De ce aruncă românul mâncare?

-


În România se aruncă zilnic aproximativ 6.000 de tone de mâncare. Aproximativ 50% din această cantitate provine de la populație. Apelând la un calcul simplu, deducem că 3.000 de tone de mâncare ajung zilnic la coșul de gunoi, direct din farfuria, cămara sau frigiderul românilor.

Ce-i cu atâta opulență? Să se datoreze totul bunei guvernări, ori miliardelor de euro venite de la Uniunea Europeană?

Chiar mă miram ce-i cu sutele de pensionari care asaltează rafturile cu caviar și somon.

Faptul că statisticile sunt triste e irelevant. Chit că 25% dintre români sunt la limita existenței, iar 225.000 de copii se culcă nemâncați, nu schimbă faptul că foarte mulți români aruncă jumătate de porție de chifteluțe cu piure în gunoi. Ori că se strică mâncarea-n borcane și caserole.

Oricât ne-am strădui, n-am putea livra cele 3.000 de tone de mâncare în farfuriile nevoiașilor. E un proces ireal. Doar gândul că împarți resturile tale. Îi și văd pe români plimbând un sfert de șaorma prin oraș căutând un amărât pe care să-l omenească.

De unde se trage problema? De la mecanismul defensiv dezvoltat de români. De la frustrarea statului la coadă în perioada comunistă, am ajuns la umplerea congelatoarelor. Cămarele-s pline. O gospodină poate susține cu ușurință o familie extinsă în caz de calamitate. Congelatorul și cămara pot asigura supraviețuirea pe termen lung.

C-așa-i românul învățat. Să fie mereu frigiderul plin. Ideal e să mănânce tot înainte să se strice, dar cum organismul uman are niște limite (din păcate, nu?), o parte din mâncare ajunge la gunoi.

Românul, când merge la restaurant, nu vrea să trăiască o experiență culinară. Vrea să se sature. Vrea să bage-n el, primul compliment fiind „ce porții mari”. Dacă-i bună mâncarea, nici nu mai contează. Măcar s-a săturat.

Din acest motiv, unele localuri oferă clientului ce-și dorește: farfurii pline. Găleți de mâncare, imposibil de consumat. E modul lor de a-și ultra-satisface clientela.

Că românii aruncă mâncare, nu-i problemă. Și dacă e, asta-i abia coroana copacului plin cu merinde.

La rădăcină se află buba. Acolo-i opulența de farfurie, porceala ostentativă și lipsa culturii culinare. Dar mna, noi încă mai credem c-am inventat micul și sarmaua…


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *