Dictatorul care s-a proclamat succesor al lui Simon Bolivar. „Nu sunt diavolul!“

-


Hugo Chavez Frias (1954-2013) rămâne în istoria Venezuelei  drept un lider revoluționar, care a instituit o dictatură cu influențe castriste, într-un cadru democratic. Proiectul său politic inspirit din ideile de emancipare politică și socială ale ”Marelui Simon Bolivar” a redus rata sărăciei la 39 %, ca urmare a veniturilor obținute din vânzarea petrolului. Venezuela are importante resurse de petrol și gaze naturale estimate de OPEC la circa 297 miliarde de barili.

 

Hugo Chavez Frias  s-a  născut la 28 iulie 1954 în Sabaneta de Barinas, în câmpiile Venezuelei, într-o familie de profesori. A fost al doilea copil într-o familie cu șase frați, scrie muyhistoria.es.

sursa foto: venezuelatuya.com

În iulie 1975, a absolvit cu gradul de locotenent Academia Militară de la Caracas, secția artilerie, specializarea științe și arte militare, în ramura Inginerie. Șapte ani mai târziu a fondat Mișcarea Bolivariană Revoluționară 200 (n.r. MBR200), în contextul sărbătoririi a 200 de ani de la nașterea lui Simon Bolivar, care urma  să se realizeze un an mai târziu. Atunci a jurat să reformeze armata și să înceapă o luptă pentru a construi o nouă Republică a celor mulți și săraci.

În 1991, Hugo Chavez era comandantul brigăzii de parașutiști ”Colonel Antonio Nicolas Briceno”,  de la Maracay când  pregătit în secret proiectul ”Guvernului Național de Tranziție” și pe cel național preliminar ”Simon Bolivar”, care definea rolul ofițerilor bolivarieni în structurile statului.

Pe 4 februarie 1992, Chavez a început o rebeliune militară la Maracaibo, Caracas, Valencia și Maracay. În uniformă de camuflaj și cu  beretă roșie, a apărut atunci  înaintea jurnaliștilor  pentru a confirma că pentru moment obiectivele mișcării bolivariene  nu fuseseră atinse. El și-a asumat întreaga responsabilitate, cerându-le tovarășilor săi să se întoarcă în cazărmi.

Acțiunea militară a fost întâmpinată cu o mare satisfacție din partea  populației, astfel încât  popularitatea locotenent-colonelului a crescut semnificativ, deși fusese demis din armată și arestat pentru tentativă de lovitură de stat.  Pe 27 martie 1994, Hugo Chavez a fost eliberat din închisoare.

sursa foto: venezuelatuya.com

În 19 aprilie 1997 a înregistrat în registrul electoral Mișcarea V (MVR). La mijlocul lui 1998, Hugo Chávez era foarte bine cotat în  toate sondajele, iar la 6 decembrie a acelui an a fost ales președinte al Venezuelei, cu aproximativ 56,5% din voturi. El a preluat puterea pe 2 februarie, iar două luni mai târziu a convocat referendumul constitutiv, care a fost aprobat cu peste 81% din voturi. În 23 mai a început programul său televizat  ”Al Presidente”.

La 15 decembrie 1999, guvernul președintelui Chávez a promovat un al doilea referendum constituțional, care a trecut cu peste 71% din votul popular și  a dus la ratificarea Constituției din Venezuela din 1999.

Pe 30 iulie 2000, cu o nouă constituție, Chavez a organizat noi  alegeri generale pentru a se relegitima în fața populației.

Unii analiști și biografi ai liderului venezuelean, inclusiv Carlos Blanco (autor al Revoluției și Deziluziei), consideră că revoluția lui Hugo Chavez a însemnat ”sărăcirea masivă a Venezuelei”, cu ”mai mulți șomeri în țară decât oricând înainte, vulnerabilitate mai economică și financiară”, mai puțin democrație și mai puțină libertate.

 ”În absența unui control judiciar credibil, guvernul Chávez a implementat politici care sunt adesea discriminatorii”,  declara  Human Rights Watch, într-un raport la un deceniu după ce liderul bolivarian  a ajuns la putere.

