Învie terorismul islamic

-


Liderul statului islamic, Abu Bakr al-Baghdadi, cel care acum patru ani anunța în Mosul înfiinţarea califatului, a declarat în aceste zile, într-o apariţie filmată, că pierderea teritoriilor sale va fi răzbunată.

Abu Bakr al-Baghdadi, poate cel mai căutat om de pe Pământ, a dat semne de viață ultima oară în 2014, când anunțase întemeierea califatului în regiuni din Siria şi Irak. De atunci până azi au circulat numeroase zvonuri despre moartea sa, care iată, nu se confirmă. Carevasăzică, am asistat nu doar la învierea lui Hristos, ci și a celui mai căutat terorist din lume.

Având în vedere că în această ultimă apariție, Abu Bakr al-Baghdadi s-a lăudat că atacurile din Sri Lanka din duminica Paştelui catolic sunt un răspuns la căderea oraşului irakian Baghuz, ba și că a primit jurămintele de credinţă ale militanţilor din Burkina Faso şi Mali, amenințând cu noi atacuri, consider că este oportună pentru cititori o scurtă analiză a fenomenului terorist de azi, marcând la final și câteva chestiuni despre temutul Abu Bakr al-Baghdadi.

În primul rând, trebuie subliniat că teroriștii sunt din punct de vedere militar mai degrabă specialiști în operațiuni psihologice decât combatanți. Asta pentru că ucid foarte puțini oameni, dar reușesc, cu ajutorul presei și a propriilor mijloace de propagandă, să înspăimânte populații întregi, ba chiar întreg globul.

Adevărul este că, în ultimii douăzeci de ani, teroriștii au ucis pe toată suprafața planetei de trei ori mai puțini oameni decât au murit într-un singur an în Europa în accidente rutiere.

Dacă am discuta și despre decesele anuale din cauza diabetului, colesterolului sau fumatului, am observa că atacurile teroriste reprezintă un procent infim din pierderile de vieți omenești la nivel global. Și bineînțeles că cea mai rațională metodă de a acționa împotriva lor este aceea de a lichida sistematic și în liniște membrii grupărilor teroriste, cu ajutorul serviciilor de informații, dronelor și a forțelor speciale. Atunci de ce implicăm deseori o întreagă armată în ,,războaiele antiteroriste’’? Răspunsul este unul singur: democrația.

Una dintre caracteristicile democrației este dreptul de vot. Iar un popor mâhnit că o bandă de derbedei i-a culcat la pământ două turnuri gemene, votează într-un mod nu foarte satisfăcător pentru guvernanții care au lăsat să se întâmple asta. Atunci guvernanții trebuie să-și suflece mânecile și să-și arate cât mai degrabă mușchii militari. Ori acesta este tocmai țelul pe care teroriștii și l-au propus încă de la bun început. Pentru că atunci când îți arăți mușchii sub influența nervilor, faci greșeli. Cu atât mai mari cu cât ai mai mulți mușchi.

Desigur, privind retrospectiv și văzând că după ani de zile de implicare a forțelor armate ale SUA în Irak și Afganistan lucrurile nu s-au îmbunătățit, este posibil ca mica mea teorie să fi fost foarte utilă la Washington acum două decenii. Singura problemă ar fi că nu ar fi fost băgată în seamă: oamenii nervoși chiar țin cu orice preț să-și arate mușchii.

Așadar, nota bene: principala dorință a unui terorist nu este să-ți ucidă câteva zeci, sute sau chiar mii de oameni, ci să te facă să faci asemenea greșeli politice, încât să te slăbească cât mai mult ca stat (evident, inclusiv greșelile politice vin cu victimele lor: americanii au pierdut în Irak și Afganistan de două ori mai mulți oameni decât au pierdut pe 11 septembrie 2001).

Deci în realitate, așa zisul ,,război contra terorismului’’ inaugurat de către George W. Bush a fost o formă de acoperire post-factum a slăbiciunii evidente a serviciilor de informații americane (slăbiciune generată de o birocrație excesivă cuplată cu o proastă gestionare a relațiilor cu politicul, dar și cu publicul) și a întregii clase politice americane care, culcată pe laurii câștigării Războiului Rece, s-au peocupat mai degrabă de tot ceea ce astăzi numim ,,corectitudine politică’’.

Revenind la Statul Islamic și la liderul său Abu Bakr al-Baghdadi, câteva observații pentru aceia dintre noi care, după Sfintele Sărbatori Pascale, vor să se ,,radicalizeze’’.

Statul Islamic se laudă că s-a întors la versiunea originală a islamului, însă, în realitate, interpretează islamul gresit. Iar acest lucu nu este afirmat de către noi, ci de către ulama, adică acei învățați musulmani pe umerii cărora cade în mod tradițional interpretarea textelor sfinte islamice. Ori cei mai mulți ulama l-au repudiat pe Abu Bakr al-Baghdadi, considerându-l pur și simplu un criminal ignorant.

Atâta doar că s-au oprit a-l acuza și că este labil pshic, așa cum de altfel și e: încă din copilărie, Abu Bakr al-Baghdad ii pedepsea pe membrii propriei familii pentru că nu respectau standardele sale religioase stricte.

Orișicât, viața pe care o are acum al-Baghdadi nu este una de trăit: în permanență fugind și ascunzându-se, probabil are o continuă fobie că, într-un viitor nu prea îndepărtat, ceea ce i s-a întâmplat lui bin Laden i se va întâmpla și lui. Lucru pe care de altfel îl merită orice terorist din lume: o moarte rapidă, fără zgomot, și mai ales fără a desfășura pentru aceasta o întreagă si inutilă armată.


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.