Dragnea eşti tu! Altă întrebare?

-


Omul este un animal de povară. Şi când spun asta o spun la modul cel mai admirativ cu putinţă. Persoanele pe care le apreciem cel mai mult, modelele noastre, sunt cele care reuşesc să depăşească cele mai complicate situaţii cu putinţă, să se ridice mereu din cel mai mare abis şi să meargă către culmi.

Fericirea nu este o destinaţie ci un drum, aşa că cel mai bine ne simţim atunci când reuşim să facem ceva cu adevărat greu, ceva ce nu ne închipuiam că suntem capabili să realizăm. Ceea ce ne dă acea anduranţă de neînchipuit este asumarea responsabilităţii. Atunci când ne maturizăm şi ne asumăm responsabilitatea pentru viaţa noastră şi pentru ceea ce noi putem face pentru familie, pentru grupul din care facem parte şi pentru societate în sine, acela este un moment cu adevărat magic.

Spun toate acestea pentru că mi se pare că se vorbeşte prea mult despre drepturi şi pare să nu înţelegem că nu există drept fără o obligaţie asociată. Noi, cei care trăim în 2019 în România, avem impresia că în fiecare zi purtăm cea mai dură luptă de când a apărut viaţa pe Pământ cu personaje politice pe care le catolagăm ca fiind sinistre, ce au ca unic scop doar propria lor bunăstare şi propăşire.

Ei bine, adevărul, pe cât de obiectiv poate fi el prezentat, este acela că noi astăzi ne bucurăm de cel mai ridicat nivel de trai vreodată întâlnit pe meleagurile acestea. Da, cu oameni ca Dragnea, Dăncilă, Iordache şi alţii la conducerea ţării am ajuns să fim cei mai privilegiaţi români din toate timpurile.

Poţi spune că nu este meritul lor, dar asta nu înlătură faptul în sine. Suntem parte din NATO şi Uniunea Europeană, vedem ca de la sine înţeleasă respectarea drepturilor omului dar nu ne gândim niciodată ce obligaţii suntem ţinuţi să ducem pe umeri.

Ne place să dăm share la poze cu cătuşe şi nu ne gândim câtuşi de puţin ce minune este acel principiu de drept numit “Prezumţia de nevinovăţie”. Atunci când acesta a apărut în dreptul roman a fost o inovaţie de o importanţă colosală. Să nu îl luăm ca un bun dat care nu poate fi luat înapoi. Poate cândva vom avea nevoie chiar noi să îl invocam şi atunci voi învăţa să-l apreciem.

Dacă ne uităm numai puţin înapoi în timp, în perioade de tristă amintire, un simplu denunţ putea să te bage în puşcărie pentru mulţi ani, fără să ştii prea bine de ce te faci vinovat. Principiul acesta era un doar un detaliu pentru regimurile totalitare.

Haideţi să nu mai avem pretenţii mai mari de la politicieni decât avem de la noi înşine. Haideţi să ne facem fiecare o analiză critică, să ne punem ordine în viaţa personală şi profesională. Să facem lucruri mărunte: să nu mai traversăm pe roşu, să nu mai stăm pe partea stângă a scării rulante de la metrou, să nu mai depăşim pe linie continuă, şamd.

Ştiu că par nişte mizilicuri comparativ cu bombele mediatice pe care le auzim despre politicieni, dar fiecare dintre noi încălcam regulile în contextele în care suntem puşi. Trebuie să ne interiorizăm gândul că avem conducatorii pe care îi merităm. Nu ei setează cultura societăţii ci sunt şi ei, ca şi noi, un rezultat al acesteia. Schimbarea se face de jos în sus, de la baza societăţii.

Atunci când vei merge să vizitezi vreo închisoare cumunistă, la Râmnicu Sărat, la Sighet sau lagărul de concentrare Auschwitz nu te mai măguli punându-te în locul celor din spatele gratiilor şi să te întrebi dacă ai fi putut supravieţui. Pune-te mai bine în locul gardienilor, gândeste-te că şi ei, ca şi noi, erau persoane obişnuite, dar puse într-un anumit context au fost capabile de nişte fapte absolut oribile. Când vei reuşi să îţi dai seama de cât rău eşti în stare, atunci vei privi cu alţi ochi lumea, cu mai multă responsabilitate.

Să nu crezi că e ceva special şi malefic la Iordache sau Dragnea! Ai putea la fel de bine ca în locul lor să fii tu şi acum că stii asta şi vezi ce sunt capabili să facă, dacă nu îţi convine şi vrei să protestezi cumva, fă asta prin a-ţi asuma responsabilitatea de a fi un om mai bun. Nu e nevoie să câstigi un premiu Nobel pentru asta, trebuie doar să ridici o hârtie pe care o vezi aruncată pe jos şi să o pui la coşul de gunoi. De acolo începe schimbarea.

Citește și: Mândru că sunt român? De ce?


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.