Învățătoarea Florentina Golea: Avem oare dreptul să fim demotivaţi? INTERVIU

-


Florentina Golea este una dintre cele mai bune învățătoare din Tecuci care a devenit cunoscută la nivel național în urmă cu câteva luni după ce a anunțat pe Facebook că intră în greva foamei până când se va da o lege care să-i apere pe profesori de părinții care-i umilesc fără motiv. Am conctacta-o pe doamna învățătoare pentru a le oferi câteva sfaturi părinților ai căror copii vor intra în acest an la școală și care au zeci de întrebări combinate cu emoții privind acest nou început. De asemenea, Florentina Golea a explicat și de ce majoritatea dascălilor sunt demotivați, într-un sistem de Educație pe care zeci de miniștri s-au tot chinuit să-l reformeze în ultimii 30 de ani.

  • Nu copilul trebuie să fie compatibil cu învățătorul, ci acesta din urmă trebuie să se raporteze la fiecare copil în parte.
  • Cheia reușitei unui elev e o bună adaptare la mediul școlar, unde se stabilesc relații care să-i dezvolte încrederea în sine
  • Poate că avem dreptul să fim demotivaţi, dar cu certitudine nu avem dreptul să ne permitem să fim şi să acţionăm ca atare.
  • Bullyingul vrem, nu vrem e prezent în instituțiile sistemului de învățământ.

Jurnalistii.ro: Cea mai mare emoție a unui părinte la început de școală este cea legată de învățător. Cum își poate da seama un părinte dacă al său copil este compatibil cu acel dascăl?

Florentina Golea: Părea mea, că nu copilul trebuie să fie compatibil cu învățătorul, ci acesta din urmă trebuie să se raporteze la fiecare copil în parte, trebuie să se adapteze nevoilor lui, aspirațiilor sale, să empatizeze cu el, să-l facă să se simtă confortabil în colectivul de elevi și să-i stimuleze dorința de-a descoperi lumea.

Părinții își doresc pentru copilul lor ca acesta să se adapteze vieții de școlar, să se integreze în colectivul clasei și să facă față cu succes achizițiilor intelectuale, să dezvolte relații armonioase cu dascălul și colegii săi, astfel încât să devină un adult capabil să se integreze într-o societate plină de provocări.

 

Ca părinte, dar și ca educator, eu nu cred într-o școală în care dascălul e turuitor și punitiv. Dascălul trebuie să-și câștige meritat respectul, aprecierea și e capabil să stimuleze interesul copiilor pentru învățare, îi educă în spiritul toleranței, empatiei, cooperării și colaborării.

Nu cred în dascălii cocoțați și înțepeniți în virtuți, ci în aceea care coboară la ludic, la joc și învățare, care diversifică strategiile, alege cele mai variate metode și procedee pentru atingerea obiectivelor propuse, care își iubește elevii și-i face să iubească școala și s-o perceapă ca locul experiențelor unice, care le îmbogățește universul cunoașterii și le formează competențe.

Ce contează cel mai mult pentru reușita academică a unui copil?

Cheia reușitei unui elev e o bună adaptare la mediul școlar, unde se stabilesc relații care să-i dezvolte încrederea în sine, unde participă cu drag la activități școlare menite să-l pună în situații de învățare.

Dascălul are sarcina de-a adapta conținuturile de învățare, de-aș diversifica strategiile didactice, de-a alterna învățarea outdoor cu indoor, astfel încât să se plieze pe nevoile clasei sale. Stimulează talentele native ale elevilor și-i pune în situații de învățare ca participanți activi, respectând principiile didactice și autoperfecționându-se mereu. De asemenea, creează un mediu propice dezvoltării relațiilor armonioase a colectivului pe care-l coordonează, e corect în notare și insuflă elevilor plăcerea de-a fi proprii lor formatori.

Pentru o reușită sigură, copilul e un participant activ și interesat atât la activitățile școlare, cât și la activitățile extrașcolare, realizate special pentru a crea experiențe pe care se pot construi acte didactice deosebite, interesante, inovatoare.

Pentru succesul elevului, sunt importante achizițiile intelectuale, priceperile și deprinderile formate, dar și educarea/dezvoltarea atitudinilor pozitive, fața de școală, de activitățile de învățare, de descoperire, investigație, dezvoltare personală.

De ce au ajuns dascălii atât de demotivați?

Într-o societate în continuă schimbare, dominată de o instabilitate economică, cu drastice măsuri de revitalizare fiscală ce au necesitat tăieri salariale, reduceri de personal şi suspendarea unor premieri, dascălul, ca orice cetăţean român, are sau mai bine zis îşi permite să fie ,,un lucrător demotivat”?

