Femei în politica românească

-


Înainte de toate trebuie menționat faptul că politica-i asexuată. I se spune popular că-i curvă pentru ceea ce simbolizează curvăsăreala, dar asta n-o transformă neapărat într-o femeie de moravuri ușoare. Politica-i o ființă cu morală îndoielnică. Bărbat, femeie, ori (fie) al treilea gen.

Mă consider la curent cu reușitele și eșecurile politicii românești și până acum nu mi-au rămas pe retină prea multe succese feminine. Nici masculine. Pur și simplu este o stare de mediocritate și egalitate de sexe. Puțini bărbați buni, puține femei bune.

C-așa-i în viață.

E politica pentru bărbați? Nicidecum. E pentru capabili, indiferent de ce au în pantaloni.

Cu toate astea, mirosind trendul corectitudinii politice, tot mai mulți români au început să vorbească despre egalitatea de șanse în politică și „cotele de gen”. Ăsta nu-i un lucru rău, dacă rămânem în sfera capacității. În schimb, să băgăm femei în politică doar de dragul de a avea deux-piece-uri prin Parlament e la fel de greșit precum a băga jepcari din dorința de a nu discrimina infractorii.

Politica-i grea, mai ales într-o țară analfabetă politic. Le cerem unor glezne fine să-și țină echilibrul pe un sol mlăștinos, arat de combinagii cu fețe de tractoriști îmbrăcați în costume scumpe. E greu ca femeie în politică? Absolut. E greu ca femeie oriunde, de ce ar face politica notă discordantă? Femeia n-a fost menajată-n intimitate, ce să mai vorbim de jungla carieristică și testosteronică din partide.

În aceeași măsură, avem și femei care s-au adaptat perfect la viața politică. Fură cot la cot, ba chiar mai grațios, cu un aer nevinovat de măicuță. Nu le crapă fondul de ten de rușine.

Mari personalități ale cetății ridică periodic subiectul „femei în politică”. De curând Mihaela Rădulescu a declarat că-i încântată de Viorica Dăncilă, numirea ei fiind „o calificare coerentă la o democrație reală”.

Ce nu înțelege (ori nu vrea să înțeleagă) Mihaela Rădulescu și cei care o urmează în gândire e că Viorica Dăncilă e la fel de autentică-n politica românească precum sânii juratei de la Românii au Talent. Celebra emisiune de la Pro TV va face mai multă istorie decât Viorica Dăncilă.

Dacă vrem „calificări coerente de democrație” putem pune orice în postul de premier: un rom, un ungur, un evreu, un gay. Cu o singură condiție: să fie competent, fie că-i bărbat sau femeie.

Dar să ai femei în politică doar așa, demonstrativ… sincer, e rușinos pentru femei. Ființe atât de complexe și reprezentate atât de prost în politică. În locul lor mi-ar plesni oja de ciudă.

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.