Intermezzo spre un nou conflict: Iran

-


Criza petrolului din 1973 (numită și prima criză petrolieră), când Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), pentru a pedepsi SUA din cauza implicării sale în războiul arabo-israelian din același an, a proclamat embargo asupra livrărilor de petrol, a reprezentat un avantaj strategic pentru Uniunea Sovietică. Ba chiar o binecuvântare: lipsa petrolului îl făcea scump, iar pe abundența sa din Siberia se puteau lua acum și mai mulți bani. Foarte mulți bani.

Acest lucru însă s-a dovedit în timp un adevărat blestem pentru ruși. Pentru că mai bine de un deceniu, petrodolarii au permis Kremlinului nu doar să-și acopere slăbiciunea unei economii care își dădea duhul și ar fi meritat reformată, ci și să continue politica de expansiune în diverse puncte de pe glob: Egipt, Siria, Etiopia, Angola, Mozambic, etc.

Cea de-a doua criză a petrolului din 1978, generată de întoarcerea în Iran a ayatollahului Khomeini, a reprezentat o nouă gură de oxigen pentru economia URSS, miliardele de dolari câștigate din exportul de resurse energetice convingandu-i pe liderii de la Moscova că se pot încumeta în noi operațiuni de amploare la nivel global. Așa a fost cazul invaziei Afganistanului din 1979 care a demonstat însă că până la urmă, cel puțin din punct de vedere militar, sovieticii aveau slăbiciuni pe care nu le mai puteau ascunde nici măcar cu grămezi de bani. URSS rămăsese din punct de vedere tehnologic mult în urma SUA, ea nefiind capabilă să integreze noile tehnologii apărute nici măcar în domeniul militar, adică în zona în care se presupunea că Moscova urmărește un standard înalt de calitate. Acest fapt s-a observant cu ușurință în războiul din Liban din anul 1982, în care forțele aeriene ale Israelului, dotate cu aparate de zbor americane, au doborât peste 80 de aeronave de producție sovietică  MiG, fără să înregistreze de partea lor nici o înfrângere. Decalajul tehnologic din punct de vedere hardware, dar mai ales software, dintre sistemele de armament americane și cele rusești este prezent și astăzi în majoritatea produselor militare create de ruși, în ciuda propagandei de la Kremlin!

Izbucnirea războiului dintre Irak și Iran din 1980 (și care a durat până în 1988) și modul ,,american’’ de rezolvare al lui a reprezentat însă începutul sfârșitului pentru URSS. Despre ce a fost vorba? Arabia Saudită a fost sfătuită de către partenerul său strategic, SUA, să-și mărească brusc producția de petrol și să-și seteze rafinăriile să lucreze la capacitate maximă. Simplu și eficient: prețul petrolului a scăzut instant, iar iranienii, pierzând principala lor sursă de valută, au fost ,,convinși’’ să facă pace cu Saddam Hussein. Scăderea de atunci a prețului petrolului a avut însă pentru URSS efecte mult mai dramatice. Visteria Kremlinului a sărăcit brusc, iar Moscova s-a văzut prinsă într-un carusel al sărăciei de unde nici măcar Glasnostul și Perestroika lui Gorbaciov n-au mai putut s-o scoată. A scos-o ceva mai târziu (9 August 1999) Putin. Nu de unul singur, a fost ,,ajutat’’ de revenirea înceată, dar sigură, a prețului petrolului odată cu anul 1999. Ce-i drept, Putin a fost omul potrivit la locul potrivit: puțini sunt cei care știu că președintele Rusiei este încă din 1997 doctor în științe economice al Universității Miniere din Sankt Petersburg, lucrarea sa de doctorat având ca temă – ce coincidență!- rolul energiei pentru restabilirea poziției Rusiei în lume.

Astăzi însă Rusia a rămas într-o zonă de subdezvoltare ce se bazează pe exportul de materii prime și rămâne dependentă de prețul acestora, fiind vulnerabilă la toate evoluțiile ce se petrec în restul lumii și care au legătură cu resursele energetice. Ca ultim exemplu, a se vedea scăderea dramatică a PIB-ului Rusiei după prăbușirea prețului petrolului din 2013 (în 2016 PIB-ul scăzuse de la 16.000 dolari la 8.748 dolari/cap de locuitor!).

Din acest motiv, Rusia și serviciile sale de informații sunt prezente oriunde pe glob unde se pot lua decizii ce pot perturba prețul petrolului și al gazelor naturale. Moscova este interesată ca prețul acestor materii să fie unul bun: nici prea scăzut, dar nici prea ridicat (o creștere prea mare a acestora impulsionează țările în a mări investițiile pentru dezvoltarea unor metode alternative de energie).

Desigur, de nenumărate ori, acolo unde rușii acționează pentru a modifica piața energetică în favoarea lor, apare și replica SUA și a aliaților ei.

Un caz recent de ,,luptă subterană’’ între cele două puteri pare-se a se fi întâmplat tocmai în Parlamentul României cu ocazia promulgării, modificării, apoi a propunerilor pentru ,,modificarea modificării’’ așa-zisei legi offshore, care privește exploatarea zăcămintelor de gaz din Marea Neagră – o chestiune importantă atât pentru SUA, cât și pentru Rusia.

Virulența atacului la această lege – ce arată că Rusia își permite acțiuni majore de influențare chiar și într-o țară membră NATO de 14 ani – indică  faptul că, pentru Moscova, securitatea energetică reprezintă o line roșie peste care Occidentul nu va putea trece decât cu prețul unui conflict.

Desigur, datele de mai sus arată și care este rolul prieteniei dintre SUA și Arabia Saudită și, mai ales, ce se ascunde în  spatele reintroducerii în aceste zile a primului set de sancțiuni generale (importuri de autoturisme şi avioane, exporturi de fistic și carpete iraniene șamd) ale SUA împotriva Iranului, urmând ca, pe 4 noiembrie 2018, să fie introduse și sancțiuni ce privesc ceea ce este mai important: exportul şi importul de petrol şi gaze naturale.

Vom asista în următoarele luni la momente decisive pentru istoria contemporană. Afacerea iraniană este, în acest moment, cel mai exploziv mix de probleme politice, economice, sociale și religioase, o chestiune ce poate produce o explozie care ar putea avea consecințe la nivel global, printre altele Iranul controlând și strâmtoarea Ormuz care este tranzitată de 30%-40% din tot petrolul lumii. Având în vedere aceste cifre și importanța lor pentru securitatea energetică a întregii lumi, Rusia este cu siguranță implicată în acestă ,,afacere’’. Întrebarea este: cât de mult?

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.