Avem oare dreptul să fim demotivaţi? Avem dreptul să lăsăm renumeraţia sau alte motive personale să afecteze calitatea activităţii instructiv educative?

Nu. Noi nu ne permitem să fim nişte ,,lucrători demotivaţi”! Noi ,,lucrăm”, cu cea mai preţioasă, cea mai sensibilă, cea mai inocentă ,,materie primă”: copilul, omul în devenire.

 

Dacă în alte domenii se permit rebuturi, pentru că acestea sunt refolosite, în învăţământ nu ne permitem să avem aşa ceva, pentru că acestea înseamnă lipsă de performanţe, incultură şi implicit degradare socială.

Nu ne permitem să fim demotivaţi pentru că „la facerea noastră” Dumnezeu a pus: lumină, foarte multă lumină, pentru ca flacăra să nu se stingă niciodată; înţelepciune pentru a putea face veşnic daruri de cuvinte, de fapte; puteri îngereşti de a fi modelatori şi ocrotitori ai sufletelor copiilor .

Avem dreptul să fim nemotivaţi? Dacă spunem da, atunci trebuie să ne asumăm și efectele unei educații precare.

Poate că avem dreptul să fim nemotivaţi, dar oare ne permitem să fim?
Dascălul poate fi demotivat de schimbările la care trebuie să facă față, la birocrația ce-i cronofagă și de multe ori inutilă, e nemulțumit de lipsa materialelor didactice, a manualelor, a dotărilor școlilor, care ar putea duce învățământul românesc pe o treaptă superioară din punct de vedere valoric.

Oricâte piedici ar întâmpina, oricât de multe motive să fie demotivat, dascălul nu-și poate permite să fie, pentru că el lasă în urma muncii sale urme.

Urme adânci şi profunde, ce pot clădi o lume nouă aşa cum ne-o dorim. Lasă în urmă arhitecţi talentaţi, medici ce vindecă, brutari ce hrănesc, constructori, şoferi, vânzători, zidari…. lăsă oameni. Lăsă în urmă o lume adevărată, o lume din oameni capabili să aleagă, să discearnă, să trieze binele de rău.

În fiecare lucru făurit de ei, e o frântura dintr-un dascăl, un deschizător de drumuri, ce căpătă o parte de nemurire prin oamenii pe care-i formează, îi modelează, le cultivă adevăratele valori umane.

De aceea spun: poate că avem dreptul să fim demotivaţi, dar cu certitudine nu avem dreptul să ne permitem să fim şi să acţionăm ca atare.

Generaţiile următoare nu vor accepta scuze în faţa motivaţiilor intrinseci, motivelor primare, nevoilor zilnice. Vor acuza că am ucis un Eminescu, un Arghezi, un Brâncuşi, un Enescu, o Comăneci.

Dascălii trebuie să găsească resurse, să se reinventeze pentru a dărui lumina minţii şi forma tăria caracterului celor pe care are onoarea să le fie călăuzitori.

Pentru bullyingul din scoli. dvs. ce măsuri luați?

Bullyingul vrem, nu vrem e prezent în instituțiile sistemului de învățământ. Pentru a-l preîntâmpina în colectivul de elevi pe care-l coordonez, insist pe activități menite să dezvolte relații armonioase între elevi ( ne oferim o îmbrățișare zilnic, ne susținem reciproc, ne facem diverse urări, organizam zile de naștere, momentul recunoștinței) etc.

Dezvolt prin activitățile interprinse cooperarea, sprijinul reciproc, utilizez des lucru pe grupe și în perechi, susțin competiția nu concurența.

Pentru combaterea fenomenelor de bullying și cyberbullying am organizat lecții de educație juridică, unde am avut invitat pe dl judecător Vîlcu Dan, de la Judecătoria Tecuci, activități cu Poliția Tecuci, am realizat activități în proiectul Ora de Net inițiat de Organizația Salvați Copiii, Educație Parentală, Stop bullyingului! în tabară de formare Didactic Art II.

Am organizat atât la nivelul clasei, cât și al școlii multe acțiuni și activități pentru a dezbate bullyingul și cyberbullying de la informare despre aceste fenomene ce au luat amploare, la urmări, consecințe, victime și mai ales combaterea acestora, găsirea celor mai eficiente soluții de stopare a lor.

Citește și:

De ce țipă dascălul? Câteva explicații de la o învățătoare preocupată de soarta elevilor

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.