Decesul României

-


Văzută de sus, clădirea guvernului din timpul manifestației PSD de la sfârșitul săptămânii, înfășurată întru totul în drapelul național, părea sicriul unui erou pregătit pentru îngropăciune.

Iar sutele de mii de manifestanți îmbrăcăți imaculat, asa cum se cuvine în partidul oamenilor cinstiți, păreau că țin, fără să știe, un doliu alb.

,,Albul simbolizează curățenia’’, zise mai marele partidului de guvernământ, al cărui nume unii se feresc a-l pronunța mai abitir decât supremul rău din Harry Potter.

Da, s-a făcut curățenie. Iar dex-ul mai spune că acest cuvânt este sinonim cu moartea.  Asta e, am trăit și noi cât am putut: 100 de ani. Apoi ne-am curățat. Acum e, clar, rândul ,,șobolanilor’’. Ce-o să le mai placă acestor mamifere mici – de altfel foarte inteligente – să roadă în subteranele României însăși România, însăși steagul ei mare pus deasupra de ,,mândru că sunt român’’, însăși ciolanele ei care de-un veac s-au plimbat între 238,394 și (în vremurile noastre bune) 295,641 de km pătrați de pământ.

Revenind la ale noastre, parastasul de sâmbătă nu a fost un succes al PSD ci al întregii clase politice românești. Ăștia suntem, după aproape 30 de ani de boală lungă, vegheați la căpătai de veșnicii politiceni de centru, care centru este miezul prostiei, nesimțirii și ateismului tuturor celor ce ne-au condus. Căci să fim bine înțeleși: în România asta moartă de trei zile nu a existat nici stânga și nici dreapta politică. Căci nu poate fi de stânga politica unora înconjurați de Mercedesuri, vile și curve de lux, cum nici dreapta politică nu poate fi a unora care se închină acoliților Sodomei și Gomorei, într-o nație în care dreapta este lipită de creștinism precum timbrul de scrisoare (creștinismul însemnând evident și  iubire – asta pentru a nu ne confunda cu bălăriile legionare ale acelora ce împrăștiau Evanghelia cu revolverul).

Ne mai rămâne acum doar să așteptăm cei șapte ani legali ca să dezgropăm cadavrul țării. Să vedem și noi ce-a fost să fie: o banalitate puterzind ca toate cele ale naturii sau un sfânt care, deși călcat în picioare de milioane de comuniști, a rămas integru.

De-o fi una sau alta, un lucru știm sigur de pe acum: la parastasul de atunci ne va trebui vin mult, că ulei, încă o să avem, Slavă Domnului, la cât s-a împărțit în țara asta!

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.