„La începutul anului școlar, elevii sunt mai inteligenți decât la finalul anului școlar”. INTERVIU cu matematicianul Florian Colceag

-


Matematicianul Florian Colceag, cunoscut ca antrenorul copiilor supradotați, pune degetul pe „rana” sistemului de educație din România, într-un interviu pentru jurnalistii.ro: nu poate exista o schimbare pozitivă câtă vreme aceasta depinde de funcționărimea din Minister – mediocră, toxică și de neatins -, iar în centrul oricărei decizii nu se află grija sinceră pentru copil, ci preocuparea egocentristă pentru rezultate.

Jurnalistii.ro: Credeți că mai poate fi salvat învățământul românesc?
Florin Colceag: Sigur că da. Întotdeauna, când este vorba de salvare, există soluții. Doar că trebuie schimbate condițiile de tratare a problemei și de lucru. Dar să lămurim puțin. Nu poți vorbi despre soluții până nu ai o diagnoză corectă a sistemului. O diagnoză bine făcută pe educația românească este deprimantă în clipa de față. Când te uiți numai la rezultate… Faptul că au emigrat atâția tineri face ca și cohorta de copii să fie scăzută și familiile să nu mai aibă foarte multă educație. Au plecat și foarte mulți profesori foarte buni. Nici profesorii nu au fost educați să scoată din copii ce este mai bun. Dar nu asta ar fi singura problemă.

În plus, nu este vorba doar despre învățământul din România, ci despre educația mondială. Pentru că problemele care se pun acum la nivel de educație mondială sunt altele. Noi nu ne dăm seama, dar frecvențele date de Wi FI destabilizează pur și simplu toate referențialele noastre mentale, de personalitate. Copiii nu mai discută între ei, ci își trimit SMS-uri. De asemenea, nu mai socializează, fiecare este în grota lui, limbajul li s-a simplificat foarte mult. Partea mentală este din ce în ce mai sărăcită și la nivel mondial. Problema a devenit globală. Iar când ai de-a face cu probleme globale, soluțiile nu pot fi decât globale.

Să rezolvi problema educației din România este aproape fără speranță dacă nu te implici. De putut se poate!

Avem și modele! Și am să dau exemplu sistemul finalandez. Eu lucrez cu finlandezii. Dar și ei au probleme. Doar că la finlandezi nu există o expunere atât de puternică a sufletului copiilor la schimbări totale cum se întâmplă atât la noi, cât și în alte țări. Este mult mai mare grijă față de copii și de viitor.

La noi, această grijă (n.r. față de copii) nu mai este clară. Și asta pentru că s-a cuantificat totul într-o formulă de potențial succes care este complet falsă. Și pe cuantificarea asta noi nu mai vedem personalitatea, motivația, dorința de cunoaștere. Noi le vedem rezultatele. Iar rezultatele nu-i reprezintă pe copii.

Dar ce i-ar reprezenta?
Pe elevi i-ar reprezenta o relație bună cu mediul natural, cu mediul social, motivația de a face ceva care să fie util. Pe ei nu-i reprezintă egocentrismul dus la nivel de boală, că ei trebuie să câștige competiții și note. I-ar mai reprezenta colaborarea și rezolvarea problemelor, i-ar reprezenta umanismul. Dar astea sunt trăsături pe care școala nu le stimulează.

Aș vrea să fac o paranteză. Avem niște probleme masive date de sistemele de evaluare. Să iau un caz clar. Luăm un proiect de lege a Educației, cel făcut de mine (Proiect de lege a Educației Florian Colceag), sau de minister sau altcineva, care va fi trecut prin evaluarea pieței. Aici încep problemele. Oamenii evaluează ceea ce li se cere. Ei nu sunt experți în Educație, nu știu care sunt consecințele. Li se pun 200 de întrebări și la acelea răspund. Marile probleme ale Educației vor persista. Dacă nu se întreabă, înseamnă că ele nu există. Nu poți să mergi pe evaluări făcute de piață în momentul în care ele nu răspund realității.

Aveți un exemplu?
Am văzut acest model la Comisia prezidențială. Au mers prin localități, au pus un număr de întrebări la care oamenii au răspuns.

Majoritatea întrebărilor de acolo erau irelevante pentru problemă, adică nu contribuiau la schimbare. Asta nu aduce modernizare, nu aduce soluții, nu aduce inovare, nu aduce creativitate și nu aduce ceea ce ar vindeca sistemul de Educație. E o evaluare fals făcută.

