Criza viitorului deceniu

- 2


Anul 2019 inaugurează o perioadă în care viitorul va fi imposibil de prognozat, acest lucru întâmplându-se în mod paradoxal nu din lipsa informațiilor, ci dimpotrivă, din cauza suprasaturării cu ele.

Practic, în ziua de astăzi suntem martori ai limitei capacității de procesare a informațiilor de către orice creier uman sau, parcă mai bine zis, de către creierul oricărui om politic. Plastic vorbind, istoria (care la urma urmei este un cumul de informații) depășește în aceste momente posibilitatea noastră de înțelegere. Informația nu mai înseamnă putere. Noua putere se bazează, dimpotrivă, tocmai pe posibilitățile de a opri accesul la majoritatea informațiilor, pentru a avea liniștea de a extrage din ,,zgomotul de fond’’ global doar pe cele trebuincioase dezvoltării personale sau organizaționale. Acest lucru este deosebit de greu de realizat. Cu toate acestea, mă voi încumeta în următoarele rânduri să discut despre provocările posibile la care va trebui să facem față în anii ce vor urma.

De la sine înțeles, totul se va învârti în jurul Marii Crize Economice. Aceasta se va întâmpla cu siguranță, singura necunoscută fiind că nu știm precis când. Se poate întâmpla în 2019, se poate întâmpla în 2030, dar se va întâmpla. De menționat că această criză nu va porni din sectorul privat, precum cea din 2008 (criza de credite), statele fripte acum un deceniu suflând azi și în iaurt vizavi de supravegherea băncilor private. Nici măcar ipoteza unei crize precum cea a datoriei publice din Grecia (2015) nu mai este posibilă din aceleași motive: cei care stăpânesc lumea s-au speriat atunci prea mult…

Următoarea criză economică va fi cu mult mai profundă, devastatoare, și va fi de neoprit tocmai pentru că va puncta trecerea umanității spre o nouă treaptă de dezvoltare, mai bine zis își va face simțită prezența odată cu acapararea economiei de către procesoare în detrimentul creierelor umane.

Se estimează că în următoarele decenii, peste jumătate din actualele joburi vor fi preluate de către roboți. Aici trebuie căutată sămânța viitoarei crize economice, nu în birourile de pe Wall Street! Cine va mai munci într-o lume dominată de tehnologie? Foarte puțini oameni. Atunci cine va plăti pensiile miliardelor de oameni care lucrează azi? Cine va plăti mai ales pensiile celor 1,386 miliarde de chinezi și a celor 1,339 miliarde de indieni? Va duce aceasta la destrămarea Chinei și Indiei? Cine va ,,lua’’ bucăți din aceste state?

În acest context, excentricul om de afaceri american Elon Musk a venit inclusiv cu ideea de a plăti oamenii pentru a sta liniștiți acasă și a nu face nimic. De altfel, multe state dezvoltate cochetează cu ipoteza acordării unui venit universal de bază pentru toți cetățenii, acest fapt sugerând că se pregătește terenul pentru un soi de ,,mituire a societății’’ pentru a sta cuminte și a face loc în fabrici noului muncitor model: robotul.

Și să nu ne îmbătăm cu apă rece: chiar actualele manifestații ale vestelor galbene din Franța reprezintă un act despre care generațiile viitoare vor învăța în lecțiile de istorie că a reprezentat una dintre primele manifestări ale omului de a se împotrivi unei economii care ,,nu i se mai potrivește’’.

Trebuie subliniat și că această criză iminentă generează dinaintea ei un val de neliniște, dar mai ales de prudență, ce nu face casă bună cu îndrăzneala ce însoțește totuși dezvoltarea economică. Marele pericol din viitorul apropiat este ca nu cumva să-i vină ideea cuiva de a suprima toată această stare globală de confuzie prin tăierea nodului gordian al păcii.

Războiul înseamnă într-adevăr și o limpezire a lucrurilor (pentru că într-un război, în general, există un învingător clar), însă aceasta nu trebuie să fie o soluție de secol 21.

Este foarte posibil ca semnalele ce prevestesc Marea Criză Economică a viitorului să ducă în Uniunea Europeană și la noi referendumuri de tip Brexit, care vor destrăma evident UE. Germania, Rusia și China vor încerca atunci să acopere vidul de putere apărut astfel în Europa Centrală și de Est, dar nu vor fi capabile de acest lucru fie din motive politice, fie din motive economice, fie din cauză că SUA se vor fi așezat mult mai bine în acest ,,teren’’.

Voi încheia prin a spune că incertitudinea ce domnește pe planetă se răsfrânge în primul rând asupra electoratului.

Într-o lume în care nimeni nu pare a ști viitorul, oamenii caută în cabina de vot să pună ștampila pe figurile cele mai plauzibile pentru a le aduce siguranța vremurilor de mâine.

Foștii militari, afaceriștii fără scrupule, politicenii aflați la limita dictaturii se înscriu în tiplogia omului hotărât care ,,știe ce face’’, carevasăzică a omului ce trebuie votat pentru că lasă de înțeles că acțiunile sale se bazează pe informații pe care marea masă de oameni nu le mai pot înțelege. Următorii ani vor fi dezamăgitori pentru cei care au votat astfel și îi vor arăta pe acești conducători așa cum sunt: niște împărați dezbrăcăți ce nu pot înțelege vremurile mai mult ca orice om de rând.

Tragedia însă nu va fi completă: politicile conservatoare ale acestor conducători vor retrage totuși popoarele într-un ,,raion de mobilizare’’ unde vor avea răgazul ,,să mestece’’ acumulările ultimelor decenii și să pornească fulgerător (când va fi cazul) o contraofensivă economică ce va marca începutul unei noi ere a umanității.

Citește și: Mândru ca sunt român? De ce?


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 2 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.