De ce vă bat jandarmii?

-


S-au întâmplat multe în ultima perioadă. În vâltoarea momentelor încărcate din ultimele zile au rămas pe buzele multor români câteva întrebări pe care-mi permit să le cataloghez naive. Spre stupide.

„De ce ne bat jandarmii? Ei nu sunt români? Ei nu țin cu dreptatea? De ce n-a demisionat nici măcar unul? De ce nu empatizează?”

În focul bătăliei ești tentat să crezi că-i o luptă absurdă între frați și că unii, „inconștienți”, apără corupția. E greșit din două motive.

Structura psihică a unui jandarm

N-am terminat psihologia, nu-mi permit să dau diagnostice, dar am mai citit una alta și-am învățat că pentru fiecare meserie există (de cele mai multe ori) un tipar psihologic. D-aia vedem periodic articole care ne vorbesc despre cât de psihopați sunt unii patroni/șefi, ori cât de depresivi sunt unii comedianți.

Există un fond pe care se așează o meserie, fructificând tipologia.
Sunt numeroase studii (pe care vă invit să faceți un exercițiu de cunoaștere și curiozitate și să le căutați singurei pe Google) care arată cum gândesc angajații forțelor de ordine și cum sunt educați să gândească.

Aveți cumva impresia că jandarmii sunt foști pictori, spirite critice, actori, care într-o zi s-au decis să lase pensula pentru baston? Oricât este de hulit Jordan Peterson pentru viziunile lui „misogine”, cred că ar putea da un răspuns foarte frumos la întrebarea „de ce ajung unii jandarmi, mai ales jandarmerițe?”. Credeți că nu-i ceva mai mult acolo? Pur și simplu o tânără drăguță s-a decis într-o zi că nu vrea să fie nimic altceva decât o persoană cu cagulă pe față, impunătoare, care ocazional bate pe cineva. Wow, un vis!

Și pe lângă acest fond (psihologic, să-i spunem) vine și educația cazonă.
Voi ce credeți că se învață la Academie? Sensul vieții sau sensul fricii?
Faptul că acum înțelegem mindsetul jandarmilor nu vindecă rănile, dar ajută. Acum știm puțin despre cum se raportează ei la oameni. Fie ei și compatrioți.

Când protestau profesorii și jandarmii îi țineau la distanță de hoți, ce vă gândeați? Că jandarmii n-au avut profesori și că e incredibil cum de nu empatizează, nu? Da, poate că acasă jandarmul Escu își pune probleme și-l macină puțin conștiința, dar în același timp mintea lui e formată să respingă modul ăsta de gândire. El execută ordine. Pentru asta e format. Atât.

Precum soldatul și polițistul. Execuți, nu gândești. Alții fac asta.
Și jandarmul are un loc de muncă

Protestatarii, o bună parte din ei din mediul privat, corporatiști, au pretins „demisii de onoare” din partea jandarmilor. Din nou, fond emoțional puternic.

Problema e că și jandarmul are o familie. Poate o rată la telefon, o vacanță plănuită. Din corporații se mai poate pleca în alte corporații, dar din Jandarmerie nu ai prea multe opțiuni. Nu e ca și cum te duci de la Jandarmeria Dell la Jandarmeria Oracle.
Așa cum am explicat la punctul 1, poate că acasă-l macină faptul că a dat în oameni la protest, dar în același timp se gândește că are un copil de crescut. Și poate că n-a ajuns cuțitul la os. Poate că-n jandarmerie se trăiește bine, mai știi?
Corporatiștii nu vor să protesteze ziua pe lumină, că-i dă afară de la muncă, dar pretind dezertarea jandarmilor.
Pretind să li se alăture jandarmii pentru un concept. Corectitudinea și felarea PSD-ului. Astea-s lucruri cu care nu sunt toți de acord. Din motive prea ample.

Toate cele de mai sus nu-i scuză pe jandarmi, dar poate ajuta protestatarii să-și înțeleagă confrații și să abordeze mai bine strategia de protest.

La omul obedient care îndeplinește ordine fără să comenteze nu te duci cu replici de mimoză.


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.