Evenimentele din Venezuela și perfecta demagogie din politica internațională

-


Evenimentele din Venezuela se aproprie de un deznodământ. Acest fapt este ușor de sesizat chiar cu ajutorul unei situații relativ comice: până și Bulgaria l-a recunoscut pe Juan Guaido ca preşedinte al statului din America de Sud. Altminteri, chestiunea în sine este discutabilă: este sau nu este necesară implicarea externă în problemele interne ale unei țări? Căci, până una-alta, adevărata problemă a Venezuelei este că ea, în mod evident, nu este condusă bine.

Să intervenim deci militar și să încălcăm legislația internațională pentru stabilizarea acestei ţări sau să lăsăm poporul venezuelean să-și facă singur dreptate în timp, acceptând astfel luni, poate ani de suferințe, din partea a milioane de oameni? Iată o dilemă veche încă de la împământenirea primelor noțiuni de drept umanitar!

Și, totodată, o chestiune ce vine la pachet cu o amintire destul de recentă nouă, românilor: trebuia intervenit militar pentru ca Ceaușescu să fie dat jos sau poporul trebuia lăsat să facă revoluție? Ei bine, tocmai evenimentele trăite de noi în 1989 ne ajută să înțelegem cel mai bine jocurile de azi ce se fac în Venezuela. Pentru că marile puteri ale lumii care „se bat” în această țară, cel mai probabil vor alege și de această dată calea implicării parțiale. Adică acea cale despre care răposatul dictator comunist al  României era foarte conștient când vorbea despre ,,agenturilii’’ străine…

Desigur, situația din Venezuela pornește de la cu totul alte cauze decât cea din România de acum treizeci de ani.

Acum trei deceni, un cumul de situații a dus la căderea dictaturilor comuniste din Europa de Est precum piesele unui domino, ambele superputeri ale acelei perioade, SUA și URSS, înțelegându-se în această privință.

În Venezuela, interesele marilor puteri de azi – SUA și China  – sunt ceva mai palpabile, ambele state înconjurate de aliații lor încingând azi scena mondială pentru un singur țel: banii.

Până să ajungem însă acolo, nu avem cum să nu remarcăm și demagogia ce se joacă perfect în politica internațională. Pentru că nu ai cum să numești altfel cererea unor țări care vor să-l debarce pe Maduro, țări ce arată spre paiul din ochiul altuia, trecând cu vederea bârna din ochiul lor. Iar în această „ligă” se încadrează magistral Franța – care are acasă o revoltă ce se poate extinde în toată Europa, Marea Britanie – aflată din cauza Brexitului într-o scindare socială și politică dusă la paroxism, Spania – cu un guvern de socialiști care va distruge țara, Bruxellesul – al cărui paralament expiră la primăvară (marcând probabil și începutul expirării ideii de UE) și să nu uităm, firește, impecabila Bulgarie de la începutul acestui articol.

Revenind la cei doi „mari” care își dispută influența în Venezuela, situația stă în felul următor: poziția SUA este sprijinită de Canada și o mare parte a Europei și Americii Latine. Poziția Chinei este sprijinită de Rusia, Turcia, Cuba și Coreea de Nord. Sunt și mulți care confundă ordinea țărilor amintite, punând – din punct de vedere al intereselor și mijloacelor de acțiune – Rusia în fața Chinei, ceea ce este profund greșit: investițiile Chinei în Venezuela nu au rival.

Un alt lucru interesant este faptul că, la începutul acestei săptămâni, 19 țări din UE – chiar dacă unele dintre ele au divergenţe majore de opinii cu Washingtonul – au ales să sprijine poziția SUA „pentru a cere alegeri prezidenţiale libere, corecte şi democratice”. Este semn că acolo unde este vorba de bani, orice altă discuție devine inutilă…

Revenind așadar la bani, trebuie menționat că deja mult mediatizatele zăcăminte de petrol ale Venezuelei nu sunt singurele bogății de care beneficiază acest stat.

În subsolul său se mai găsesc aur, diamante, cupru, fier și  – foarte important – niobiu și tantal, două elemente chimice deosebit de importante în industria aerospațială și cea a mașinilor cu motoare electrice. Numai zăcămintele din zona de exploatare intitulată Arco Minero del Orinoco sunt estimate la circa două trilioane de dolari. Însă până la scoaterea la suprafață în mod sistematic a acestor bogății, petrolul va rămâne prinicpala sursă de venit a acestei țări ce beneficiază de resurse de țiței superioare Arabiei Saudite…

Cu petrolul venezuelean este însă o altă problemă, care nu se va putea rezolva, indiferent de cine ajunge în fruntea acestui stat: deși se găsește din belșug, este foarte slab calitativ, singurele rafinării capabile să lucreze cu acest tip de petrol fiind cele aparțînând… SUA. Ori acest stat, odată ce a trecut relativ recent la soluția obținerii petrolului pe calea revoluționară a fracturării hidraulice și s-a reîmbogăţit practic peste noapte cu rezerve uriașe de petrol, nu mai este dispus să cumpere și să rafineze petrol din Venezuela.

Cu alte cuvinte, SUA este mai degrabă interesată de izgonirea politicienilor de extremă stânga din America Latină și, evident, de celelate tipuri de minerale ascunse în subsolul Venezuelei. Iar aici interesele americane se alătură gigantului brazilian, care are și graniță comună cu Venezuela. Din acest punct de vedere, toată lumea așteaptă decizia presedintelul Brazilei, Bolsonaro, politician de dreapta, care a afirmat: „Vom face tot ce e posibil pentru restabilirea democraţiei în Venezuela […] Cred că soluţia va veni în curând”.

Da, într-adevar, soluția pentru această țară va veni în curând.

Citește și:

„Ministerul Sănătătții este un dinozaur anchilozat și agonizant”. Interviu cu medicul Marian Stamate

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.