Dedesubturile tulburi ale afacerii corvetelor

-


Recentul scandal al suspendării procedurii de achiziție a celor patru corvete pentru marina militară împinge România, din nou, într-un teritoriu pentru care orice om normal are scârbă. Vorbim despre spațiul în care corupția, lipsa de inteligență și presiunile externe își dau mâna pentru a distruge veșnic orice formă a binelui.

Referitor strict la contractul amintit mai sus, trebuie să începem prin a vorbi despre suma de aproximativ un miliard și jumătate de euro, o cifră pentru care – în piața super-concurențială din zilele noastre și în așteptarea unei crize despre care știm că va veni, dar nu știm când – o mare companie este capabilă să facă orice. Ne referim aici direct la cei trei competitori implicați în procedura de achiziție: Naval Group (Franța), Damen Schelde Naval Shipbuilding BV (Olanda) și Fincantieri SpA (Italia).

O multinațională constructoare de armament vine întotdeauna în spate cu o armată de avocați și specialiști în relații publice gata să „cointereseze” sau, mai rău, să recruteze în țara țintă politicieni, ofițeri superiori și jurnaliști care să pledeze în mod corespunzător pentru ,,oferta’’ respectivei firme.

Trebuie și să spunem că la un asemenea nivel, mai ales în domeniul tehnologiilor militare, scandaluri sunt pretutindeni, nu doar în România. Noi dăm doar o notă de unicitate acestor afaceri prin prostia și trădarea tipice mai marilor noștri. Revenind la subiect, mai toate firmele amintite au fost de-a lungul timplului implicate în scandaluri de corupție oriunde în lume unde interesele lor le îndemnau să îngroașe buzunarele politicienilor. O chestiune care nu trebuie să ne mire: o multinațională constructoare de armament vine întotdeauna în spate cu o armată de avocați și specialiști în relații publice gata să „cointereseze” sau, mai rău, să recruteze în țara țintă politicieni, ofițeri superiori și jurnaliști care să pledeze în mod corespunzător pentru ,,oferta’’ respectivei firme. Cel mai probabil că atât francezii, cât și italienii sau olandezii și-au „împărțit” clasa politică și mass-media românească, aceasta fiind cheia cu care trebuie să descifrăm bătălia din aceste zile între diverși politiceni și trusturi de presă ce sprijină o anumită firmă în defavoarea alteia. Să nu ne ascundem după deget: cam toți aceștia fie sunt plătiți deja sau/și își așteaptă „atenția” în cazul reușitei unei părți.

Anumite informații vin de altfel să confirme cele spuse mai sus, fiind deja lansate în presă și demonstrând cât de încurcate sunt nu numai căile Domnului, cât și cele ale marilor afaceri. Astfel, vicepreşedintele companiei Damen Shipyards Mangalia este Dorin Grosu, fost ofiţer de contrainformaţii al MApN, fost director adjunct al Direcţiei Operaţiuni Speciale din IGPR și membru în consiliul de administrație al Romarm (principalul furnizor românesc de tehnică de apărare).

Nu trebuie uitat că în acest tip de afaceri se poate ajunge inclusiv la șantajarea unui stat, Olanda fiind cunoscută de altfel pentru faptul că se opune accesului României la Spațiul Schengen. Să fie aceasta o „atenționare”?

De cealaltă parte a baricadei, și francezii de la Naval Group pare că s-au mișcat corespunzător: avocatul șefului PSD Liviu Dragnea este totodată și administrator al portului Constanța, la o aruncătura de băț de șantierul naval cu care s-a asociat firma franceză pentru a construi corvetele în România – o condiție obiligatorie pentru câștigarea licitației. De menționat că Naval Group mai este sprijinit în mod public și de un fost președinte al României.

Desigur, nici italienii de la Fincantieri nu stau cu mâinile în sân, declanșând în România o intensă campanie de PR în media.

Aceste firme sunt puternic sprijinite de către statul de care aparțin, politicienii de acolo înțelegând foarte bine că, dacă marii oameni de afaceri ai acelui stat prosperă, și bugetul statului prosperă (la fel cum mai prosperă și „fondurile” pentru campaniile electorale). Mark Rutte, de exemplu, prim ministrul Olandei, este chiar și un foarte bun prieten al lui Kommer Damen, propietarul firmei de construcții navale olandeze. Mergând mai departe, nu trebuie uitat că în acest tip de afaceri se poate ajunge inclusiv la șantajarea unui stat, Olanda fiind cunoscută de altfel pentru faptul că se opune accesului României la Spațiul Schengen. Să fie aceasta o „atenționare”? În mod ironic sau poate pentru a valida aceste afirmații, sus-amintitul Dorin Grosu, vicepreşedinte al Damen Shipyards Mangalia, a fost în Ministerul de Interne și directorul Direcţiei Schengen, din 2013 până la pensionarea sa de la finalul anului 2017!

În mod evident, statele deștepte „încurajează” afacerile propriilor firme și cu ajutorul serviciilor de informații externe, cu tot ceea ce presupune acest lucru. Franța posedă un serviciu de informații externe deosebit de puternic, cu mare „experiență” în promovarea interselor economice, iar Italia, deși posedă o instituție de resort mai puțin mediatizată, aceasta este totuși una dintre cele mai redutabile din Europa. În privința Olandei, lucrurile sunt foarte interesante din acest punct de vedere: în timpul Războiului Rece, cu excepția serviciilor de informații cu vocație globală (CIA, MI6), fiecărui serviciu de informații al unui stat NATO îi era „repartizat” un anumit spațiu din Tratatul de la Varșovia. De România se ocupa serviciul de informații al… Olandei. După 1989, atenția autorităților olandeze s-a îndreptat, cum e și firesc, spre economia României, folosindu-se de informațiile obținute în trecut pentru a investi „cum trebuie”, Olanda menținându-se mulți ani pe primul loc în clasamentul investitorilor străini din România. Nu este greu de bănuit că mulți dintre actualii oameni de afaceri olandezi de la noi au avut sau încă mai au relații cu serviciile olandeze, acționând ca atare, adică întreținând rețele de indigeni care să le sprijine interesele.

Desigur, în cazul marilor companii de armament, acțiunile serviciilor de informații ale statelor de care aparțin sunt dublate de cele ale propriilor birouri de informații și securitate, formate din ofițeri de informații pensionari sau determinați să treacă „în privat”, pe salarii ce depășesc cu mult pe cele primite ca bugetari. Aceștia își folosesc relațiile și experiența în interesul firmelor angajatoare și, evident, în detrimentul concurenței.

Nu putem încheia această „afacere” fără a bănui și o presiune din partea SUA, care nu îi poate sprijini decât pe olandezii de la Damen, având în vedere că aceasta este singura din cele trei firme ce oferă pentru corvete armament de producție americană. Și, având în vedere influența Washingtonului la București, cel mai probabil că, după tot acest tărăboi, contractul va fi semnat cu Damen.

Cât despre ruși, evident, aceștia sunt interesați să… nu. Probabil însă nu atât de mult cât ne imaginăm noi: ei știu că o singură salvă de rachete anti-navă trase din Crimeea ajunge să scufunde cele patru corvete, chiar dacă noi le vom ține pe Crișul Repede.

Cu toate acestea, construcția acestor vase nu mai poate fi amânată. Asta pentru că pur și simplu marina militară a României nu a mai primit o navă nouă de aproape trei decenii!

citește și:

Președintele continuă războiul cu Guvernul și PSD

Impactul divorțului explicat de un psiholog


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.