La sfîrșitul lui 2002, muncitorii antichaviști și directorii de la Petróleos de Venezuela și-au unit forțele și au pus la cale o grevă care  a durat două luni, paralizînd economia țării.  Președintele a căutat să preia controlul companiei, concediind aproape jumătate din forța de muncă. În fond, dictatura sa a căutat să suprime clasa de mijloc.

sursa foto: venezuelatuya.com

A fost petrolul cheia succesului dictaturii lui Hugo Chavez?  Susținătorii acestuia  declarau că regimurile anterioare au folosit importantele resurse de petrol doar pentru propriul lor profit, iar Chavez le-a folosit pentru eradicarea sărăciei extreme, și pentru războiul cu SUA în vremea lui George Bush și a lui Barack Obama.

Forța veritabilă a personalității sale, uluitoarea și copleșitoarea forță a mulțumirii de sine, totala sa lipsă de inhibiții, naționalismul lui înfocat, nevoia sa obsesivă de a se prezenta ca un erou al poporului, înfrîngând pentru totdeauna “demonii” care conspiră împotriva lui și a națiunii venezuelene, erau o combinație unică și halucinantă pentru oricine.

De fiecare dată cînd Hugo Chavez se lansa pe scena politică a lumii, admirația celor săraci de pretutindeni creștea.  Conducătorul Venezuelei a fost  un politician abil care  învățase că lumea are mult mai mulți oameni săraci decât bogați.

În 2009-2010, popularitatea lui Chavez era în cădere liberă, ajungând la 30%, în contextul accentuării izolării economice a țării. Regimul său politic se dovedea falimentar în ciuda implementării unor idei castriste pentru că opoziția, statul de drept și armata fuseseră neutralizate.

Guvernul socialist spaniol a crezut în amiciția și-n bunele intenții ale lui Chavez, și chiar i-a tolerat abuzurile și radicalismul.  Fanfaronadele şi extravaganţele politicii externe ale lui Chavez, ameninţările la adresa vecinilor, ruperea relaţiilor diplomatice, toleranţa faţă de gherilele teroriste (n.r. precum FARC, ELN şi ETA)  sau alianţa delirantă cu regimul lui Mahmud Ahmadinejad şi prietenii săi, nu au fost luate în seamă aproape de nimeni.

sursa foto: venezuelatuya.com

 

Declarațiile sale ilare l-au salvat și l-au plasat în rândurile liderilor nefrecventabili de pe scena internațională, dar au distrus viitorul Venezuelei. Extravaganța și aerul său de fanfaron l-au determinat să își radicalizeze regimul dictatorial în ultimii săi ani de viață.

În 2012, Chavez declara public că boala sa (n.r. Cancerul) recidivase și Cuba rămânea unica sa salvare.  Era a treia intervenție chirurgicală în 18 luni pentru îndepărtarea țesutului canceros dar Chavez era optimist că va supraviețui.

Pe 5 martie 2013, Hugo Chavez pierdea lupta cu cancerul, după luni de zile de absență, de pe scena publică și politică a Venezuelei.

În ciuda politicilor socialiste de naţionalizare duse de Hugo Chavez, care a extins controlul statului asupra economiei şi a umflat bugetele sociale, populaţia venezueleană a sărăcit, ţara suferind o severă lipsă de bunuri de bază şi alimente. Spirala inflaţionistă şi controlul statului asupra economiei au produs o piaţă neagră înfloritoare şi o clasă nouă de îmbogăţiţi, stimulând specula cu bunuri şi alimente.

sursa foto: venezuelatuya.com

Nicolas Maduro este președintele Venezuelei și continuatorul liniei marxiste trasate de Hugo Chavez, iar ţara cu cele mai mari rezerve cunoscute de ţiţei, este în prezent una dintre cele mai ruinate economii, având o devastatoare rată a inflaţiei, care a generat şi o penurie de alimente.

Mai puteți citi și: A început ”Marea Liberare”. ”Nu credeam că impactul va fi atât de mare

 

 

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.