La fel s-a întâmplat și cu alte evaluări. În momentul în care intră politicul în acțiune pentru a-și face o imagine… Ei își fac imaginea, dar nu rezolvă problema. Problema o rezolvă omul în fața omului, profesorul în fața elevului. Dar pe profesori nu pune nimeni accent, iar pe copii nici atât. De unde a apărut și dorința de emigrare. Pleacă cohorte după cohorte și noi nu mai avem tineri. Au ajuns bătrânii să lucreze non stop pentru că tinerii nu se pricep. A fost direcționată atât de prost curricula, că nu acoperă nici nevoile pieței muncii, nici nevoile lor de dezvoltare a personalității.

E atât de defect totul?
Da, e defect. Dar există exemple precum Finlanda, Singapore…

Acum și China este un model…
China a devenit un model după ce a preluat bune practici din toate părțile.

La toate evenimentele internaționale la care am participat, eu eram reprezentantul României, venit pe banii mei. Chinezii erau 200, iar din Singapore erau 20. În comparație cu China, Singapore e cât un timbru, dar dorea să afle ce reprezintă o soluție bună. Chinezii au preluat și pun în funcțiune tot. Se vede și saltul de competitivitate pe care îl are China în momentul de față și care depășește orice imaginație.

A fost și politica de rebranding chinezească. Tinerii au plecat să facă o facultate și apoi au fost puși șefi. Erau lăsați să acționeze și încurajați să o facă. De aici apar diferențele mari față de România. Aici se merge pe nepotisme. Nu am pus accent pe calitate. Mici mafiotisme, cumetrii. Nu calitatea actului, nu calitatea omului. Și mă uit cu groază în diferite ministere unde sunt tot soiul de neveste, de conțopiști, mulți aduși pe pile de partid. Ăia habar nu au de unde să ia un lucru și unde să-l pună. Ei au pixul în mână și fac cum îi taie capul. Pe de altă parte, creându-se o infrastructură care are o mare problemă cu funcționalitatea din cauza incompetenței aduse strict pe linie politică, sunt scoși oamenii buni. Și asta pentru că ei deranjează. Însă ei au soluții, știu ce este de făcut, dar deranjează. Mediocritatea pusă la nivel de vârf este absolut catastrofală. În contabilitatea managerială există o lege care spune următoarele: „Atunci când managementul secundar este pus pe criterii clientelare, se produce coruperea la vârf și legături pe orizontală în managementul secundar pentru propriile interese. Asta este o regulă de bază care, atunci când este respectată, merge sistemul. Când nu este respectată nu mai merge”.

Deci aici este problema.
Da. Și nu e vorba că nu am avea potențial. Încă mai avem potențial, oameni care se pricep. Mulți au o vârstă înaintată, dar au o experiență de viață absolut extraordinară. Mai avem sămânță. Dar pe de altă parte, terenul nu mai este la fel de bun.

Învățământul rural ar trebui să fie performant pentru că elevii sunt mai sănătoși întrucât au fost în legătură cu pământul. Au lucrat pământul de când erau mici, au altă moralitate. Dar nu au o linie de dezvoltare care să le permită să performeze. Își fac liceul și apoi se duc șoferi ca să-și câștige pâinea. Deci potențialul lor biologic e mai bun decât al celor care au trăit în poluarea orașului, în poluarea electromagnetică.

Apoi apare problema cu arhitectura instituțională care este jale. Dar mai apar și miniștri cu suflet care vor să facă ceva. Și rezistă în funcție de la o lună la un an și după aia dispar pentru că ei sunt puși să semneze hârtii. Toată infrastructura aceea trimite hârtii la semnat, iar în ministere nu se face altceva decât să se scrie rapoarte și să se trimită rapoarte. Iar un ministru nu apucă să citească toate acele hârtii. Și nu poate mișca nimic pentru că mediocritatea din funcționărime este atât de toxică încât se apără. Ei își apără interesele. Au ajuns acolo fără să aibă merite, pricepere, cunoaștere și li se dă pe mână gestionarea sistemului.

Eu mă uit la posibilitatea ca ministerul Educației să fie cel care face o nouă lege a Educației. Și mă îngrozesc. Mă îngrozește această posibilitate pentru că nu a dovedit prin nimic că e capabil de o astfel de performanță: să scoată un sistem funcțional. Până acum a fost la butoane și ce a scos se vede. Nu am văzut luate foarte multe măsuri inteligente, deși am văzut foarte multe HG-uri. Nu e bine! Aici apare scăderea șanselor ca să punem învățământul pe picioare. Nu apelăm la experți.

