Interviu cu purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice: „Trebuie să-l vedem pe Dumnezeu și în cei care îmbracă haina aroganței instituționale”

-


Societatea românească mustește de corupție, potrivit lui Francisc Doboș, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. Într-un interviu pentru Jurnalistii.ro, Francisc Doboș a subliniat că din cauza corupției s-a ajuns la construirea Cathedral Plaza, o clădire ridicată ilegal care menține un conflict deschis între Arhiepiscopia Romano-Catolică și primăria Capitalei, deoarece, în ciuda unei hotărâri judecătorești, refuză demolarea acesteia. Francisc Doboș a comentat și subiectul unei eventuale vizite a Papei în România, anul viitor, explicând de ce acest lucru, cel mai probabil, nu se va petrece. „Din considerentul unei prudențe spirituale, al unei griji față de toți catolicii din România, Papa va veni mai degrabă în 2019”, a precizat Doboș. Despre necesitatea unei Catedrale a Mântuirii Neamului, despre modul în care biserica poate contribui la lupta anticorupție, precum și despre taina postului Crăciunului, puteți citi în interviul de mai jos.

Jurnalistii.ro: În luna mai, primarul general Gabriela Firea v-a acuzat de conduită inadecvată poziției de prelat și de reprezentant oficial al Bisericii Catolice, cerând demisia dumneavoastră în scandalul Cathedral Plaza. De câteva luni pare liniște. S-a ajuns la un acord?

Francisc Doboș: Îmi aduc aminte de episodul din Sfânta Scriptură când Isus Cristos a avut o conduită „neadecvată”. I-a alungat din templu pe cei care schimbau bani și le-a zis: Nu faceți din casa tatălui meu o casă de negustorie. Iar templul nu este doar Biserica înțeleasă ca o construcție de cărămidă sau orice altfel de material. Templul este Biserica înțeleasă ca noi, cei care ne adunăm în jurul lui Dumnezeu, dar templul lui Dumnezeu este și creația și societatea. Și Mântuitorul a avut o atitudine „neadecvată”. Dar dincolo și de atitudinea mea „neadecvată”, rămân problemele de fond. Rămâne nedreptatea legată de corupție. Rămân legile care nu sunt respectate. Și aici Sfânta Scriptură vorbește de asuprirea orfanului și a văduvei. Acestea sunt categoriile supuse nedreptății. Astăzi este vorba de a călca peste dreptul celui mai slab care nu are parte de lobby puternic, care nu are parte de susținerea grupurilor de influență, ci doar de dreptatea care vine de la Dumnezeu.

Nu s-a schimbat nimic de atunci, revenind la întrebare. Nu s-a schimbat nimic pentru că, așa cum autoritățile locale au contribuit din plin la edificarea unei ilegalități cât un zgârie-nor, așa contribuie acum la păstrarea acestei ilegalități. Și-mi închipui că, din 2006 și până astăzi, la această ilegalitate și-au dat concursul toate autoritățile competente în eliberarea unei autorizații. Și nu au fost eliberate avizele și autorizația ilegală pe ochi frumoși. Nu avem dovezi clare, dar trăim într-o țară care mustește de corupție. Corupția este peste tot. Și corupția nu există doar la nivelul autorităților publice.

Corupția este și în inima omului. Corupția este în inima mea și poate fi în inima oricui. De aceea Biserica ne cheamă la convertire. De Crăciun, Isus se întrupează ca să mântuiască ceea ce este corupt în noi.

De aceea leg toate aceste aspecte concrete de o corupție endemică, de o corupție foarte concretă la nivel de autorități publice cu acea corupție care este spirituală, care se află în fiecare dintre noi și care ne duce, dacă ne lăsăm ispitiți de cel rău, pe fiecare dintre noi, autoritate publică sau autoritate spirituală, la corupție și păcat.

Primarul general vorbea în luna mai despre un referendum prin care bucureștenii să fie întrebați dacă sunt de acord cu demolarea clădirii, care ar costa în jur de 70 de milioane de euro. Care este sensul dacă există o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens?

