va primi și, deci, da mai departe la stat. Adică tot recesiune.

Cum se va desfășura criza, adică felul în care se vor combina în viitorul apropiat amenințările de mai sus, rămâne încă un mister. Economia este, prin definiție, cea mai inexactă materie exactă.

Un singur lucru trebuie totuși bine înțeles: faptul ca pandemia să fie oprită până la toamna este o urgență economică mondială.

Citeşte şi:

Coronavirus în România. Costache: ”Vestea extraordinară este că miercuri vor veni 200.000 de teste din Coreea”

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.