Anul trecut, am trimis un proiect de lege ministerului…

Și aveți vreun feedback?
NU. Eu am fost în comisia pentru Educație a fostului ministru Pop, am fost și în Comisia pentru Educație a fostului ministru Curaj, și am fost implicat direct. Și am venit și cu un proiect care să ajute la dezvoltarea educației.

Și ce se întâmplă cu acel proiect?
Nu știu ce vor să facă pentru că ei nu comunică și asta pentru că fac pe dedesubt. Eu nu știu ce interse au unii sau alții, dar am văzut până acum ce s-a întâmplat cu Educația, cu motivația copiilor, cu repartizarea făcută jumătate pe note, jumătate pe rezultatul la examen, rezultatele asupra motivării copiilor și a performanțelor lor.

Semnificativ este faptul că rapoatele psihologilor care s-au ocupat de tema asta arată că la începutul anului școlar elevii sunt mai inteligenți decât la finalul anului școlar. Deci școala, în loc să fie un instrument de emancipare, ajunge un instrument de teroare. Sistemul de evaluare nu evaluează progresul copiilor, ci performanța copiilor.

Ce părere v-a făcut raportul președintelui Klaus Iohannis „România Educată”?
Am participat la programul Academiei Române care se numește tot „România Educată”. A fost condus de academicianul Dumitrache. Ca să fie clar. Pe mine nu mă interesează programele electorale, ci să se rezolve problema Educației.

Considerați raportul „România Educată” un program electoral?
Evident.

Să înțeleg că nu vă aștepați să aibă o finalitate?
Nu. Iar în dezbateri este exact ce vă spuneam. Pui anumite întrebări, oamenii răspund. Ei nu cunosc sistemele, nu au pic de expertiză în domeniu care să le arate că există soluții și răspund reflex. E manipulare.

Proiectul este bun?
L-am citit cu creionul în mână. Am și trimis comisiei concluziiile mele. Singurul feedback a fost că nu am mai fost chemat la președinție. Dacă se va pune accent pe expertiza oamenilor, vei avea parte de experți. Dacă se pune accent pe altceva, nu se va obține nimic.

Se poate rezolva aducând piloți, sămânța noului, și devenind asta bună practică în timp și răspândind. Nu se poate face bătând din palme, pentru că oamenii sunt tot ăia. În țară mai există jumătate din populație, pentru că 10 milioane sunt plecați.

Cum abordați programa stufoasă la școala unde predați?
Mai am un curs la Kogaion Kifted Academy unde programa este flexibilă, iar copiii sunt încurajați să pună întrebări ca să afle, să dorească să știe, nu să tocească. Dezvoltarea abilităților cognitive și rezultatele sunt impresionante. Copiii de la Kogaion sunt în Mensa Internațional.

Din când în când mai apar acei dascăli cu har. Ce ar trebui să facă ei pentru ca sistemul să nu-i înghită?
Să se asocieze. Să aibă rețeaua lor de lucru în care ei să pornească ceva bun, nou și care funcționează. Nu ascultând de niște incompetenți poți reface ceva. Eu am lucrat în sistemul de stat, dar nimeni nu intra peste lecțiile mele. Am făcut cum am vrut. Atât că lucram gratis. Dacă nu mă plăteau, nici nu mă întrebau. Se mulțumeau că au rezultate internaționale cu care se lăudau. Așadar, puneți sufletul la treabă. Nu vă mai uitați la ce spune unul sau altul care este pus în funcție de partid.

Sancțiunile în cazul dascălilor vin din partea inspectorilor școlari puși pe criterii politice.
În proiectul de lege am inclus Asociația inspectorilor școlari profeșioniști. În proiectul de lege am dat toate explicațiile legat de acest subiect.

Ce șanse are un copil supradotat să nu se „piardă” din momentul în care ia contact cu școala românească?
Norocul lui. Dacă nimerește peste un profesor cu vocație – nu mai sunt mulți, dar mai există – înflorește. Cunosc însă atât de mulți părinți care au plecat cu copiii din România pentru că simțeau că aici nu au viitor. S-au dus în alte țări și îmi scriu că le este bine.

Și cei care aleg să rămână aici și totuși nu sunt valorizați?
Dacă nu merge contextul bine… Dacă tot lanțul de formare este defect… Aici e problema. În clipa de față există un cancer, a ajuns o boală de sistem care trebuie rezolvată ca să putem supraviețui. Dacă nu, astfel de copii vor pleca. Peste tot există comunități de români care fac ceea ce nu s-a putut face în România.

