Învățătoarea Florentina Golea, despre dascălul-copil sau cum să fii profesor prin teatru educațional

-


Despre învățământ și calitatea lui în România se vorbește mult, iar concluziile nu sunt îmbucurătoare. Însă, există cadre didactice care au decis să iasă din rând și să schimbe lucrurile  în micro-universul pe care îl îndrumă. Înfricoșătoarea „programă” poate fi îmblânzită prin pasiune, dragoste pentru copii și, foarte important, prin joc. Dar aceasta este, până la urmă, o alegere personală care presupune mult efort. Florentina Golea, învățătoare la Școala Dimitrie Sturdza din Tecuci, a făcut această alegere pentru că, spune domnia sa, „Copilăria înseamnă în special joc, limbajul copilăriei e joaca și cu cât noi, adulții, înțelegem mai repede și mai devreme acest lucru, cu atât cresc șansele să oferim copiilor o viață fericită atât acasă, cât și la școală.”

Foto: Facebook

Învățătoarea Florentina Golea a devenit cunoscută la nivel național după ce, la începutul acestui an, a adresat o scrisoare deschisă părinților nemulțumiți, dar și legiuitorilor, pe pagina sa de facebook, scrisoare preluată și de presa centrală. Florentina Golea cerea atunci o lege care să protejeze cadrele didactice în relația cu părinții copiilor. Însă, celebritatea sa la nivel local este mai importantă, deoarece este strict legată de felul în care își gândește actul didactic și își construiește lecțiile. Despre metodele sale ne vorbește în materialul de mai jos:

„Să te reinventezi în fiecare zi, să creezi/adaptezi strategii didactice personalizate, variate, adaptate stilului tău de predare și nevoilor/particularităților clasei tale, reprezintă porțile deschise către reușita demersurilor didactice și formarea competențelor elevilor.

Dascălul are marele avantaj că are o copilărie fără sfârșit, iar dacă încetează să mai fie copil, nu-i decât un slujbaș acrit și frustrat.

Într-o lume plină de schimbări marcante, când tehnologia te atrage și deseori te împinge într-o lume virtuală, plină de aventuri, culori, sunete, e nevoie de o reorganizare a demersurilor educative, astfel încât să-i atragă și implice în mod activ pe elevi in formarea lor. Poți utiliza tehnologia în favoarea ta utilizând softuri, platforme de învățare etc. și poți să rupi tiparele clasice, prin dărâmarea barierelor, a stereotipurilor, prin introducerea teatrului în educație, a jocului în care dascălul e participant/coparticipant, ceea ce-l fascinează pe copil, îl incită și-l stimulează spre implicare, către descoperirea noului, participând la jocul adultului.

În rolurile pe care le adoptă în predare/evaluare prin joc adultul-copil/ dascălul își  călăuzește elevii către cunoaștere într-un mod inedit, ludic și antrenant.

Dacă jocul este o invenţie culturală instaurată pe baza unui acord socio-comunicativ, joaca este o manifestare spontană. Copilul cunoaște lumea prin joacă și ajunge s-o cunoască cu plăcere prin joc.

MEM -exercitii de incalzire a mintii. Nr naturale 0-1000

Publicată de Florentina Golea pe Marţi, 1 octombrie 2019

Bucuria surprizelor, a personajelor bine alese pentru atingerea obiectivelor propuse, evită plictisul/rutina și stimulează dorința copiilor de a veni cu plăcere la școală, de a dezvolta relații pozitive, de a-și dezvolta abilitățile de comunicare, abilitățile sociale. Copiii lasă cu ușurință în urmă teama, timiditatea și se implică fascinați în lumea cunoașterii, a investigației, a descoperirilor prin joc. Bucuria citită pe chipurile lor subliniază clar că jocul/teatru coordonat subtil, dar corect și bine proiectat de dascăl, îl face să creadă că totul e facil, la îndemână, iar lumea cunoașterii nu-i decât o aventură incitantă la care dorește cu ardoare să fie participant, un participant dezinvolt, dezinhibat, capabil să-și valorifice/dezvolte talentele native și să-și învingă limitele.

Schemele, șabloanele, canoanele scolastice, sobrietatea didactică au impus jocului reguli care, încet, încet, au amorţit sau, şi mai rău, au oprit jocul. Fantezia, originalitatea, creativitatea nu mai devin primordiale decât teoretic. Libertatea prin joc mi se părea că este ameninţată de normele/regulile impuse, de o abundența a noțiunilor/teoriilor, de un învățământ informativ.

,,Dacă-i copil, să se joace, dacă-i cal, să tragă și dacă-i popă, să citescă.” (Ion Creangă)

Foto: arhiva personala

Jocul în actul didactic nu înseamnă încălcarea normelor și nici nu exclude seriozitatea sarcinilor, dascălul-copil își conduce elevii spre reușită „cu armele lor”, utilizând jocul ca element primordial. În demersurile mele, ludicul redevine vibrant. El apare din nou ca o componentă fundamentală a activităților școlare și extrașcolare.

Jocul ne ajută nu numai să fim mai aproape de copii, ci și să avem o relație mai bună cu ei și peste ani să le oferim acele amintiri minunate din care să-și ia resursele toată viața. Poate că vor uita multe noțiuni predate, dar cu siguranță își vor aminti cum i-ai făcut să se simtă.

Jocul de rol/teatrul educațional al dascălului creează o lume magică în sala de clasă, în care bucuria și dorința de participare sunt palpabile/vizibile. Copilul e în elementul său și e facil să-i dezvolți gândirea logică, abilitățile de comunicare, capacitatea de exprimare prin diferite mijloace, libertatea de a pune întrebări, de a descoperi lumea satisfăcându-si curiozitatea.

„Suntem o societate care trebuie să se justifice pentru momentele de joacă. Dar această joacă îţi reaminteşte cel mai bine de tine şi de cât de fericit poţi fi. Spiritul ludic aduce cu sine o lumină extrem de frumoasă”, a spus Stieglitz.

Copilăria înseamnă în special joc, limbajul copilăriei e joaca și cu cât noi, adulții, înțelegem mai repede și mai devreme acest lucru, cu atât cresc șansele să oferim copiilor o viață fericită atât acasă, cât și la școală.

Jocul ne ajută nu numai să fim mai aproape de copii, ci și să avem o relație mai bună cu ei și peste ani să le oferim acele amintiri minunate din care să-și ia resursele toată viața. Poate că vor uita multe noțiuni predate, dar cu siguranță își vor aminti cum i-ai făcut să se simtă.”

Citește și:

Învățătoarea Florentina Golea: Avem oare dreptul să fim demotivaţi? INTERVIU

Matematicianul Solomon Marcus: „Educaţia, un spectacol al stării de bucurie spirituală. Profesorul, un actor?”

„Școala actuală formează oameni rigizi, intoleranți, speriați să nu greșească și care nu sunt lăsați să aleagă, să aibă realizări și eșecuri”. INTERVIU cu psihanalista Speranța Farca


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.