După ce autoritățile, care ar trebui să aplice legea și să conserve patrimoniul, au dat drumul unui astfel de proiect ilegal, acum bat în retragere și spun că ar costa prea mult. Este numai un mod de a se eschiva. Evident că nu ar trebui să plătească bucureștenii, ci doar cei care au făcut ilegalități. Dezasamblarea turnului ilegal să se facă din fondurile celui care a investit mizând pe ocolirea legii. Bucureștenii nu ar trebui să achite nici măcar un cent. Iar autoritatea publică să recupereze și să dovedească toată această corupție. Dar va avea cineva curaj? Nu va avea nimeni curaj. Scopul primar al Bisericii Catolice nu este acela de a lupta împotriva corupției ci de a vesti Evanghelia, de a-l proclama pe cel incoruptibil, pe Cristos. Corupția este, așa cum spunea Apostolul Paul, ca un spin în carnea noastră. Noi avem datoria de a vesti împărăția lui Dumnezeu chiar prin această încercare, adică printr-o nedreptate, o ilegalitate, pe care trebuie să o demascăm. Fie că este vorba de cazul de față, fie că este vorba de alte nedreptăți care se reflectă în spațiul public. Deocamdată nu se întâmplă nimic pentru că grupurile de influență au acces la autoritățile care se fac că lucrează pentru binele cetățenilor, dar în fond cooperează pentru a menține proiecte ilegale care, pentru ei sau pentru alții, aduc capital unor privați, dar nu aduc dreptate pentru cetățeni.

Investitorii doresc învierea acestui proiect mort, dar Învierea o poate face numai Dumnezeu. Iar noi ne dorim ca, în acest caz, nedreptatea și ilegalitatea să nu continue. Nu știm ce urmează, așa cum nu știm cât de endemică este corupția, dar vom vedea.

Noi așteptăm să vină dreptatea de pe pământ pentru că noi ne încredem în Justiție. Dar atunci când nu vine de la Justiție, are grijă Dumnezeu. Întotdeauna Dumnezeu este de partea celor nedreptățiți.

În cartea Papei Francisc, Corupție și Păcat, am identificat un citat care mi-a mers la inimă și pe care aș dori să vi-l spun, pentru că Suveranul Pontif spune că omului corupt orice critică îi cade prost.

„Omul corupt are față de “n-am fost eu ăla“ – față de icoană, cum spunea bunica mea. Ar merita un doctorat honoris causa în cosmetică socială. Și ce-i mai rău e că în cele din urmă chiar ajunge să creadă ce spune! (..) .O atitudine specifică a omului corupt atunci când este confruntat cu profeția, este un așa-numit complex de inchestionabilitate”. Orice critică îi cade prost, denigrează persoana sau instituția care i-a adresat-o, caută să desființeze întreaga autoritate morală, care l-ar pune sub semnul întrebării, recurge la sofisme și la piruete nominalist-ideologice ca să se justifice, îi vorbește de rău pe ceilalți și-i îngroapă sub insulte pe aceia care gândesc altfel decât el. Omul corup tinde să se persecute în mod inconștient, și atât de mare este iritarea produsă de ceastă autopersecuție, încât o proiectează supra celorlalți și, din autopersecutat, se transformă în persecutor. Sfântul Luca ne arată furia pe care o resimt astfel de oameni față cu adevărul profetic al lui Isus: “dar ei s-au umplut de furie și se sfătuiau ce ar putea să-i facă lui Isus”. Persecută impunând un regim de teroare tuturor celor care îi contrazic și se răzbună ecluzându-i de la viața socială. Omul corupt se teme de lumină pentru că sufletul său a căpătat trăsături de râmă: trăiește în întuneric, sub pământ. În Evanghelii, omul corupt se joacă cu adevărul, întinzându-i capcane lui Isus, țesând intrigi ca să-l dea la o parte, mituindu-i pe cei care l-ar putea trăda sau pe funcționarii momentului respectiv. Sfântul Ioan îi cuprinde pe toți cu o singură frază: “Lumina luminează în întuneric, și întunericul nu a cuprins-o”.

