Hai să îl calomniem pe Ioan Aurel Pop

-


Ideea acestui articol nu are sens pentru oricine poate pune mâna pe un calculator și caută pe You Tube orice sursă video ce conține cuvintele ,,Ioan Aurel Pop’’.

Peste orice videoclip ar da o astfel de persoană, nu ar putea să nu observe monumentul de modestie și totodată delicatețe sufletească întrupat în proaspătul președinte ales al Academiei Române.

Despre erudiția acestuia, evident, nici nu mai trebuie să vorbim, domnul Pop fiind unul dintre cei mai mari istorici în viață ai României și, totodată, cu siguranță, cel mai bun specialist în perioada medievală pe care îl avem. Iar depre modul cum consideră dumnealui a preda, este și mai puțin de discutat: academicianul Ioan Aurel Pop a fost ales acum câțiva ani într-un top al celor mai buni 14 dascăli ai lumii.

Nu-i, deci, de ici de colo ca, tocmai în anul nostru centenar, să avem în fruntea celei mai prestigioase insituții intelectuale din România un istoric de un asemenea calibru, ba încă unul și tânăr pentru un președinte de Academie: domnul Pop are 63 de ani.

Ei bine, n-am apucat să ne bucurăm de toate aceste lucuri că asupra noastră au și năvălit google-iștii. Cum ce sunt aceștia? Acei jurnaliști care tot ce știu să facă este să caute o informație de scandal pe internet și, fără să o treacă prin filtrul rațiunii, să o rescrie degrabă sub o altă formă. Pentru un alt click.

Aceștia îl acuză pe domnul Pop că a semnat scrisoarea deschisă prin care 45 de rectori și-au afirmat sprijinul pentru nominalizarea lui Valentin Popa ca ministru al Educației. Ioan-Aurel Pop a declarat, însă, că semnătura sa e un fals. Bine, dar de ce a așteptat domnul Pop ca societatea civilă să critice scrisoarea și abia apoi să vină și să spună asta – au comentat google-iștii. Raspunsul este simplu: pentru că acest scandal s-a desfășurat de pe o zi pe alta, domnul Pop venind cu clarificarea poziției sale în 24 de ore. Chiar este așa de mult să îi acordăm un asemenea timp de reacție unui om extrem de ocupat, proaspătul președinte al Academiei fiind atunci și rectorul celei mai mari universități din România – Universitatea  Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca?

Tot acești indivizi îl mai acuză pe domnul Ioan Aurel Pop că l-a apărat pe Ponta în chestiunea doctoratului său plagiat. Domnul Pop însă nu s-a pronunțat că acel doctorat nu este plagiat, ci a emis atunci doar o recomandare de bun simț și anume că doctoratul lui Ponta, fiind din domeniul juridic, automat, această lucrare trebuie analizată într-o comisie de specialitate formată și din juriști, la vremea respectivă niciunul din membrii Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare neavând această pregătire. Desigur însă că acest amănunt nu a mai contat: important este ca întotdeauna noi, românii, să ne calomniem valorile. Așa cum nu contează nici că domnul Pop a publicat peste 70 de cărți și câteva sute de studii de specialitate, că a predat la mai multe universități din Occident și că a terminat ca șef de promoție liceul și facultatea. Acestea sunt mizilicuri.

Pentru toate aceste măgării făcute de confrații mei în ale scrisului, postez și eu aici câteva fragmente din gândurile proaspătului nostru președinte al Academiei Române:

„Educația este, pentru majoritatea decidenților politici, o anexă supărătoare și o apăsare la buget. Decidenții politici la noi nu sunt oameni de stat! Ei se gândesc la sine și la momentul actual, la clipa de față, la realegerea lor și la plasarea în locuri călduțe, nu la generațiile care vor veni, nu la binele general, nu la prosperitatea acestei țări. […] Românii nu se pot integra bine în Europa nu fiindcă nu ar fi destul de europeni, ci pentru că nu știu să mai fie români, pentru că nu mai vin cu modelul lor de civilizație, pentru că imită și ascultă, mereu supuși, de alții. Europa este formată din identități naționale, iar popoarele importante din Europa (cele care sunt luate în seamă și respectate) au identități puternice, bine afirmate și cunoscute de toți. […] Ne mișcăm prin lume cu laptopurile și tabletele noastre, vânăm pokemoni, dar nu mai știm pe ce lume trăim, nici dacă Shakespeare a fost muzician ori dacă Beethoven a fost dramaturg.”

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.