Fotbalul neromânesc

-


Mărturisesc că nu m-am mai uitat la un mondial de fotbal din 1994. Pe atunci încă se mai cunoştea la fotbaliştii români ,,antenamentul’’ într-un regim politic ce le permitea maxim o evadare de-o seară la Melody. Scandalurile încă nu se ţineau lanţ. Nevestele, amantele, maşinile, drogurile şi beţiile jucătorilor ne erau necunoscute. Şi aceşti oameni mai câştigau şi meciuri.

Fotbalul între timp s-a schimbat deşi românii au rămas aceeaşi: se îmbracă majoritatea în ,,treining’’ şi ,,adidaşi’’, chiar dacă majoritatea nu practică sport.

Românii citesc în continuare Gazeta Sporturilor deşi aceasta, de peste un deceniu, este mai degrabă Gazeta Fotbalului. Şi parcă este firesc să fie aşa, într-o ţară în care şi iubirea se măsoară după cât poţi urla în timp ce te uiţi la meciul echipei preferate, echipa care în Spania, Anglia, Franţa sau Italia n-ar exista nici în liga Z.

Mai trist este că lucurile acestea încep din copilărie. Este suficient să ne plimbăm în jurul oricărei şcoli, liceu sau maidan din România şi să vedem gloate de băieţi care joacă ,,una mică’’, ,,o miuţă’’ sau un ,,tenis cu piciorul’’. Mulţi ar spune că asta nu e o problema, deoarece e bine pentru copii să facă sport. Aşa şi este, dar, dacă tot facem sport, oare nu ar fi  bine să corelăm această necesitate de activitate fizică cu nevoia de a îndrepta prin sport şi unele probleme de caracter ale noastre?

Bunăoară, să mai ştergem din ruşinea de a fi prea des etichetaţi în istorie drept o naţie ce se ghidează prea mult după zicala ,, capul plecat sabia nu-l taie’’. Sau să ne mai remediem din problemele care se numesc ,,lasă că merge şi aşa’’, ,,mangleală’’ sau  ,,a vorbit şi nea Ion că şi el e om’’.

Nu ar fi mai bine să îndemnăm – tineretul deocamdată – spre un sport care să dezvolte mai mult spiritul combativ? Un sport care să dezvolte onoarea, cinstea, organizarea şi disciplina?

Întrebaţi-vă deci care ar fi viitorul acestei ţări dacă orele de sport în care se practică tumba, se stă în mâini, se sare capra și nu în ultimul rând se bate mingea, ar fi înlocuite de studiul unei arte marţiale în toate şcolile şi liceele din România? Slavă Domnului că avem şi de unde alege: karate, judo, aikido, jiu jitsu, kung fu – orice, numai să fie!

Fotbalul este un sport foarte potrivit pentru englezi, spanioli, francezi şi nemţi tocmai pentru că ele sunt foste mari imperii ce nu mai au nimic de demonstrat în faţa istoriei. Își permit să se distreze!

România, cea născută pe deplin abia la 1918, mai are încă multe de făcut. Iar datul cu piciorul într-o minige nu este un sport bun pentru noi. Nici acum, nici în viitor. Căci cei – foarte mulţi la număr, ba chiar majoritatea – ce se îndoiesc acum de un viitor război în secolul 21 se aseamănă cu cei – foarte mulţi la număr, ba chiar majoritatea – care la începutul secolului 20 nu îşi imaginau un război, darămite două, darămite mondiale. Iar dacă în acest război de mâine România va intra cu un popor format din copiii de azi care bat mingea pe maidan  – ei bine, şi pe acest război îl vom pierde. Vae victis!

Citește și:

Un nou exerciţiu de alarmare a populaţiei

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.