Despre Venezuela și săracele țări bogate din America Latină

-


Ceea ce se întâmplă în aceste zile în Venezuela a captat atenția întregii planete. Cum a ajuns însă această țară într-un asemenea moment istoric, nu poate fi explicat fără a analiza la modul general situația întregii Americi Latine. Pentru că acolo, undeva, în emisfera sudică a planetei, există un continent care la prima vedere ni se pare a fi mare. El este însă mic, foarte mic, din cauza relațiilor speciale dintre puținele state care îl formează.

Cu alte cuvinte, a analiza situația Venezuelei separat de contextul său regional este asemănător cu a defini un om doar pe baza analizei unui organ. Să aruncăm așadar o scurtă ,,privire geostrategică’’ asupra Americii de Sud.

Vom începe prin a spune că nu mai putem întâlni un continent în care bogăția resurselor să se combine la un asemenea nivel cu împotrivirea reliefului, precum în America de Sud. Nici măcar în Asia, care are în centrul său bogata, dar sălbatica Siberie, ei bine, chiar și în acest exemplu, Rusia a reușit să îmblânzească terenul prin construcția Transiberianului încă de acum mai bine de un secol (și nu în zadar: pe acolo circulă 30% din exporturile rușilor).

Nu mai putem întâlni un continent în care bogăția resurselor să se combine la un asemenea nivel cu împotrivirea reliefului, precum în America de Sud.

America Latină este însă străbătută în partea sa de vest, de-a lungul său, de cel mai lung lanț muntos din lume (Anzii), cu vârfurile mereu acoperite de zăpadă și aproape de netrecut, având înălțimi de până la 7000 metri. Partea de est a Americii Latine este dominată pe de altă parte de fluviul Amazon (care străbate cinci țări, de la est la vest), cel de-al doilea din lume ca lungime după Nil, și, bineînțeles, de impenetrabila junglă amazoniană.

Nu este de mirare deci că majoritatea orașelor acestui continent sunt fie pe țărm, fie în apropierea lui. Cu puține excepții, majoritatea capitalelor țărilor statelor sud-americane respectă această regulă. Două lucruri sunt important de subliniat: în aceste capitale supra-aglomerate locuiește câteodată și aproape 30% din populația țării (cazul Argentinei și Perului), iar totalitatea drumurilor interioare sunt făcute nu pentru a lega orașele între ele, ci pentru a lega câte un oraș de capitala țării. Bineînțeles, acolo unde există drumuri, deoarece principalul punct slab al Americii de Sud îl reprezintă lipsa infrastructurii de orice fel, lipsa generată nu doar de problemele politice (,,democrații sud-americane’’), ci pur și simplu de realitățile geografice subliniate mai sus.

Evident, lipsa infrastructurii vine la pachet cu o slabă capacitate de transport a mărfurilor, care vine la rândul său la pachet cu o dezvoltare economică mult sub potențialul zonei, fapt ce a dus în anii 50 la exasperarea Braziliei, care și-a mutat capitala de la Rio de Janeiro, de pe țărmul Atlanticului, în interiorul continentului cu aproape 1000 de km, la ,,Brasilia’’, tocmai în ideea că acest gest va impulsiona construcția de șosele și cai ferate și în interiorul țării.

Și desigur că aceste caracteristici generale sunt întâlnite și în Venezuela. Infrastructura și geografia nu o fac o țintă ușoară pentru o intervenție militară, în cazul în care actualul regim rezistă și mai ales dacă este susținut de către armată. În nordul și sudul țării avem formațiuni muntoase (terminațiile nordice ale Munților Anzi, care depășesc 5000 m, și Podișul Guyanelor, care ajunge la 3000 m). Între ele, în centrul țării, avem câmpia fluviului Orinoco, cu numeroase mlaștini și o dimensiune a bazinului similar cu cel al Dunării.

Revenind la problemele generale ale Americii Latine, este clar că acest continent este departe de a se dezvolta, după cum sugerează numeroși analiști politici sau economici. Importantele bogății ale acestui continent sunt mult prea departe de țărmul său care, la rândul lui, este mult prea departe de lumea civilizată. Pe cine din Europa (de exemplu) interesează ce se întâmplă în Ecuador? Și, la urma-urmei, câți europeni știu cum se numește capitala acestui stat? Se numește Quito și nu, nu are vreo importanță.

Ar putea avea însă importanță faptul că 25% dintre cetățenii celei mai bogate țări din regiune (Brazilia) trăiesc în favelele insalubre. Când în mult lăudata Brazilie unul din patru cetățeni trăiește în sărăcie este greu de crezut că acest stat va deveni prea curând bogat în adevăratul sens al cuvântului și, în același timp, este greu de imaginat cum trăiesc oamenii în țări mai sărace din America Latină. Iar acesta este iarăși unul dintre motivele rezistenței venezuelenilor în fața unui regim corupt și ineficient precum cel al lui Maduro. Cei care au rămas în Venezuela (pentru că din această țară au migrat în ultimii ani se pare că milioane de oameni) sunt cei pe care zecile de ani de socialism i-au imunizat la orice.

Una peste alta, tot ceea ce putem spera este ca afirmațiile de ieri ale lui John Bolton, consilierului pentru securitatea națională al președintelui Trump, să își producă efectul cât mai curând. Bolton a afirmat următoarele: „Maduro este înconjurat acum de scorpioni închiși în sticlă. Este o chestiune de timp.”

Citește și:

A început Revoluţia în Venezuela?

Dictatorul Maduro încă rezistă. Kremlinul l-ar fi întors din drumul spre Cuba

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.