Dictatorul care a adus comunismul la 150 km de SUA. ”Istoria mă va absolvi!” (I)

-


În urmă cu aproximativ un an, pe 25 noiembrie 2016, murea la Havana ”părintele revoluției marxist- cubaneze”, Fidel Alejandro Castro Ruz. În ciuda regimului său dictatorial, El lider maximo  a rămas în istorie prin rezistența sa împotriva SUA, pentru că nici unul dintre cei 11 președinți americani nu au reușit să  îl răstoarne de la putere.  A fost un jucător și totodată un supraviețuitor al Războiului Rece, din America Latină dintre SUA și URSS.

Fidel Alejandro Castro Ruz s-a născut pe 13 august 1926, în estul provinciei Oriente, în familia unui propietar de plantații, Angel Castro. Încă din copilărie, Fidel a beneficiat de o educație iezuită la Colegio de Dolores, Colegio de Belen, deși era o firă încăpățânată și uneori fanatică.

Destinul a făcut ca în  anul 1945, Fidel să intre la Facultatea de Drept din cadrul Universității din Havana, și implicit să se îndrepte cu radicalism spre o carieră  politică. În această perioadă a vieții sale, el s-a remarcat prin participarea la proteste și demonstrații studențești, scrie NY Times.com.

De asemenea, a încercat fără succes să răstoarne regimul dictatorial al lui Rafael Trujillo.  Literatura oficială și de propagandă cubaneză plasează studiile la Universitatea din Havana, drept momentul principal al apropierii lui Fidel Castro de ideile comunist-marxiste. Într-un interviu acordat revistei Time în anul 1981, liderul de la Havana preciza că a flirtat  cu ideologia comunistă în perioada studenției, dar nu s-a alăturat partidului comunist.

  ”În vremea aceea, erau câțiva studenți comuniști la Universitatea din Havana și am avut relații de prietenie cu ei, dar nu eram în Tineretul Socialist, nu eram militant în Partidul Comunist”, declara El lider maximo.

Potrivit acestuia, filosofia radicală  i-a influențat caracterul său și implicit i-a adus succesul revoluției de mai târziu.

 ”Apoi, am dobândit o conștiință revoluționară. Eram activ. M-am luptat, dar să zicem că sunt un luptător independent”, opina Fidel Castro.

sursa foto: NY Times.com

În 1952, el a candidat pentru Congres pe listele Opoziției, dar lovitura de stat a lui Fulgencio Batista le-a anulat. Răspunsul lui Castro la guvernul impus de către dictatorul Batista a fost de a-l contesta juridic, deși era o acțiune inutilă.

În iulie 1953, Fidel Castro este condamnat  la o pedeapsă de 15 ani de închisoare, pentru că a condus un atac asupra cazărmii de la Moncada din Santiago de Cuba. Mulți dintre rebeli au fost uciși atunci, dar Fidel Castro și fratele său, Raul au fost  capturați de oamenii dictatorului Batista.

„În ceea ce mă privește, știu că închisoarea va fi la fel de grea, cum a fost pentru oricine, plină de amenințări, cu viciozitate și brutalitate lașă. Nu mă tem de asta, pentru că nu mă tem de furia tiranului mizerabil, care a furat viața celor 70 de frați ai mei. Condamnați-mă, nu contează. Istoria mă va absolvi”, declara Fidel Castro la proces.

Batista  a dorit să arate opiniei publice că nu este un dictator, și l-a eliberat pe Fidel Castro și pe acoliții săi, printr-o amnistie, după alegerile prezidențiale din 1954. După eliberare, Castro a plecat în exil în Mexic. Aici, alături de fratele său Raul și  de medicul argentinian, Che Guevara au plănuit întoarcerea în Cuba pentru răsturnarea  regimului dictatorial al lui Batista.

După ce au ajuns pe coasta Cubei, pe un yaht supraîncărcat cu Che Guevara și cu cei de 80 de tovarăși, în decembrie 1956, Fidel Castro  a preluat rolul de luptător al libertății. El s-a angajat într-un război de gherilă, care l-a înfuriat pe Batista. El a ordonat trupelor guvernamentale să nu se odihnească, până când nu îl omoară pe Fidel  Castro, iar armata a raportat frecvent că a făcut-o. Grupul său  s-a luptat cu trupele guvernamentale și fiecare întâlnire a sporit sprijinul acestora în Cuba, și în întreaga lume, chiar dacă alte forțe insurgente din orașele cubaneze  se luptau, de asemenea, să răstoarne guvernul Batista.

sursa foto: NY Times.com

Până când dictatorul Batista a fugit de pe un aeroport din  Havana, în ziua de Anul Nou (1959), Fidel Castro era deja o legendă. Grupurile de opoziție concurente nu au reușit să profite de acest moment  ca  să preia puterea. Mai mult de 500 de oficiali din cadrul defunctului guvern Batista au fost trimiși în fața instanțelor – tribunale marțiale și speciale, condamnate sumar și împușcate.

Imaginile alb-negru granulate ale execuțiilor difuzate telespectatorilor  americani îngrozeau audiența. Fidel Castro a apărat execuțiile sumare, declarând că erau  necesare pentru consolidarea  revoluției. El s-a plâns că Statele Unite nu a ridicat nici un deget, atunci când Batista a torturat și a executat mii de opozanți. Dar, pentru observatorii din Statele Unite, execuțiile erau un semnal că Fidel Castro nu era salvatorul democrat, pe care aceștia îl așteptau. În mai 1959, a început confiscarea terenurilor agricole proprietate privată, inclusiv a celor  deținute de americani, provocând în mod deschis guvernul Statelor Unite.

