Schroeder și divizarea Uniunii Europene

-


Zarurile au fost aruncate. Numai cei orbi nu pot vedea modul cum Europa se transformă chiar în aceste clipe. Suntem martorii unui eveniment istoric, moment care vine, ca de obicei, cu fricile și avantajele sale. În mod evident, cei care vor câştiga din această cumpănă a timpului vor fi cei fără de teamă, precum și cei nevânduţi reprezentanților zilei de ieri.

Clasa politică a României, ca mai întotdeauna, defazată de mersul istoriei, nu se va încadra printre învingători. Cum s-a ajuns aici?

În anii 2000 existau în România doar câțiva indivizi care avertizau că, pe termen lung, interesele UE și ale SUA se vor ciocni. Aceștia erau priviți ca niște lunatici  veșnic marginalizați de instituțiile mass-media. Apoi a venit Trump. Și, deși acesta este la putere de peste doi ani, cel mai bine se poate explica modul său de a face politică printr-o singură declarație pe care a făcut-o cândva la adresa „motorului economic” al UE: „Este foarte trist că Germania încheie acorduri masive pentru petrol și gaze cu Rusia […] Se presupune că noi [SUA n.n.] ar trebui să-i apărăm de Rusia, însă ei plătesc miliarde de dolari Rusiei și cred că acest lucru este foarte nepotrivit”.

Această remarcă a lui Trump reprezintă cel mai solid pilon al politicii SUA față de UE. Asta apropo despre cât de „injustă” și „confuză” ar fi abordarea în politica externă a lui Trump. Nici pe departe: majoritatea problemelor internaționale din ultimele decenii s-au spart în capul și visteria SUA și cândva – nu se știe când – ar fi trebuit să apară un președinte care să spună lucrurilor pe nume. A apărut Trump, iar adevărul din spatele ultimelor administrații americane este atât de dureros, încât pur şi simplu este de neacceptat pentru mulți. Se pare că după anii de „corectitudine politică” ai lui Obama, mulţi nu se pot obișnui, nici după doi ani, ca un președinte american să spună lucrurilor pe nume.

Lipsa de adaptare a noilor realități este evidentă și în spațiul media românesc. Majoritatea analiștilor fie au căzut într-o stare de negare a conflictului dintre SUA și UE, fie pur și simplu pedalează în mod mecanic pe aceeași carte a „euroatlantismului”. Ei bine, euroatlantismul a murit. Suma tuturor fricilor noastre s-a împlinit: suntem puși în situația de a alege între Washington și Bruxelles. Nu vor scăpa de aceasta nici măcar aceia ce trag de timp, complăcându-se a locui în două luntrii, cu opțiunea ca, la momentul potrivit, să sară în cea rămasă la suprafață. Lucrurile nu funcționează așa: barca salvatoare va fi ocupată de cei care au avut inteligența, dar mai ales curajul de a alege la timp.

Desigur, nu știm încă sigur nici ce mai rămâne de ales din Bruxelles, atâta vreme cât Uniunea Europeană pare a fi deja cu un picior în groapă. Problema referitoare la UE este însă alta. Și anume că motorul ei economic, Germania, dorește o apropiere de Rusia, care nu poate fi în interesul României, dar nici al Poloniei, Țărilor Baltice și al altor state din Europa Centrală și de Est. Recunoașterea în gura mare a nevoilor strategice ale Germaniei a venit vinerea trecută tocmai prin vocea lui Gerhard Schroeder, fostul cancelar german. Iată ce spune acesta, în interviul acordat publicației Spiegel:

„Dacă noi, europenii, dorim să supraviețuim politic și economic între Statele Unite și China, nu putem face acest lucru fără potențialul Rusiei. Avem nevoie de piața țării și, în primul rând, de resursele ei […] Ar trebui să încercăm să reconectăm Rusia cu Uniunea Europeană și Occidentul. Pentru a realiza acest lucru, sunt necesare, fără îndoială, schimbări atât în politica rusă, cât și în cea occidentală”.

Văzute din punctul de vedere al intereselor Berlinului, declarațiile lui Schroeder au sens. Din punctul de vedere al României, vorbele fostului cancelar german sunt un semnal de alarmă în privința pericolului pe care îl reprezintă „opțiunea” Bruxelles. România și alte țări central și est-europene nu mai trebuie să accepte să fie sacrificate pe altarul intereselor geostrategice ale Berlinului și Moscovei.

În altă ordine de idei, interviul lui Schroeder nu face altceva decât să toarne gaz peste foc în alte state cu politicieni ceva mai luminați la minte decât ai noștri. Cel mai probabil niște luminițe s-au aprins deja la Varșovia, Budapesta, Cehia, Slovacia și în capitalele tuturor țărilor baltice. Iar toată această poveste nu va însemna decât un nou cui în sicriul Uniunii Europene. Statele din Estul Europei, deja date la o parte de iniţiativa „UE cu două viteze”, puse acum și în fața pericolului rusesc, vor face tot ce le stă în putință să pună bețe în roate Uniunii Europene și să vireze cât mai grabnic spre Washington.

Văzând toate acestea, harababura românească referitoare la cine și cum și „cât dă” ca să fie pus pe liste la ,,alegerile europene’’ este de un comic absolut. Care alegeri? Care Uniune Europeană?

 

Citește și:

Europarlamentare 2019. De ce votul tău va fi vital în 26 mai

Arhivele Holocaustului. Finlanda cercetează implicarea voluntarilor săi din cadrul SS în masacrarea evreilor de pe frontul de Est

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.