La prima mână, titlul acestui text pare a avea legătură cu cel al filmului românesc din 1971 regizat de Gheorghe Vitanidis în care ni se arată, pas cu pas, drumul anevoios al facerii ,,lumii comuniste’’ în România. Parțial adevărat!

Noi vom vorbi în continuare într-adevăr despre facerea unei lumi noi, dar de această dată la propriu: vom discuta despre lumea în care vom trăi următorii zeci de ani.

Departe de gândul de a mă lansa într-o analiză geopolitică ce depășește necesarul a ceea ce doresc să transmit cititorilor, mărturisesc că voi încerca să dezbat viitorul nostru în jurul unui ,,fenomen’’contemporan ce are potențialul să ne prindă în vârtejul dezvoltării sale: Polonia.

Polonia este a opta cea mai mare și una dintre cele mai dinamice economii din Uniunea Europeană. Are un nivel foarte înalt de dezvoltare umană și un nivel relativ scăzut de corupție, având totodată și cea mai mare populație (38,5 milioane de oameni) și cel mai mare procent intern brut (491 miliarde de dolari – conform FMI/2015) dintre toate țările foste comuniste. PIB-ul ei de altfel o poziționează pe locul 24 între toate statele lumii, o situație onorabilă.

Pentru comparație, România, cu un PIB de abia 181 de miliarde de dolari, este pe locul 50 în topul statelor lumii. Polonia este o țară care se dezvoltă în ritm alert, fiind deosebit de atractivă pentru investitori și este deja o putere regională.

Evident, motivele enumerate mai sus sunt suficiente pentru ca Polonia sa fie privită ca o posibilă putere mondială emergentă.
Este și cât se poate de clar că ambițiile Poloniei de astăzi sunt diferite de cele pe care le avea în 2004, când acest stat devenea membru al Uniunii Europene.

Polonia urmărește acum formarea cu pași mici dar siguri a unei organizații politice compuse din numeroase țări est-europene, organizație pe care să o domine și de pe urma căreia să aibă mult mai mult de câștigat decât de pe urma statulului său de simplu membru al UE.

Cel mai probabil această organizație va avea ca nucleu actualul Grup de la Vișegrad, format din Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria și se va extinde cuprinzând în interiorul ei România, Bulgaria, Țările Baltice, Slovenia, Croația, și probabil Austria.

Vorbim așadar despre proiectul ,,Inițiativa celor Trei Mari’’/Intermarium (format din state riverane Marii Baltice, Marii Negre și Marii Adriatice), inițiativă destul de puțin cunoascută publicului român.

Lăsând la o parte puterea economică, financiară, demografică și militară a unui asemenea conglomerat de state, trebuie totuși amintit că niciuna dintre țările specificate mai sus nu posedă un avans tehnologic suficient pentru a impulsiona dezvoltarea durabilă a acestui viitor gigant politic.

Nici Polonia, nici măcar Austria nu se află în topul țărilor dezvoltatoare de tehnologii avansate. Astfel, dacă din partea ,,concurentului’’ dinspre est a Inițiativei celor Trei Mari – și ne referim aici la Rusia – putem stă liniștiți, Moscova, nefiind nici ea, cu excepția anumitor tehnologii din domeniul aerospațial, în topul țărilor cu reușite tehnico-științifice deosebite, nu așa stau lucrurile înspre vest, unde Franța, dar mai ales Germania se chinuie să păstreze un avans tehnologic la nivel mondial în anumite direcții de cercetare.

Cu alte cuvinte, Inițiativa celor Trei Mări – mai clar spus Polonia – trebuie să-și găsească (și plătească!) ,,sponsorul’’ tehnologic. Iar în acest moment numai două state sunt suficient de avansate pentru a face un transfer de tehnologie în această parte a Europei: SUA și Japonia.

Desigur, Japonia, beneficiind de analiști de geopolitică de înaltă clasă, a întrezărit această oportunitate și a făcut prima acest pas la începutul acestui an, prin turneul premierul japonez Shinzo Abe în Europa Centrală şi de Est. Dacă cineva ar fi avut posibilitatea să scotocească într-unul din cele două Jumbo Jeturi uriașe folosite de Shinzo Abe – care de altfel au aterizat și la București – și care erau ticsite de investitori și specialiști japonezi în robotică, informatică, nanotehnologie, biotehnologie, șamd, ar fi văzut cum arată un plan minuțios pus la cale de către niște samurai economici, ce pot tehnologiza uriașul potențial al Europei Centrale și de Est, toate acestea, desigur, contra unui preț pe măsură, care să se verse în următoarele decenii în visteria de la Tokyo.

Însă cel mai probabil americanii vor fi preferați pentru a deveni parteneri ai viitoarei forțe politice conduse de Polonia, japonezilor rezervându-li-se un rol secund, în domenii de nișă.

Acest fapt se va întrezări cel mai bine peste câteva zile, pe 18 septembrie, când președintele Poloniei, Andrzej Duda, se va întâlni la Casa Albă cu președintele Donald Trump. Reprezentanții Casei Albe și ai președintelui polonez deja au confirmat că subiectele discuțiilor celor doi președinți vor fi întărirea parteneriatului strategic americano-polonez, discutându-se tema armatei, comerțului, securității, energiei și investițiilor americane în Polonia.

Însă mai presus de toate se va discuta despre Inițiativa celor Trei Mari și transferul tehnologic pe care SUA îl va face în Polonia și alte țări din centrul și estul Europei, transfer care va fi de durata și dozat în funcție de nevoia SUA de a rămâne în centrul Europei un ghimpe atât în coasta UE, cât și în cea a Rusiei.

Citește și:

Alternativa Estului


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.