În primăvara anului 1960, Fidel Castro a ordonat rafinăriilor americane și britanice din Cuba să accepte petrol din Uniunea Sovietică. Sub presiunea Congresului, președintele Dwight D. Eisenhower a redus cota americană de zahăr din Cuba, obligându-l pe Castro să caute noi piețe de desfacere.

La rândul său, Fidel s-a adresat Uniunii Sovietice pentru ajutor economic și sprijin politic și militar. Astfel, începea o jumătate de secol de antagonism față de SUA din partea regimului lui Castro.  Eisenhower frustrat a întrerupt relațiile diplomatice cu Cuba și a închis ambasada de  pe coasta Havanei, iar impasul diplomatic a durat până în 2015, când oficiile diplomatice au fost redeschise atât în ​​Havana, cât și în Washington.

În cei doi ani petrecuți în munți, Fidel  Castro schițase o revoluție socială, al cărei scop, cel puțin la suprafață, părea să fie restaurarea democrației, prin alegeri libere. De asemenea, Castro a promis să pună capăt dominației economice americane și opresiunii asupra clasei muncitoare.

Dupa ce a preluat puterea în 1959, Castro a pus  un cabinet de tehnocrați, dar nu a durat mult. El l-a numit pe Felipe Pazos, economist, președintele Banco Nacional de Cuba, banca centrală din Cuba la cârma guvernului dar l-a demis după ce acesta  a criticat revoluția castristă.

Opoziția față de Castro a început să crească în Cuba, conducând țăranii și insurgenții la revolte anticomuniste. Revolta Escambray, așa cum a fost numită, a durat între 1959 și 1965, când a fost zdrobită de armata castristă.

CIA a încercat fără succes să formeze o armată în exil, care să preia puterea la Havana. În acest sens, a derulat  operațiunea din Golful Porcilor. Pe 17 aprilie 1961, 1500 de luptători cubanezi au aterizat în  Golful Porcilor,  dar Fidel Castro îi aștepta întrucât invazia fusese  planificată prost.

Istoricul american Theodore Draper a numit operațiunea CIA ”un eșec perfect”, iar invazia a provocat o neîncredere totală față de Statele Unite, din care Fidel  Castro s-a legitimat politic pentru tot restul vieții sale.  Unii analiști  din cadrul CIA au susținut că atitudinile obstrucționiste ale oficialilor americani l-au împins pe Fidel Castro în brațele URSS. Deși s-a adăpat din dogmele marxist-comuniste, Castro nu a construit în Cuba un stat pur comunist.

sursa foto: NY Times.com

Mai degrabă, ceea ce s-a dezvoltat în Cuba a fost mai puțin doctrinar, ci o formă tropicală a comunismului, care corespundea nevoilor sale. El a centralizat economia și a aplatizat o mare parte din ierarhia tradițională a societății cubaneze, îmbunătățind educația și îngrijirea sănătății multor cubanezi, în timp ce i-a privat de libertatea de exprimare și de oportunitățile economice.

Dar, spre deosebire de alte țări comuniste, Cuba nu a fost  niciodată guvernată de către o birocrație de partid, pentru că toate funcțiile în stat au fost acaparate de Fidel Castro și de fratele său, Raul.

Alinierea lui Castro la  Uniunea Sovietică a însemnat că războiul rece dintre superputerile lumii și lupta ideologică dintre democrație și communism, a izbucnit în sfera de influență a Statelor Unite. O ciocnire a fost tot timpul  inevitabilă și a venit în octombrie 1962.

Avioanele spion americane au făcut fotografii de recunoaștere, sugerând că sovieticii și-au exploatat noua alianță pentru a construi baze în Cuba, pentru rachetele nucleare cu rază intermediară, capabile să ajungă în America de Nord. Castro a permis construirea bazelor, dar după ce au fost descoperite, a devenit un mic jucător în drama dintre  președintele american, John F. Kennedy și liderul sovietic, Nikita S. Hrușciov. Kennedy a pus forțele militare ale SUA în alertă și a ordonat o blocadă navală în  Cuba. Cele două părți au fost în impas pentru 13 zile, iar lumea și-a ținut respirația.

În cele din urmă, după ce a primit asigurări că Statele Unite vor elimina rachetele americane din Turcia și nu vor invada Cuba, sovieticii au retras rachetele și au distrus bazele. Dar prezența sovietică în Cuba a continuat să crească. S-au strecurat trupe, tehnicieni și ingineri sovietici, producând în cele din urmă o generație de cubanezi blonzi cu nume precum:  Yuri, Alexei și Vladimiro. Sovieticii erau dispuși să cumpere tot zahărul pe care Cuba îl  putea produce.

După ce sovieticii s-au stabilit în Cuba în anii 1960, sute de studenți cubanezi au fost trimiși la Moscova, Praga și alte orașe din blocul sovietic, pentru a studia știința și medicina. Admiratorii din întreaga lume, inclusiv câțiva americani, au fost impresionați de modul în care sănătatea și alfabetizarea în Cuba s-au îmbunătățit. O restructurare a societății cubaneze a fost în curs de desfășurare. Chiriile au ajuns să fie puțin mai mult decât simbolice, iar alimentele de bază, cum ar fi laptele și ouăle, au fost vândute în magazine guvernamentale, sub costul de producție.

sursa foto: nationalobserver.com

Mai puteți citi și: Cel mai bun tratament naturist pentru diabet

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.