Despre dezastrul din învățământul românesc. Din nou…

-


Săptămâna trecută a fost o perioadă a dezbaterilor despre dezastrul din învățământul românesc. Din nou. Firește, de această dată scandalul a izbucnit de la rezultatele complet nesatisfăcătoare ale elevilor la simularea Evaluării Naţionale. În întreaga țară au fost doar 48 de copii care au obținut nota 10. Doar 33,1% din elevi au reușit să obțină note mai mari sau egale cu 5 la Matematică. Doar 63,1% din elevi au reușit să ,,treacă’’ examenul la Limba şi literatura română.

Deși majoritatea criticilor s-au inflamat de la rezultatele obținute la matematică, eu, din contră, voi analiza ce se mai poate salva din predarea în școli a limbii române. Pentru că am o motivație puternică: România este pe primul loc în Uniunea Europeană la analfabetism funcțional. 53,5% din tinerii români de 15 ani sunt analfabeţi funcţional! Spre comparație, în Finlanda – țară socotită a avea unul dintre cele mai bune sisteme de învățământ din lume – doar 4,8% dintre elevii în vârstă de 15 ani au dificultăți în a înțelege ce citesc.

Desigur, nu sunt singurul care a sesizat acest pericol pentru viitorul nostru. Ba au fost și voci care, din disperarea de a vedea copiii cu ochii pe carte, nu pe tabletă, au propus soluții radicale, ca de exemplu ,,scoaterea’’ clasicilor români din programa școlară, ba chiar lăsarea copilului de capul lui în bibliotecă. Sau librărie. Numai să citească.

Socotesc că acestea, ca și altele, nu sunt decât niște soluții extreme. Sau cum s-ar spune, niște idei aruncate la necaz. Măsură trebuie să fie în toate și putem găsi mereu o cale de mijloc. Ca să nu mai vorbim că, una peste alta, studiul clasicilor români presupune și o incursiune în cultura națională: elevul nostru este totuși un român, nu un japonez sau german.

Pe de altă parte, ideea de a-i lăsa pe copii de capul lor nu e rea. Copiii de astăzi sunt ,,mai altfel’’ decât generațiile trecute, au un acces la informații incredibil de rapid față de cel pe care l-au avut ,,bătrânii’’ și, mai ales, cantitatea de informații pe care o primește un copil în ziua de astăzi este de neimaginat, inclusiv pentru generațiile care au absolvit școala generală în anii’ 90. În concluzie: copiii de azi știu mai multe decât știam noi la vârsta lor. Sunt, într-un anume fel, mai maturi. Hai să-i luăm ca atare!

Nu ar fi, deci, inoportun să-i responsabilizăm pe acești copii precoce ai secolului XXI să facă într-adevar ce vor, cu condiția ca ,,joaca’’ să se rezume în curtea literaturii române. Adică să-i lăsăm să aleagă încă din clasa a V-a o  ,,specializare’’ pe unul-doi scriitori români preferați.

Desigur, va trebui să-i mulțumim și pe cei scandalizați că elevul român nu va parcurge intreaga programă școlară, de la ,,scrisoarea lui Neacșu’’, trecând prin Ienăchiță Văcărescu și ajungând la Cărtărescu. Stați liniștiți, stimabililor, voi propune și ca elevilor din gimnaziu să li se predea în paralel o scurtă introducere în istoria literaturii române. Toată lumea mulțumită? Sper că da.

Pentru că, până la urmă, ce ne interesează pe noi: un copil care își întreabă profesorul de română despre o altă carte decât cele patruzeci si cinci pe care le-a citit deja despre scriitorul său preferat, Bacovia, sau un sictirit sătul de tot soiul de texte obligatoriii pentru admiterea la liceu și care – atenție – în anii adolescenței își va mări și mai mult sictirul față de lectură? 

Notă: pe pariu că elevul cu Bacovia nu se va opri la el? Că va urma să citească și Nichita, și Minulescu, și Arghezi, și Eminescu, și Sorescu, singur, din proprie inițiativă, fără să fie obligat de comunistul minister al învățământului românesc?

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.