Cum determini un copil să citească

-


Cred că e foarte dificil să formulăm o rețetă prin care să îi apropiem pe copii de lectură, pentru că fiecare copil este diferit. Însă cheia este comportamentul părinților față de carte.

Am cunoscut mulți părinți care le cer copiilor școlari să citească, făcând din lectură o datorie, o obligație, și transformând lectura într-o sarcină dificilă, obositoare, sinonimă cu temele încărcate de la matematică. Astfel, lectura devine, în ochii copilului, o adevărată corvoadă, de care își dorește să se achite cu cât mai puțin efort, deci printr-o lectură superficială. Iar spre lectura eficientă se merge cu bucurie, curiozitate. De multe ori, a obliga un copil să citească îi face mai mult rău decât bine. Angoasa părintelui generată de dezinteresul copilului față de lectură va avea ca efect asocierea lecturii cu o trăire negativă și aceasta poate fi distructivă pe termen lung.

Dar când lectura este o activitate firească, obișnuită în familie, copilul se va apropia mai ușor de carte, mai ales dacă această apropiere are loc la vârste cât mai fragede. Este iluzoriu să ne așteptam ca un copil care nu a citit nimic până la 10-12 ani și care nu a avut în familie modelul părinților care citesc să își dorească să frunzărească o carte. Ar fi extrem de util ca părinții să citească alături de copii, să dedice lecturii un timp anume în fiecare zi – fie lectură cu voce tare care permite un dialog instructiv cu copilul la vârste mai fragede, fie lectura în gând, ocazie cu care și părintele și copilul citesc în același timp. Prin aceste activități, copilul învață că timpul dedicat lecturii este un câștig, o oportunitate de explorare a lumii, un exercițiu de comunicare și o rutină necesară a zilei, ca spălatul pe dinți.

În altă ordine de idei, este important să îi respectăm copilului preferințele de lectură, care nu sunt întotdeauna pe aceeași lungime de undă cu așteptările noastre.

Fiecare dintre noi avem cărți preferate care ne-au încântat în copilărie, dar nu trebuie să impunem aceste lecturi copiilor noștri, pentru că fiecare generație are spiritul ei. Încurajați copiii să-și aleagă cărțile.

Totuși, dacă am ales o carte pentru copilul nostru, e important cum justificăm alegerea. O idee bună ar fi să îi dezvăluim copilului gândurile care ne-au îndrumat alegerea sau să-i vorbim despre experiența noastră, despre emoțiile pe care le-am trăit descoperind cartea, personalizând alegerea: „Știi de ce am ales cartea aceasta pentru tine? Îmi amintește de mine la vârsta ta, când… /”

Ca profesor de Limba română, am aflat că, de multe ori, copiii se pot apropia de lectură chiar și mai târziu, în școala primară sau în primii ani de gimnaziu, mai ales atunci când profesorul promovează lectura de plăcere, lectura care încântă și prin care copilul descoperă lumea și se descoperă. În orele de lectură, la clasă, copiii râd, desenează sau cântă și își doresc să le vorbească colegilor pe temele inspirate de carte. În școală, lectura are o componentă socială, copiii sunt cititori activi într-un mediu care promovează lectura nu pentru note, ci pentru că e ‘cool’ să citești. Iar rolul profesorului este esențial în construirea acestei atmosfere.

Profesorul poate organiza ore de curs în care să îi încurajeze pe copii să le citească colegilor fragmentele preferate din carte, să le explice și să le zugrăvească scenele sau eroii preferați. Sunt ore extrem de constructive și veți fi uimiți cum prezentările unor copii atrag alți colegi spre lecturi dintre cele mai diverse.

Dar profesorul este și cel care îi îndrumă pe copii în lumea cărții. Pentru clasele mele, aleg cărțile pe care le consider potrivite, ținând cont de particularitățile fiecărei clase, noutăți editoriale pe care le prezint copiilor, având grijă să le arăt bucuria mea sinceră interesul pentru carte, încântarea mea că avem să citim împreună. Apoi facem predicții, comentarii, iar impactul a fost întotdeauna absolut minunat. Construind împreună în clasă un orizont de experiențe de lectură, profesorul și elevii sunt mai uniți, au bucurii comune, trăiri autentice, dincolo de barierele formale ale școlii.

Lecturile încântătoare fac orele de română de neuitat și pentru profesor și pentru elevi. Fiecare experiență a mea alături de clasele cu care lucrez este diferită; ca profesor, retrăiesc cu fiecare clasă conexiunea cu cartea, parcă cu aceeași emoție dintâi. Un profesor nu trebuie să uite că elevii îi simt toate emoțiile și vor iubi cartea numai dacă el, adultul, o îndrăgește.

Nu cred că există copii leneși, doar copii care nu au fost îndrumați corect. Prin colaborarea atentă dintre părinți și școală, orice copil poate deveni un cititor pasionat.


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.