De ce ți-e frică, nu scapi: nuclearizarea Germaniei

-


Recentele discuții purtate în spațiul public, conform cărora în curând va veni vremea ca Germania să devină o putere nucleară, vor modifica major, într-un viitor nu foarte îndepărtat, tot ceea ce știm despre Europa, începând din 1945 încoace.

Desigur, acest vis al Berlinului ținut în mare taină încă de la reunificarea Germaniei, nu are cum să nu afecteze România. Suntem, fără doar și poate, în această parte a continentului prinși ca într-o menghină între două mari puteri, Germania și Rusia, forțe care, de-a lungul veacurilor, au reușit să se războiască, dar și să devină parteneri comerciali sau, mai rău, să negocieze teritorii ce aparțineau altor popoare.

Este evident că în fața acestui pericol al existenței între Moscova și Berlin, avem cel puțin în momentul de față sansa interesului SUA și Marii Britanii față de Europa Centrală și de Est, precum și șansa de a ne putea alia cu o țară cu un PIB de trei ori mai mare decât al nostru, dar și cu mult mai speriata decât noi: Polonia.

Având în vedere că Polonia nu poate uita că în ultimul război a fost rasă de pe suprafața pământului atât de către forțele naziste, cât și de către cele sovietice, este clar că în aceste momente la Varșovia este o neliniște teribilă. Iar dacă România ar avea diplomație, acesta ar fi momentul oportun să forțăm crearea unor relații mult mai apropiate cu acest stat. Căci la urma urmei, istoria poate fi scrisă și din punct de vedere contabil, ori România împreună cu Polonia au un PIB de 1,7 trilioane de dolari, adică aproape jumătate din cel al Rusiei.

Ideea ce reiese de aici este simplă: noi împreună cu polonezii avem resursele financiare necesare pentru a investi într-o forță militară cât aproape jumătate din cea a Rusiei, ceea ce ne-ar asigura liniștea strategică pentru a ne ocupa de dezvoltarea democrațiilor și economiilor noastre. Ca să nu mai vorbim și că interesele altor țări, la fel de speriate fie de Berlin, fie de Moscova (Letonia, Lituania, Estonia, Cehia, șamd) s-ar putea intersecta azi cu ale noastre și Poloniei și am putea forma într-un timp relativ scurt un grup de țări cu un PIB chiar mai mare decât cel al Rusiei. Totul este însă ca România să fie interesată…

Ori ea se pare că în aceste momente are cu totul alte preocupări. Să fie oare o coincidență sau doar o prostie? Este o chestiune aproape publică faptul că Ungaria se opune unei apropieri a României față de Polonia, deoarece poziția și economia noastră ar fi mai importante pentru Varșovia decât poziția și economia Ungariei, și astfel i-am diminua acesteia din urmă puterea în Grupul de la Vișegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia), Budapesta urmărind posibila integrare a României în acest grup, numai după îndelungi discuții și concesii referitoare la minoritățile naționale de pe teritoriul țării noastre.

Ori acesta este momentul pentru a dribla orice formă de mediere a Ungariei și de a bate direct la porțile Poloniei pentru o restartare a relațiilor româno-poloneze.

Revenind la chestiunea înarmării nucleare a Germaniei, cel mai probabil că aceasta se va face în doi pași. Primul pas a fost anunțat în aceste zile de un apropiat al Angelei Merkel, care a declarat că ,,ţara noastră ar trebui să fie pregătită să participe la forţa de descurajare nucleară (a Franței n.n) cu propriile sale capacităţi şi mijloace”. Cu alte cuvinte, în prima fază, Germania va încerca să facă în așa fel încât să aibă acces la forța nucleară a Franței, acest acces fiind mascat sub punerea acestei forțe sub controlul Uniunii Europene.

Evident, momentul ales de germani pentru această propunere este excelent: Marea Britanie (cealaltă forță nucleară a UE) a părăsit organizația, astfel încât Franța a rămas singura care poate da ,,credibilitate nucleară’’ viitoarei ,,armate europene’’, așadar ar fi necesar, în viziunea Berlinului, ca aceste capabilități ale Parisului să fie puse la dispoziţia Bruxelles-ului. Pe de altă parte, Franța nu este atât de naivă încât să nu intuiască ce se ascunde în spatele propunerii Germaniei, însă nu este în situația de a refuza pe termen lung propunerea nemților.

Cu mari probleme economice și epuizată de manifestații fără de sfârșit, Franța vede la rândul său în inițiativa Germaniei un fel de schimb în care, pentru ,,transferul nuclear’’, nemții ar trebui să sprijine masiv economia franceză, dar și să fie de acord cu o serie de inițiative ale Parisului de modificare radicală a Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, va fi o negociere pe termen lung, dar care se va finaliza în câțiva ani cu accesul Berlinului la arma nucleară. Cu alte cuvinte, de ce ți-e frică, nu scapi!

 

Citește și:

PSD joacă împotriva lui Trump


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.