De ce sancțiunile SUA împotriva Iranului pot avea efecte grave în 2019

-


Vrem, nu vrem, trebuie să facem niște previziuni despre ce se va putea întâmpla în anul 2019 cu Iranul. Căci, până una-alta, rachetele pe care România le deține la Deveselu sunt împotriva unor amenințări din acea zonă. Să vedem deci care ar putea fi șansele ca aceste tipuri de muniție să fie folosite în viitor.

Trebuie spus din capul locului că sancțiunile SUA nu vor afecta Iranul în modul în care comunitatea internațională s-ar fi așteptat. Economia Iranului se va prăbuși într-adevăr, însă guvernul iranian, nu. Guvernul iranian nu se va întoarce la masa negocierilor constrâns de aceste sancțiuni. Cel mai probabil, încurajat oarecum de atenția pe care SUA o acordă în aceste zile Coreei de Nord, iranienii vor aspira la achiziția armei atomice pentru a echilibra la „masa negocierilor” poziția dintre ei și americani.

Carevasăzică, Kim Jong-un a creat un soi de precedent în politica internațională: pune mâna pe bomba atomică, și vei avea șansa să dai mâna cu un președinte american.

Desigur, în privința iranienilor, lucrurile sunt și mai complicate, acest popor vechi de milenii având o experiență de viață ce poate genera subtilități greu de recunoscut pentru diplomația occidentală. La urmă urmei, perșii sunt printre cei cu care a început istoria umanității. SUA au fost inventate abia acum câteva sute de ani. Pragmatismul și viteza americană pot „trece” în zbor peste niște amănunte care, în conflictul diplomatic cu Iranul, pot face diferența. În fine, n-ar fi pentru prima oară pentru SUA când o dă în bară în relațiile internaționale pentru că nu a știut să-și sintetizeze informațiile pe care le posedă, asta în condițiile în care nicăieri în istoria lumii nu a existat o putere care să culeagă atât de multe informații precum SUA.

Revenind la guvernul iranian, acesta va acorda responsabilități sporite forțelor de ordine în fața intensificării tulburărilor populare. Da, și în acest caz vom putea vorbi despre „precedentul Kim Jong-un”, adică despre crearea unui stat polițienesc care să suprime în mod cât se poate de violent chiar și cea mai mică revendicare a societății civile.

În paralel cu acestea, Iranul va intra cel mai probabil într-un joc de-a șoarecele și pisica cu SUA în apele Golfului Persic. Iranul știe că relieful său predominant muntos transformă într-o aventură orice încercare a SUA de atac terestru și va profita de acest avantaj pentru a investi bani în forțele navale, mai ales în anumite sisteme de armament ce pot fi catalogate ca o amenințare asimetrică la adresa flotei americane din zonă. Mă refer aici la minisubmarine, mine marine inteligente și rachete antinavă (ultimele două de producție rusească, respectiv chinezească), sisteme relativ ieftine, care se pot construi/achiziționa în număr mare și care sunt greu de descoperit, punând marina americană în fața unor provocări serioase.

SUA vor mai avea de furcă și acolo unde se consideră invincibile, adică în dominarea spațiului aerian. Ultimele achiziții ale Iranului din Rusia, respectiv complexele de rachete Pantsyr, Tor și S-300, precum și mijloacele moderne de conducere a războiului electronic, reprezintă la rândul lor o amenințare serioasă, de această dată împotriva aviației SUA.

Teheranul nu se va da înapoi de la a recurge și la atacuri cibernetice împotriva SUA și va desfășura numeroase operațiuni sub acoperire în anumite punce cheie pentru a lovi aliații SUA din regiune – Israelul și statele din Golf. Este posibil să execute și teste cu rachete balistice precum și o reluare cel puțin demonstrativă a activităților sale nucleare, păstrându-și dreptul de a executa aceste operațiuni ca un preludiu al unei ofensive diplomatice.

Regulile par a fi deci clare: dacă SUA urmărește a aduce Iranul la masa negocierilor punând presiune pe economia lui, Iranul urmărește să ducă SUA la masa negocierilor arătându-i pisica nucleară. Cel mai probabil, primii care se vor arăta dezgustați de acest „animal” vor fi mai degrabă israelienii. Care vor acționa în consecință.

Astfel, nu este exclus ca în 2019 să avem de-a face cu o escaladare a conflictului dintre Iran și Israel, toate acestea pe fondul lipsei de „răspuns” a iranienilor la sancțiunile americane. În acest caz, având în vedere că dacă vor acționa singuri, israelienii vor miza pe niște lovituri aeriene chirurgicale care să stopeze sau în cel mai rău caz, să încetinească avansul iranian în realizarea unei arme nucleare, trebuie văzut cât pe precise vor fi informațiile culese de serviciile Israelului.

Iranienii, cel mai probabil, au învățat din atacul aerian al israelienilor asupra reactorului nuclear al lui Saddam Hussein din 1981. De menționat că și iranienii, în acea vreme adversari ai regimului irakian, au încercat distrugerea reactorului lui Saddam, fără succes. Israelienii au reușit însă, dovedind o pricepere superioară perșilor, care în acele vremuri beneficiau și ei de aparate ultramoderne, cumpărate tot din SUA, în ultimii ani de domnie ai șahului Mohammad Reza Pahlavi.

Și voi încheia acest articol cu un alt fapt demn de menționat în acea acțiune, care poate deveni o interesantă repetiție a istoriei. În anul 1981, pentru atacarea reactorului nuclear irakian, israelienii au folosit pentru prima dată în istorie avionul F 16, chiar și înaintea fabricanților lui, americanii. Este posibil că această istorie să se repete, la un nivel asemănător, odată cu achiziția recentă de către Israel a ultramodernului avion F 35?

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.