Factorul Johnson: are Marea Britanie un nou prim-ministru providențial?

-


Acum câțiva ani, a apărut în România cartea actualului prim-ministru al Marii Britanii, Boris Johnson, intitulată „Factorul Churchill”. Îmi permit în continuare să reproduc o critică a cărții realizată de prestigiosul jurnal britanic Daily Telegraph: „Boris Johnson explorează, în paginile acestui volum, din ce anume este constituit <<factorul Churchill>> – acea inteligență unică a unuia dintre cei mai importanți lideri ai secolului XX. Demontând miturile și prejudecățile care au dăinuit alături de realitate, Johnson realizează – cu inteligența și pasiunea caracteristice – portretul unui om al contradicțiilor, al curajului contagios, înzestrat cu o elocință uimitoare și cu o putere inegalabilă de a croi strategii. Curajos pe câmpul de luptă, Churchill a trebuit să primească ordin de la rege pentru a sta departe de focul bătăliei în Ziua Z; a fost de acord cu bombardamentele strategice la scară extinsă, cu toate că ura distrugerile produse de război și îi disprețuia pe politicienii care nu îi trăiseră ororile. A fost un jurnalist apreciat, un mare orator și a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură. A fost faimos pentru capacitatea de a combina serile de dineuri oficiale cu nopțile în care lua decizii cruciale pentru soarta războiului.’’

Consider că fragmentul de mai sus este cea mai concisă explicație a ceea ce s-a întâmplat recent în Marea Britanie. Adică suspendarea Parlamentului Regatului Unit de către Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a, la cererea prim-ministrului Boris Johnson.

Se poate astfel spune că prim-ministrul britanic scrie în aceste clipe istorie: este un moment unic pentru Marea Britanie de la Al Doilea Război Mondial încoace. Fără îndoială că, peste alte câteva decenii, despre actualul prim-ministru cineva va scrie câteva cuvinte cu totul asemănătoare cu cele din fragmentul de mai sus: „om al contradicțiilor, al curajului contagios, înzestrat cu o elocință uimitoare și cu o putere inegalabilă de a croi strategii”.

Trebuie menționat și că, asemeni controversatului președinte Trump, Johnson este un om de dreapta, asupra sa abătându-se întreaga mașină de luptă a presei de stânga, într-un mod identic cum în SUA imensele trusturi de presă simpatizante ale Partidului Democrat s-au abătut asupra republicanului Trump.

S-au spus astfel despre Boris Johnson vrute și nevrute, realitatea este însă că actualul prim-ministru nu trebuie subestimat: este absolvent de Eton (poate cel mai bun liceu din lume) și Oxford (universitatea ce nu mai are nevoie de prezentare, și unde Boris a studiat literatură clasică). Este un intelectual nonconformist, un publicist acid pasionat de literatură și istorie și care nu întâmplător a scris o carte despre Churchill.

Cu siguranță că Boris Johnson îl admiră pe politicanul care a scos Marea Britanie de sub iminenta sa distrugere de către Germania și fără îndoială că visa să devină prim-ministru. Acum, că visul i s-a îndeplinit, dorește în ascuns să îi semene lui Churchill, având și ocazia perfectă pentru acest lucru: din 1940 încoace, Londra nu a trecut printr-o încercare mai dificilă.

Este nevoie, deci, de un nou prim-ministru providențial, care de această dată să scoată Anglia din raza de acțiune a unei Germanii care nu mai amenință Londra cu bombardierele, ci cu măsuri ce distrug o Uniune Europenă din care şi Regatul Unit face parte.

Boris Johnson, așadar, și-a făcut temele și, ca un iniţiat în cele mai adânci taine ale lui Churchill, acționează exact ca acesta, cu o deosebită și mai ales surprinzătoare duritate: Dacă parlamentarii votează o moțiune de cenzură săptămâna viitoare, noi nu ne vom da demisia. Nu vom propune alt Guvern, vom dizolva Parlamentul, convoca alegeri între 1 și 5 noiembrie, deci vor fi zero șanse pentru o lege Grieve (prin care parlamentarii să aibă un cuvânt de spus în privința Brexitului)”, conform spuselor unui apropiat al premierului britanic.

Evident că printre toți cei vinovați pentru tergiversarea la nesfârșit a votului pentru Brexit s-a așternut panica. Şocul este clar deoarece este vorba despre o mişcare nu doar neobişnuită, ci chiar fără precedent în perioade de criză extremă, echivalând cu o preluare personală a tuturor pârghiilor puterii şi de anulare a celei mai importante şi legitime forme de control, cea dată de Parlament. Practic, parlamentarii nu vor mai avea timpul să dezbată în mod real termenii unui eventual nou Acord sau să propună formule legislative care să impună evitarea cu orice preţ a unui Brexit fără acord.

Astfel, Speakerul Camerei Comunelor, John Bercow, deputatul care prezidează lucrările camerei inferioare a parlamentului britanic și care dorea să saboteze Brexitul din această poziție, a declarat că suspendarea este scandaloasă din punct de vedere constituțional”.

Liderul Partidului Laburist din opoziție, Jeremy Corbyn, alt dușman al Brexitului, este și el uluit: Suspendarea Parlamentului nu este acceptabilă, nu este valabilă. Ceea ce face premierul este o deturnare a democrației noastre pentru a forța un Brexit fără acord”.

Acești britanici uluiți, ca și alți oameni de alte naționalități, s-au apucat să deplângă Brexitul fără să înțeleagă că, dincolo de așa-zisa bunăstare ce se varsă aparent din mijocul UE, vin și informații ce nu pot decât să sperie. Cum ar fi cea că până la jumătatea acestui secol populația musulmană în Franța va deveni majoritară. Și că nici Germania nu e departe de această „realizare”!

Așadar despre ce „Europă” mai vorbim?  Și cine este așadar „deșteptul” și cine e „prostul” pe termen lung din ceea ce astăzi numim Brexit?

Citește și:

Efectele Brexitului asupra României

Brexit. O nouă propunere a lui Trump pentru Johnson

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.