Dăncilă – președinte?

-


Și-au făcut apariția în social-media două idei, una mai periculoasă decât alta, deși ambele duc, veți vedea, la aceeași stare de fapt. Prima idee este absența de la turul doi al alegerilor prezidențiale. Motivele ar fi multe și chiar divergente.

Astfel, fie vorbim despre un bloc de oameni, ce nu vor merge la secțiile de votare pentru că Iohannis oricum nu poate să piardă, fie vorbim despre cei care nu vor mai vota Iohannis, pentru că se simt dezamăgiți de lipsa confruntării cu Dăncilă, fie vorbim de cei ce se simt dezamăgiți pur și simplu de felul lui Iohannis de a fi. Sau vorbim de cei care l-au votat pe dl. Barna, iar după aceasta poate ,,să vină potopul’’.

A doua idee este, dimpotrivă, prezența obligatorie în turul doi, dar tocmai pentru a vota cu Dăncilă, ca ,,să-i arătăm noi lui Iohannis’’. Motivele pentru această idee sunt în majoritate cele exprimate pentru cea dintâi. O parte însă dintre persoanele care nu au nicio jenă să nu participe la vot sau dimpotrivă, s-o voteze pe Viorica, susțin, nici mai mult nici mai puțin, că este sănătos pentru democrație să existe un echilibru politic al puterii în stat, cu alte cuvinte președintele să fie de la un partid, prim-ministrul și guvernul de la altul. Toți cei ce sunt partizanii acestei gândiri nu înțeleg trei lucruri.

Prima la mână, PSD nu este un partid, ci un grup infracțional organizat care mimează activitatea politică. A doua la mână, modul nostru balcanic de a fi nu este, deocamdată, unul potrivit pentru o asemenea ,,sănătate’’ în democrație. Știm cu toții, de treizeci de ani, ce anume înseamnă ca două sau mai multe partide să împartă puterea pe malul Dâmboviței: un scandal interminabil și mai ales un aparat birocratic fără margini, care trebuie să mulțumească ambițiile vastei clientele politice. A treia la mâna este o chestiune mai subtilă: oare suntem chiar atât de siguri că peste un an de zile vom mai avea tot un guvern liberal? Această întrebare trebuie dezvoltată într-o frază aparte.

România este astăzi în haos. Simpla, dar tragica întâmplare din aceste zile a ursului lăsat aproape o zi în agonie la marginea unui drum circulat de oameni, nu de bestii, arată că țara noastră este un stat eșuat, în care eficiența aparatului bugetar supradimensionat este zero. Redimensionarea și reforma reală a acestuia nu a fost făcută de către niciun partid din România ultimelor trei decenii, dintr-un motiv cinic și abject: nenumărații incompetenți și nesimțiți din aparatul de stat aduc voturi.

Va reuși, sau mai bine zis, va dori oare PNL-ul să facă aceste reforme și redimensionări într-un singur an, având în vedere că la finele lui trebuie să câștige voturi în alegerile parlamentare? Greu de crezut! Carevasăzică, indiferent de schimbările de suprafață ale unor secretari de stat sau consilieri de miniștri, armata nu doar inutilă, dar și periculoasă a funcţionarilor de stat va rămâne în linii mari aceeași.

Adică vom rămâne în haos. Și toate acestea se vor întâmpla pe fondul unor anomalii în relațiile politice și economice internaționale: Brexit, război economic între mari națiuni ale lumii, învăluirea energetică a Europei de Est de către Rusia, încetinirea creșterii unor economii importante, șamd. La toate acestea adăugându-se, evident,  vechea noastră problemă și anume apariția periodică a tot soiul de ciudățenii în politica internă a Chișinăului. Se anunță așadar un an greu. Va putea guvernul PNL să îl traverseze impunând măsuri de forță, având în vedere că sprijinul acestuia se agață în Parlamentul României de un fir de păr?

Nu putem fi atât de optimiști: cel mai probabil că scorul pe care PNL îl va obține în 2020 nu va fi unul foarte strălucit, dacă vom lua în calcul chiar și numai erodarea sa la guvernare. Atunci am putea să avem de-a face cu o revenire din opoziție a PSD, condus probabil în cel mai rău caz fie de Firea sau Olguța, fie într-o situație ceva mai acceptabilă de un Geoană revenit „en fanfare” de la sediul NATO sau de un George Maior întors ,,diplomatic’’ de la Washington.

Așadar, despre ce ,,sănătate pentru democrație’’ vorbim, fără să luăm în considerare că ar putea exista un viitor în care patru ani de zile am putea fi conduși de un președinte și de un prim-ministru, ambii de la PSD?

Voi puteți să va imaginați ce ar însemna pentru România ca Dăncilă să fie președinte, iar Olguța prim-ministru? Dacă nu vreți să vă imaginați, mergeți atunci la sfârșitul acestei săptămâni la vot!

Citeşte şi:

Dezbaterea preşedintelui. Iohannis, obligat să creeze „emoţie” pe ultima sută de metri


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.