Va veni Papa Francisc în România în 2018?

Sfântul Părinte va veni în România, dar nu e atât de sigur că va veni în 2018. Papa Francisc este Papa tuturor creștinilor catolici de pe mapamond. Pentru noi, 2018 înseamnă Centenarul Marii Uniri, deci pentru toți românii. În România, trăiesc catolici de etnie maghiară, iar pentru ei Centenarul nu reprezintă un moment de celebrare. Pentru ca această vizită să nu fie interpretată în cheie politică, nu cred că Papa Francisc va veni în România în 2018. Deci din considerentul unei prudențe spirituale, al unei griji față de toți catolicii din România papa va veni mai degrabă în 2019.

Construirea Catedralei Mântuirii Neamului este intens criticată de o parte dintre români. Dumneavoastră cum vedeți o astfel de construcție?

Fiecare dintre confesiunile creștine are nevoie de un spațiu sacru, reprezentativ. Și mă gândesc la necesitatea Bisericii Ortodoxe de a avea un spațiu reprezentativ precum o catedrală. Eu nu mă leg de proiect ca atare, numindu-l bun sau rău. BOR are nevoie de un spațiu sacru reprezentativ. Mai apoi vor fi tot cei din BOR care îl vor prețui și-l vor face reprezentativ prin participare activă. Dacă o catedrală nu devine un spațiu plin de har și de oameni credincioși, nu-și găsește justificarea. Dar tocmai de aceea Biserica Ortodoxă, ținând cont și de catedrala patriarhală pe care toți o cunoaștem și știind cât este de mică, are nevoie de un spațiu și pentru celebrări mai solemne. Biserica Catolică și Înaltpreasfințitul Ioan Robu au susținut întotdeauna acest lucru. Alte discuții pe marginea acestui subiect noi nu facem. Susținem această dorință a Bisericii Ortodoxe de a avea propria catedrală.

Îmi aduc aminte că monseniorul Ioan Robu a fost prima față bisericească care a venit la Colectiv, după tragedie, însă discursul său mi-a atras atenția. A spus, printre altele, “că nu am lucrat îndeajuns în acești 25 de ani, noi, Bisericile, la modul nostru de a gândi, de a acționa, pentru că noi înghițim foarte ușor corupția, minciuna, șmecheria și toate acestea ni se par nimic”. Biserica, în speță cea Catolică, cum se poate implica în lupta anticorupție astfel încât să nu se mai ajungă la tragedii precum cea de la Colectiv?

Biserica nu are DNA, nu are instrumente prin care să aplice legea și să ajute la îndepărtarea corupției așa cum o face statul, justiția pământească. Dar Biserica se cuvine să ajungă la inima și la conștiința omului, pentru că aceasta este menirea ei. Dacă ducem lipsă de ceva, este lipsa de o conștiință morală în spațiul public. Dacă în spațiul privat, datorită conștiinței morale, ne este rușine de noi atunci când greșim, în spațiul public putem mima fața de nevinovat atunci când devenim corupți. Biserica nu este chemată doar să denunțe corupția. Este o primă fază, dar nu este cea mai importantă. Strigăm nedreptatea, dar noi suntem chemați să șoptim Viața la urechea și la inima fiecărui om pentru ca omul să-l întâlnească pe Dumnezeu. Pe un Dumnezeu care iubește. Nedreptatea este în afara harului și în afara raiului. Ne dorim ca orașele în care trăim să fie locuri pașnice, locuri de conviețuire pentru cei care cred în Dumneze, dar chiar și pentru cei care îl refuză pe Dumnezeu.

Pentru toți, țara noastră ar trebui să fie un loc în care să domnească legea, statul de drept, pentru că suntem într-un stat laic, dar nu laicist. Biserica, înainte de a predica propriilor credincioși, trebuie să vadă corupția aceea proprie care se ascunde în inima fiecăruia dintre noi, cleric sau laic. Suntem ademeniți să ne conformăm și să ne facem că nu vedem. Această ispită nu este doar pentru oamenii politici.