Deci dvs. spuneți că dacă în următorii ani nu se face ceva concret, sistemul de Educație va ajunge neperformant?
Sistemul de Educație este un sistem care nu mai este românesc. În mod evident. Toate comunitățile care vin în România își vor face sistemele lor. Nevoia de mână de lucru există. Ai noștri pleacă și vin alții. Educația românească se va dezvolta în continuare în comunitățile românești din lume. Pentru că românii nu se mai întorc.

La ce să se întoarcă?
La muncă, la construit. Și asta ar fi făcut deja, dacă ar fi fost educați să-și iubească țara.

Mulți nu se întorc din cauza corupției care s-a extins ca un cancer în societatea românească.
Asta ține tot de educație. În generația mea, sunt mulți care și-au pus cunoștințele la bătaie ca să îndrepte lucrurile. Numai că trebuie să le și urmeze cineva. Însă cei care vin din urmă sunt puțini. Este și ușor să fii dezamăgit. Interesant este să lupți și să găsești soluții.

Enumerați-mi, vă rog, zece măsuri urgente pe care le-ați lua în calitate de ministru al Educației…
Nu aș fi ministrul Educației. Nu mai am forța, vitalitatea și puterea s-o fac.

Sfătuiți-o pe doamna Andronescu…
Dacă doamna Andronescu mi-ar cere sfatul, i l-aș da oricând. Doamnei Andronescu i-am dat proiectele de lege. Doamna Andronescu este singurul ministru care are un proiect cap-coadă (n.r. proiectul trimis de dl. Florian Colceag), care are măsurile de reglementare, care are proiectele de dezvoltare a Educației, care are 900 de ore de curs filmat pentru profesori ca să-i învețe să predea. Le poate pune pe rețea ca să ajungă la profesori.

Însă doamna Andronescu nu va rezista în funcție dacă nu va avea cooperarea celor din minister. Iar când te uiți la interesele unuia sau altuia vizavi de Educație, îți dai seama că educația este o vacă de muls.

Așadar, nu miniștrii care vin în fruntea ministerului sunt problema, ci aparatul pe care îl preiau?
Exact. Dumneaei mai are și puțină experiență.

Cu toate acestea, de când a preluat din nou mandatul, a avut câteva idei total neinspirate. Și am să dau exemplu introducerea repetenției din clasa I.
E o idee absolut absurdă. În lume, există țări care nu lasă repetenți. Deloc. Israelul, de exemplu. Acolo, nu copil care excelează în ceva câștigă credit transferabil ca să promoveze mai departe. Vă dau un caz concret. Un elev ajunge portar de fotbal și câștigă bani din asta. În Germania, elevului i se dă posibilitatea să-și dea examenele pe care nu le-a putut da ca să câștige credite până în anul final. Și acesta este un exemplu care începe să se generalizeze la nivel mondial.

La noi va mai dura până va ajunge acest model. Și asta pentru că elevul nu este în centru…
Exact. Iar la noi educația se face cu frică.

Cum ar trebui să se facă Educația?
Cu dăruire, bunătate. Numai astea pătrund și aduc rezultate.

Știți că e nevoie și de puțină fermitate că altfel ți se urcă elevul în cap…
La început, da. După o vreme începi să te înțelegi cu el. Copiii sunt frustrați, părinții sunt frustrați. Pleacă de dimineață la serviciu ca să reușească să-și ducă copiii la școală, vin acasă cu tot cu copii și stau cu ei până la 11 noaptea ca să facă teme, care sunt absolut inutile. Deci totul este cu susul în jos. Sistemul de educație este făcut să nu meargă.

Și care ar fi primul lucru pe care l-ați schimba?
Ar fi organigrama ministerului Educației care trebuie orientată în alte direcții. Educația are consecințe pe piața muncii. Are consecințe în ecologie. Trebuie să ai o educație bună ca să ai un mediu sănătos. Ieșirile din criză depind de educație. Mergând pe organigrama existentă, asta nu se va întâmpla niciodată, pentru că este o organigramă înțepenită, pietrificată, slabă calificativ.

Vezi Proiect de lege a Educației Florian Colceag Proiectul pe care domnul Florian Colceag l-a pus la dispoziția Ministerului Educației.

Citește și:

 O cunoscută învățătoare despre adevăratele probleme din Educație: „Ducem lipsă de profesorii care să-i formeze pe dascălii de azi”. INTERVIU

 

 


Ne-ar plăcea să aflăm ce crezi despre cele de mai sus...

comments icon 0 comments
bookmark icon

Write a comment...

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.