GRU. Azi, mâine…

-


Aproape zilnic apar noi dezvăluiri privind implicarea serviciul de informații al amatei ruse (GRU) în deja celebrul atac cu gaz de luptă din Marea Britanie. După luni bune de la folosirea Noviciok-ului pentru eliminarea defectorului rus Serghei Skripal, observăm deja acapararea și conducerea acestei „afaceri” de către o structură occidentală specializată în operațiuni psihologice. Cu alte cuvinte, vorbim despre așa-zisul „război mediatic”.

Presa britanică recentă abundă de informații privind șirul de greșeli copilărești pe care GRU le-a făcut în privința eliminării fostului său agent. Discutăm aici despre mașini înmatriculate pe adresa GRU, emiterea de pașapoarte cu numere consecutive și alte trăznăi ce reprezintă în mod evident greșeli în ceea ce rușilor le place să numească „munca cu agentura”.

Rolul „acoperiților” din presa britanică în „campania Skripal”

Este cât se poate de clar că această campanie împotriva GRU este una orchestrată de serviciile de informații britanice, care au oferit cel puțin indicii jurnaliștilor englezi unde și ce să caute, motivul pentru care MI5 a rămas în umbră fiind simplu: pot demonstra întregii planete că temutele servicii de informații ale Moscovei nu sunt chiar atât de temute, ba chiar că până și niște simplii jurnaliști și bloggeri pot să le vină de hac și să le deconspire activitățile.

„Ofițerul acoperit în presă nu este o invenție a Securității lui Ceaușescu sau a KGB-ului, ci una a serviciilor britanice de informații.”

Vorbim, deci, de o campanie mediatică menită să atace singurul lucru cu care Kremlinul se mai poate lăuda: forțele sale armate și de securitate. Cu alte cuvinte, prin implicarea serviciilor de informații britanice în ajutorul presei indigene, asistăm la o operație de defăimare a prestigiului Rusiei în lume.

S-a ajuns până într-acolo încât să se afirme public că toate aceste greșeli trebuie puse pe seama lipsei de fonduri generată de sancțiunile economice impuse de occident Rusiei. Acest aspect, deși real, este lipsit de logică: crearea unui ofițer de informații este o muncă dificilă, care se întinde pe parcursul mai multor ani, nu doar în timpul recent în care Rusia pare a se îndrepta spre o criză economică.

Aceste acuzații britanice, vădit propagandistice, sunt de altfel ușor de contracarat tocmai cu ajutorul informațiilor oferite de ei: autorii atacului cu gaz chimic sunt bărbați maturi (Anatoliy Vladimirovich Chepiga și Alexander Mishkin sunt născuți în 1979), adică indivizi ce s-au format în meserie înaintea anexării Crimeei și a sancțiunilor ce au survenit odată cu această aventură rusească.

Demn de toată lauda în această poveste este însă rolul jurnaliștilor britanici ce au colaborat și continuă să colaboreze perfect cu serviciul de informații englez pentru a ataca mediatic colosul informativ rusesc. Se vede treaba că presa britanică, „privată și independentă” încă din secolul al XVIII-lea, a fost atât de privată și independentă încât a stârnit, cum era și firesc, interesul serviciilor de informații ale „Her Majesty the Queen”.

Pionierii jurnalismului englez și, de altfel, ai jurnalismului mondial, au învățat rapid că este în interesul Imperiului Britanic ca uneori să tacă, iar altădată, dimpotrivă, să vorbească mult, această învățătură fiind transmisă de secole din generație în generație, în cel mai pur spirit britanic.

Fără îndoială că societatea civilă românească va fi oripilată, dar adevărul gol-goluț este că ofițerul acoperit în presă nu este o invenție a Securității lui Ceaușescu sau a KGB-ului, ci una a serviciilor britanice de informații. Cine are urechi de auzit să audă!

GRU – o „pădure și cu uscături” ca oricare alta?

Revenind la GRU, cel mai probabil că greșelile făcute de acesta nu se pot încadra strict în tiparul proverbului „orice pădure are uscături”, ci vin pe fondul unei încrederi în sine mult prea mari. Majoritatea conflictelor în care a fost implicat GRU în epoca Putin, adică din anul 2001 încoace, au fost în general câștigate fără drept de apel de serviciul de informații al armatei ruse.

În palmaresul relativ recent al GRU se pot nominaliza toate activitățile de culegere de informații care au dus la câștigarea celui de-al doilea război din Cecenia, războiului cu Georgia, precum și la acapararea Crimeii – ca să enumerăm doar cele mai mediatizate conflicte în care a fost implicat GRU, numărul acestora fiind mult mai mare.

Desigur, pe lângă obținerea de informații, GRU a fost implicat direct, cu același succes și în acțiuni militare în războaiele amintite și în multe altele, serviciul de informații militar al Rusiei având în subordine directă subunități și unități independente, precum și mari unități de operațiuni speciale cunoscute publicului îndeosebi sub denumitea de ,,trupe Spetsnaz”.

Fără îndoială că în urma recentelor eșecuri ale GRU, președintele Rusiei, Vladimir Putin, va lua măsurile necesare, cel mai probabil acestea rezumându-se la schimbarea unor șefi din eșalonul doi și trei al GRU, actualul șef al serviciului, generalul Igor Korobov fiind menținut (deocamdată) în funcție tocmai pentru a nu da apă la moară presei occidentale. Influența lui Korobov la Kremlin va scădea însă dramatic (fapt aproape letal pentru un rus cu o asemenea funcție), acesta, care deține funcția de șef al GRU abia din 2016, încercând evident să-și ia revanșa și să se reaşeze în cercul oamenilor de încredere ai lui Putin. Cu alte cuvinte, acesta va forța în următoarea perioadă rezidenții GRU pentru a se implica (de această dată profesionist) în acțiuni a căror importanță și succes să-i redobândească statutul. Iar această prognoză poate reprezenta pentru Occident (și România) fie o teamă în plus, fie o oportunitate – funcție de inteligența celor din „intelligence”.

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.