Despre iPhone, matematică și examenul de evaluare

-


Ne place sau nu, educația nu este nimic altceva decât biroul de resurse umane al economiei. Educația formează mâna de lucru mai mult sau mai puțin calificată pentru economia unei țări, în particular, sau pentru economia întregii societăți umane, în general.

De la această axiomă pornește și întreaga criză a educației, la nivel global. Pentru că da, educația de astăzi este bolnavă nu doar în România, ci pretutindeni. Totul începe de la faptul că, dacă aș fi vorbit în preajma Revoluției din 1989 că peste trei decenii vom avea toți în buzunar o chestie cam cât un pachet de țigări, dar de patru ori mai subțire, chestie cu care vom vorbi cu oricine de pe glob și cu care vom afla orice informație – cu siguranță aș fi fost închis într-un spital de nebuni.

Incintă unde probabil aș fi închis și astăzi dacă voi începe să povestesc că peste alte trei decenii roboții vor face majoritatea muncilor inclusiv în Teleorman, iar societatea umană a viitorului va fi formată în majoritate din clasa indivizilor ce nu vor mai avea ce face. De fapt, aș fi închis la spitalul de nebuni în mod sigur: pentru că nimeni, absolut nimeni nu poate prevede azi care va fi impactul pe termen lung al dezvoltării halucinante a tehnologiilor.

Nesiguranța viitorului este astfel principalul responsabil al crizei învățământului la nivel internațional. Dacă nu știm cu va arăta viitorul, nu știm cu va arăta economia viitorului și, deci, nu știm ce fel de învățământ trebuie să construim pentru a o deservi. Desigur, unele țări se chinuie să improvizeze.

Finlanda, Singapore, Coreea de Sud, Japonia și altele vin cu tot soiul de inovații în învățământ care dau rezultate. Pentru moment. Cu siguranță că învățământul anului 2050 nu va avea nimic în comun cu cele mai performante sisteme de educație ale momentului actual.

Cum era de așteptat, la noi în țară, criza învățământului mondial s-a combinat cu un soi de criză neaoșă, românească, în care principalii actori vinovați sunt politicienii, profesorii și, de ce nu, părinții. Politicienii știm cu toții de ce sunt vinovați.

Profesorii sunt vinovați pentru că, din anii’ 90 încoace, au făcut nenumărate greve în care își cereau pe bună dreptate salarii mai mari, dar nu au facut nicio singură grevă pentru faptul că sistemul românesc de învățământ este unul prăfuit. O atitudine care spune multe despre interesele celor care ne educă pruncii.

Părinții sunt vinovați pentru că, de la grădiniță până la facultate, tac și înghit toate umilințele unui învățământ bazat pe relații, pile, dezinteres și corupție, pentru a nu face valuri, pentru a ,,fi bine copilului’’. Câte cazuri de ,,răzvrătire’’ și de protest al părinților împotriva sistemului educațional românesc au ajuns cunoscute? Prea puține pentru o societate democratică în care oamenii au dreptul să mai și deschidă gura.

În această țară există milioane de mame, tați și bunici dezgustați de performanțele învățământului românesc. Ei pot reprezenta o adevărată forță politică, dar au ales tăcerea și poate că progeniturile lor își merită astfel soarta.

În privința rezultatelor slabe la matematică ale elevilor români la recentul examen de evaluare, rezultate care m-au îndemnat să scriu prezentul text, tendința de a-i învinovăți pe copii este una incorectă. Nu copiii sunt proști, ci profesorii care nu știu să-i facă să iubească materia pe care o predau, iar marele vinovat este însăși modul de organizare al învățământului românesc care nu mai ține cont  de schimbarea pe care tehnologia a produs-o în modul în care copiii privesc și învață despre lume.

Epoca internetului a făcut deosebit de facil accesul pentru copii la o avalanșă de informații care de care mai uluitoare, realitate în fața căruia actualul mod de prezentare al informațiilor la școală nu mai poate prezenta interes.

Față de toate cele spuse mai sus, față de toate meschinăriile și tâmpeniile prezente în așa-zisa educație românească, răspunsul unuia dintre cei mai curajoși miniștri ai învățământului de după 1989, Daniel Funeriu, la întrebarea unui cetățean ,,dacă va mai intra în politică’’, are sens:

,,Nu, pentru că este imposibil de reparat ce a stricat PSD-ul, nu ai cu cine, nu ai pentru cine, iar salariile sunt ridicol de mici’’, a declarat Daniel Funeriu.

Citeşte şi:

De ce ne râde Dodon în faţă pe tema unionismului? (II)

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.