FOTO. Bătălia de la Stalingrad. 76 de ani de la tragedia care a îndoliat întreaga naţiune română

-


La 19 noiembrie 1942, a început una dintre cele mai importante acţiuni de luptă de pe frontul de Est a Armatei Române, iar 150.000 de ostaşi au pierit atunci în numai două luni, în încercuirea oraşului Stalingrad şi Cotul Donului.

 

Marea ofensivă sovietică de iarnă a debutat în zona de acoperire a Armatei a 3 a române, care prost echipată și dotată a căzut sub șenilele tancurilor sovietice și a celebrelor ”Katiușa”. De asemenea, o soartă tragică a avut şi Armata a 4 a care a căzut alături de aliații germani în încercuirea orașului Stalingrad, decimați de gerul siberian şi  de lipsa echipamentului de iarnă.

În dimineaţa zilei de 19 noiembrie, după o puternică pregătire de artilerie, la care au participat 3500 de guri de foc, executată pe întreg frontul Armatei a 3 a române, dar cu o intensitate deosebită la Corpurile 2 şi 4 armată, care a durat o oră şi jumătate în sectoarele de rupere şi trei ore pe restul frontului, între 5.30 şi 6.00, s-a declanşat contraofensiva sovietică de la Stalingrad, scriu Mihail Vasile Ozunu şi Petre Otu, în lucrarea „Înfrânţi şi uitaţi. Românii în bătălia de la Stalingrad”, editura Ion Cristoiu, 1999.

Primele forţe sovietice care au trecut la atac, pe întuneric şi pe o ceaţă foarte deasă, au fost cele aparţinând Frontului de Sud-Vest comandat de generalul N.F. Vatutin. Grupările de izbire ale frontului, constituite din 5 tancuri şi 21 au pornit ofensiva din capetele de pod de la Bolşoi şi Kletskaia.

Atacurile din capul de pod Klestkaia s-au executat cu flancurile interioare ale armatelor 21 şi 65 sovietice şi au vizat Divizia 13 Infanterie şi flancul stâng al diviziei 1 Cavalerie. Către orele 13.00, inamicul a reuşit să rupă frontul diviziei între Klestkaia şi vest Staro-Klestskii şi astfel să fractioneze dispozitivul acesteia în două: spre Vest –Regimentul 22 Infanterie şi spre Est -Detaşamentul Voicu.

Istoricul Antony Beevor a precizat că Armata Roșie a beneficiat de două avantaje majore în realizarea planurilor de păstrare a secretului contraofensivei și de inducere în eroare a inamicului prin camuflarea pregătirilor, respectiv faptul că ”Hitler a refuzat să creadă că URSS avea armate de rezervă, ca să nu mai vorbim de marile unități de tancuri necesare pentru operațiunile de adâncime. Totodată, toate atacurile sovietice de pe flancul de nord al Stalingradului au fost respinse, ceea ce a făcut ca ”Armata Roșie să pară incapabilă să monteze o ofensivă periculoasă în regiune, și cu atât mai puțin o încercuire rapidă și masivă a întregii Armate a 6 a germane”.

STAVKA gândise un atac concentric contra celor două flancuri ale săgeții germane de pe Volga, prin străpungerea fronturilor Armatelor 3 și 4 române în direcția Kalaci, pentru a izola și a încercui Armata a 6 a germană de la Stalingrad și continuarea, ulterior, a operațiunilor în direcția Rostov. Atacul sovietic s-a executat cu mase mari de tancuri, care au căutat, în trei valuri, să scoată aproape concomitent din acțiune linia de luptă a infanteriei, artileria și comandamentele, prin focul tunurilor și mitralierelor de pe tancuri, scrie istoricul Constantin Corneanu, în lucrarea ”Sub povara marilor decizii”, Editura Scripta, 2007.

”Infanteria română la Cotul Donului a stat neclintită” nota generalul Petre Dumitrescu, ”dar frontul ei subțire a fost ușor străbătut de masele de care puternice, contra cărora nu avea mijloace să lupte. Infanteria noastră a primit cu bravură admirabilă lupta neegală cu un adversar mult mai numeros, mai tare și invulnerabil. S-a jertfit, cu onoarea nepătată, pe pozițiile care îi fuseseră încredințate să le apere, fără gând de retragere”…

Contraofensiva sovietică avea să creeze două breșe în dispozitivul Armatei a 3 a române, între cele două culoare sovietice, fiind prinse cinci divizii românești, care aveau să formeze Gruparea General Lascăr (diviziile 5,6, 13, 14 și 15 infanterie), a căror rezistență a fost zdrobită la 25 noiembrie 1942.

Divizia I Blindată –comandată de general de divizie Radu Gherghe, a pierdut 50% din tehnică, rămând cu doar 20 de tancuri. Divizia 9 Infanterie a generalului Constantin Panaitiu a pierdut 66 % din personalul luptător, iar Divizia I Cavalerie, comandată de general de brigadă Constantin Brătescu, a rămas fără 50% din oameni. Doar două divizii din compunerea Armatei a 3 a române, respective diviziile 7 și 11 Infanterie și-au menținut capacitatea de luptă.

În urma ofensivei sovietice asupra frontului Armatei a 4 a române, comandate de general de corp de armată Constantin Constantinescu-Klaps, s-au constatat pierderi de personal 80% și armament automat 90% la diviziile 1,2 și 18 Infanterie. De asemenea, după atacul de la 19 noiembrie 1942, diviziile 8,4 şi 5 au rămas singurele unităţi ale Armatei a 4 a române de pe linia frontului.

Bătălia de la Stalingrad a adâncit prăpastia dintre Mareșalul Ion Antonescu și corpul de comandă, activ și de rezervă al Armatei Române.

 

FOTO 1:

sursa foto: adpres

 

FOTO 2:

sursa foto: wikipedia

 

FOTO 3:

sursa foto: alamy

 

FOTO 4:

sursa foto: flux 24

 

FOTO 5:

sursa foto: historia

 

FOTO 6:

sursa foto: geopollintelligence

 

FOTO 7:

sursa foto: geopollintelligence

 

FOTO 8:

sursa foto: wikipedia

 

FOTO 9:

sursa foto: history

 

FOTO 10:

sursa foto: alamy

 

FOTO 11:

sursa foto: historice

 

FOTO 12:

sursa foto: wikipedia

 

FOTO 13:

sursa foto: WW2

 

FOTO 14:

sursa foto: www.iwm.org.uk/

 

FOTO 15:

sursa foto: războiulpentrutrecut.wordpres

 

Citeşte şi:

Începe decapitarea Gabrielei Firea

 

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.