De ce sunt politicienii români traseiști?

-


Ocazional, apar în presă știri despre politicieni care schimbă partidele ca pe ciorapi. Metaforă olfactivă destul de potrivită dacă ne raportăm la ceea ce este politica românească. Am vaga impresie că ne uităm la aceste „excursii” doctrinare cu prea multă indolență, a devenit o parte din tradiționalul „aia e”, „așa e la noi” și „n-ai cu cine”.

Dar de ce sunt politicienii români niște traseiști ordinari? De unde vin traseiștii și către ce se îndreaptă?

Am putea presupune că schimbarea aceasta de filosofie personală în rândul politicienilor se datorează unei moșteniri istorice, strămoșii noștri fiind recunoscuți pentru schimbările bruște de atitudine. Când cu ăia, când cu ăia, doar să nu fie anihilarea totală. E și asta o posibilitate.

Și cum pe parcursul istoriei am avut schimbări rapide de context politic, nu-i de mirare că astăzi se țopăie prin partide într-un ritm amețitor. Acum zeci de ani, câțiva legionari se converteau la comunism într-o clipă, ca mai apoi comuniștii să devină democrați dintr-un foc (sau mai multe, n-am numărat câte s-au tras spre cuplul Ceaușescu).

Din păcate, această zonă a lumii (ca multe altele) n-are un trecut politic stabil. Nu mulți pot spune că au crescut în familii cu X sau Y doctrină politică. În tabloul general, suntem o națiune de oameni simpli, pentru care educația politică a fost în coada clasamentului. Nu-i o rușine, e o realitate. 

Suntem analfabeți politic.

E chiar ridicol să-i reproșăm unui desculț că, pe fondul unei situații financiare bune, s-a hotărât să intre în politică de partea primului partid care a avut nevoie de banii lui. Partidele, ca structură, nu recrutează oameni pe considerente doctrinare, ci pentru pasiune/implicare/bani. Lucru valabil și pentru bula PSD și pentru bula USR-Plus. Cel mai bun exemplu pentru USR-Plus e faptul că ocazional mai apar voci din partid care fac notă discordantă și arată lumii că au cu totul altă viziune despre viață.

În viitor, situația o să fie destul de asemănătoare. Neavând educație politică, dar părinți traseiști, e perfect normal să te scalzi în aceeași poveste. Câțiva vor mai rupe șablonul, dar prea puțini cât să fie o diferență notabilă în următorii 20-30 de ani. Cum s-ar spune, mai avem multă mămăligă de mâncat până să avem politicieni cât de cât.  

de același autor:

Moliere, răspunde bă!

„N-am știut că n-avem voie să fim proști”

„Nu se poate mai rău”. Crezi?


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.