De ce a ajuns școala plictisitoare pentru elevi? Dascăl: „Ni se flutură sub nas o adevărată utopie a ceea ce se dorește a fi noua educație”

-


Ministrul Educației Ecaterina Andronescu, aflată la al patrulea mandat, mai face o încercare de a reseta sistemul de educație din România. Iar pentru că o reformă are nevoie de o viziune, i-a pus pe dascăli la treabă. Până pe 30 mai, toate școlile trebuie să dezbată, în câte 120 de minute, viziunea ministerului despre Educație și să trimită concluziile. Învățătoarea Mara Luana Rauca, o voce care nu se teme să critice derapajele din sistem, a explicat, într-o postare pe Facebook, care sunt cu adevărat problemele stringente ale școlii românești, în care elevii sunt tot mai dificil de conectat cu cerințele școlii, iar dascălii trebuie să performeze în lipsa unor condiții decente de lucru.

  • S-a gândit cineva de acolo sus că principala problemă a sistemului de educație este proasta finanțare?
  • În viziune se tot vorbește despre educația centrată pe elev, dar, zău, sunt doar vorbe. Profesorii o centrează într-acolo, dar fără bani o cam iau ba la stânga, ba la dreapta.
  • Tu, profesorul român, ești artist desăvârșit în a-ți crea aceste materiale sau a-ți toca salariul pentru a le procura
  • Clasele noastre sunt formate din 20, 30, 40 de elevi cu un singur educator sau învățător care trebuie să fie fresh și mereu cu zâmbetul pe buze. Oare cum centrăm educația pe elevii înghesuiți în clase mici și fără condiții?
  • Despre ce fel de centrare vorbim în școlile cu toalete insalubre în curte în care copiii își pierd viața? Frigul din clase are legătură cu viziunea?
  • Manualele sunt la pământ, pline de greșeli și scrise într-un limbaj greoi, programele încărcate cu conținuturi care nu respectă particularitățile de vârstă ale elevilor.

 

Redăm integral postare de pe Facebook: 

„Da, educația trebuie să ne unească, dar nu așa cu viziuni pe hârtie și vorbe în vânt, ci cu fapte concrete și cu rezolvarea urgentă a problemelor din sistem.

Ni se cere să dezbatem în școli viziunea propusă de minister și să transmitem în manieră scriptologică și fotografică ceea ce ne arde la suflet. Am citit și am ajuns la concluzia că ni se flutură sub nas o adevărată utopie a ceea ce se dorește a fi noua educație.

S-a gândit cineva de acolo sus că principala problemă a sistemului de educație este proasta finanțare? Dacă s-ar aloca 6% din PIB, s-ar rezolva multe dintre probleme. În viziune se tot vorbește despre educația centrată pe elev, dar, zău, sunt doar vorbe. Profesorii o centrează într-acolo, dar fără bani o cam iau ba la stânga, ba la dreapta.

Când vezi că în țările dezvoltate, acelea cu un învățământ performant, cadrele didactice au materiale puse la dispoziție și clase dotate cu mobilier modern, te ia durerea de cap. Tu, profesorul român, ești artist desăvârșit în a-ți crea aceste materiale sau a-ți toca salariul pentru a le procura. Ție nu-ți asigură nici ministerul, nici primăria confortul acestor necesități de care depinde în foarte mare măsură calitatea actului tău educațional. Dar trebuie să fim eficienți indiferent de condiții.
Efectivele de elevi la clase sunt peste limita normală și iar ne uităm peste gard la popoarele spre care visăm cu ochii deschiși și salivăm la eficiența educației lor. Vrem și noi ca ei, dar clasele noastre sunt formate din 20, 30, 40 de elevi cu un singur educator sau învățător care trebuie să fie fresh și mereu cu zâmbetul pe buze.

Oare cum centrăm educația pe elevii înghesuiți în clase mici și fără condiții? Despre ce fel de centrare vorbim în școlile cu toalete insalubre în curte în care copiii își pierd viața? Frigul din clase are legătură cu viziunea?

Așa o fi normal să se desfășoare activitățile? Sunt doar câteva întrebări pe care ni le punem cu toții.

Manualele sunt la pământ, pline de greșeli și scrise într-un limbaj greoi, programele încărcate cu conținuturi care nu respectă particularitățile de vârstă ale elevilor. Dar se vorbește peste tot ca educația să fie centrată pe elev și pusă în slujba acestuia.

O altă problemă o reprezintă dezinteresul elevilor față de școală. Lipsa unor reguli clare și a unor măsuri coercitive a condus în timp la accentuarea acestui fenomen. Mulți părinți se declară depășiți și apelează tot la profesori pentru a remedia această problemă. Însă profesorul nu poate să facă nimic, fiindcă are mâinile legate.

Modelele pe care le au elevii din ziua de azi contribuie cu vârf și îndesat la lehamitea pe care o resimt. Școala nu mai reprezintă un ideal, căci în ziua de azi dacă ai bani, nu trebuie să ai cultură generală. Iar dacă nu îi ai, te pot întreține părinții până la 40 de ani fără probleme sau poți să intri în grupuri infracționale ca să-ți faci rost de tot ce ai nevoie.

Respectul, bunul-simț, asumarea responsabilității pentru propriile fapte, munca susținută pentru câștigarea traiului nu mai reprezintă valori care să-i atragă pe tinerii români. Non-valorile sunt la mare căutare din păcate. Distrugându-ne copiii ne-au distrus viitorul.

Dacă aș fi elevă acum și eu m-aș sătura să mă zbat. Poate că m-aș revolta în sinea mea fiindcă nu am un manual care să mă îndrume și să mă atragă. Poate m-aș revolta că la mine în clasă este gălăgie fiindcă profesorul este depășit din cauza obrăzniciei sau a agresivității unor colegi de-ai mei. Aș vrea să învăț, dar nu sunt lăsată. Poate m-aș revolta și pentru că nu avem psiholog în școală și nici profesor de sprijin la fiecare oră ca să dea o mână de ajutor colegilor care au nevoie. Poate m-aș revolta și pentru că suntem mulți și înghesuiți și ne este frig iarna și nu avem parte de materiale așa cum au elevii finlandezi.

Poate m-aș revolta pentru că nu ieșim de pe băncile școlii cu un bagaj de cunoștințe care să ne folosescă în viață, că nu ne mai place să citim și să ne căutăm adevărurile în cărți. Sau poate m-aș închide în mine și aș fi la fel ca ceilalți, poate aș lua-o pe o cale greșită fiindcă părinții mei sunt adânciți în stres și probleme și nu mai au timp să mă asculte. Poate aș îngroșa și eu rândurile celor care abandonează școala. Poate aș pleca și eu afară ca să-mi fie mai bine.

Cu siguranță dacă aș fi elevă acum nu aș simți deloc că educația este centrată pe mine. M-aș simți un simplu cobai care merge la școală și nu se mai regăsește pe sine în învălmășeala reformelor repetate la care sunt supusă.
Oare educația aceasta ne unește?”

Între timp, la un miting la Iași, liderul celui mai mare partid din România, din care face parte și actualul ministru, a susținut că actuala guvernare le-a redat demnitatea dascălilor prin creșterea salariilor.

Citește și: De ce țipă dascălul? Câteva explicații de la o învățătoare preocupată de soarta elevilor


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.