De ce v-aţi bătut joc de Moşu’ Doroftei?

-


Leonard MoşuDoroftei este înainte de toate un simbol al Ploieştiului, şi apoi al  boxului, pe care timpul, oamenii şi lucrurile dintr-o ţară aflată la periferia dintre Orient şi Occident, l-au trecut într-un con de umbră şi implicit de uitare, după ce a pus mănuşile în cui. Drama lui Doroftei este cea a omului simplu, care după ce este batjocorit de autorităţile statului român, şi de nişte politicieni trecători la butoane, face un pas înapoi şi pleacă spre alte orizonturi.

 

Nu aş fi scris aceste rânduri dacă nu aş fi trecut zilele acestea prin urbea mea natală, pe lângă spaţiul aflat în paragină, unde se afla cândva „PUB-ul” fostului mare pugilist al Ploieştiului, şi implicit al României.

Văzând acea ruină din mijlocul unui oraş care ar fi putut rivaliza de pildă cu Oradea sau Cluj Napoca ca dezvoltare şi absorţie de fonduri europne, dacă ar fi fost bine administrat, mi-au revenit în minte imaginile epocale ale meciurilor disputate împotriva pugilistului argentinian Raul Balbi, în 2002 pentru titlul mondial al WBA. Atunci, întreaga opinie publică, jurnalişti şi politicieni căutau să îşi facă imaginea cu sportivul care reuşise imposibilul la Interbox, şi implicit să strălucească în lumea dificilă a boxului profesionist. Astăzi, parcă scena s-a repetat cu campioana de la Roland Garros şi Wimbledon, tenismena Simona Halep.

Dar, întorcându-ne în anul de graţie 2019, constatăm că sportivul Doroftei a fost uitat într-un colţ prăfuit al istoriei unei naţiuni aflate într-o tranziţie perpetuă, iar omul Doroftei a fost învins de sistem şi nevoit să plece în Canada, spre alte orizonturi. O să îmi spuneţi că nu trebuie să îi plângem de milă, că a fost recompensat de stat şi de autorităţi, dar lucrurile nu stau chiar aşa.

Primarul liberal al Ploieştiului, Adrian Dobre împreună cu majoritatea PSD-ALDE din Consiliul Local ar fi trebuit să găsească o soluţie, că acest om să îşi poată desfăşura liniştit „micul său business de cârciumar” în centrul urbei, în contextul în care avem nevoie de un exemplu şi de un brand, într-un oraş falimentar, dintr-un judeţ denumit generic „Patria Hoţilor-PH”.

Dar toţi aceşti politicieni au preferat să închidă ochii şi să-l execute „voalat” în contextul în care era văzut drept un apropiat al PSD, pentru că devenise cetăţean de onoare al urbei lui Nenea Iancu, chiar în perioada guvernării lui Adrian Năstase.

Ploieştiul şi implicit România are nevoie de campionul Leonard Moşu’ Doroftei, cu  bunele şi relele sale, căci exemplul său poate deschide drumul către sport a multor tineri din mediile devaforizate.  Ştiu, veţi spune că sunt prostii, că lumea nu este interesată de box, un sport dur. Dar să luăm exemplul Cubei la acest capitol.

Balbi, Spadafora sau Gatti sunt numai câteva nume grele ale boxului profesionist care au făcut meciuri epice cu Moşul Doroftei, în bătălia pentru titlul mondial WBA la categoria semi-uşoară.

Acum 16 ani, România o „ardea” pe box, astăzi este la modă tenisul. Oare peste 15 ani vom mai avea vreun campion de talie mondială? Greu de spus, într-o ţară cu oameni schimbători care trăiesc clipa şi îşi uită eroii.

“N-a mai putut rezista presiunii de aici. Ar fi vrut să rămână în ţară, dar nu a mai avut nici o motivaţie. Va încerca să se reintegreze în societatea canadiană, mai ales că toată familia lui deţine cetăţenia acestei ţări. El ştie viaţa de acolo. Ştie la ce să se aştepte în Canada. E păcat că a ajuns să recurgă la acest gest. Nimeni nu l-a sprijinit în vreun fel”, declara un prieten al familiei Doroftei, la postul Telekomsport.

Evident, că Doroftei poate pleca şi muncii oriunde doreşte, însă locul lui era în Ploieşti, în urbea de unde a plecat pe drumul către performanţă. Omul Doroftei are păcatele lui, însă pentru noi rămâne drept bornă cariera sa din boxul profesionist: 22 de victorii, 1 remiză şi o înfrângere în 2004 în faţa lui Arturo Gatti.

De asemenea, la amatori, Doroftei a avut 239 de victorii şi 15 înfrângeri. Între anii 1986 și 1988, a câștigat toate titlurile naționale la juniori, iar la seniori, cu excepţia anului 1995, a câştigat cinci titluri naţionale.

PS. Moşule sper că într-o zi să revii în Ploieşti, iar autorităţile locale să-ţi facă dreptate, întrucât sportul românesc are nevoie de exemplul tău.

Citeşte şi:

Premii uriaşe la US OPEN 2019. O nouă oportunitate pentru Simona Halep

 

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.