Cuvântul lui Dumnezeu ne trezește de fiecare dată. Să nu dormim, ci să veghem. Nu doar să strigăm nedreptate, ci să facem dreptatea în casele noastre înainte de a o face la nivel social.

Dumnezeu este prezent în conștiință și chiar și cei care nu cred sunt vizitați de Dumnezeu, mai ales atunci când greșesc. Ei sunt vizitați de Dumnezeu prin remușcările de conștiință, care devin anesteziate din cauza obișnuinței de a greși, de a fi corupți. Din cauza răului și a celui rău, adică  a diavolului, care ne ațâță și ne învrăjbește unii împotriva altora, dacă nu susținem vocea interioară și cu o respirație spirituală, liturgică, ne putem doar păcăli că îl avem pe Dumnezeu.

Dumnezeu nu poate rămâne în om dacă omul nu este hrănit duhovnicește și sufletul nostru nu este antrenat pentru o luptă spirituală împotriva propriilor slăbiciuni.

Dumnezeu nu intră cu forța, dar se propune sufletului fiecăruia dintre noi atâta timp cât îi dăm și ocazii: orice ușă interioară, orice ureche spirituală, când deschidem ochii și îl vedem în oamenii simpli, în oamenii săraci.

Trebuie să-l vedem pe Dumnezeu și în cei care îmbracă haina aroganței instituționale. În fond și acele persoane sunt sărace și au nevoie să fie îmbogățite de prezența divină.

Noi nu ne suntem suficienți nouă înșine și chiar prin binele pe care îl facem nu suntem mântuitorii omenirii. Noi putem contribui la înfrumusețarea condiției noastre, dar nu la mântuirea noastră. Acesta este doar atributul lui Dumnezeu.

Suntem în Postul Crăciunului, însă mulți dintre noi nu reușim să postim nici măcar vinerea, de exemplu. Care este taina acestui post? De ce ar trebui să postim?

Să postim de noi înșine, de protagonism. Mă regăsesc în cuvintele prietenului și părintelui Constantin Necula: Dacă nu reușim să postim de la mâncare, măcar să nu ne mâncăm între noi. Postul nu este doar la negativ, adică ce nu ar trebui să facem.

Postul nu se ține doar ca să ne contorsionăm spiritual, ci ca să ne purificăm privirea lăuntrică, pentru a putea vedea chipul lui Dumnezeu în oameni, să nu fim buni doar de Crăciun, și să ne purificăm auzul pentru a asculta glasul lui Dumnezeu din om.

Dacă postul nu ne aduce aici, este inutil să ne abținem să tot mâncăm pentru că atunci devine doar o cură. Un post în care ne abținem să punem anumite alimente în gură dar care nu ne face să fim atenți la cuvintele care ne ies pe gură, la ce ascultăm, la ce privim, de cine ne lăsăm manipulați, acesta ar fi un post inutil, pentru că nu ne apropie de Dumnezeu și nici de oameni. Perioada de dinainte de Crăciun noi o numim Advent, adică perioada de așteptare a venirii Mântuitorului. Postim ca să nu îl pierdem pe El din vedere.

Pentru Biserica Catolică accentul se pune mai mult pe rugăciune și veghere, pe o apropiere mai mare de sacramentele Bisericii, pentru a conștientiza din punctul de vedere al ritmului interior ceea ce ni se pregătește. Întruparea lui Cristos nu este doar o celebrare anuală pentru Crăciunul din calendar. Această întrupare a lui Dumnezeu se cuvine să fie constantă în viața noastră.

Urmărește Jurnaliștii.ro și pe Facebook pentru a fi la curent cu cele mai noi și mai importante știri ale zilei!

Mai puteți citi și:

Interviu cu purtătorul de cuvânt al Patriarhiei: „Nu din cauza construirii Catedralei Mântuirii Neamului nu se construiesc spitale, școli și autostrăzi”


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *